3,849 matches
-
-ți poți reveni prea ușor. M-am gîndit la ce mi-a transmis tatăl meu, Îndeosebi plăcerea de a fi nesupus de fiecare dată cînd acest lucru e cu putință, moștenire surprinzătoare din partea cuiva care a fost Îndelungă vreme supus dogmelor Bisericii, dar, pe de-o parte, oamenii sînt surprinzători, pe de altă parte, mi s-a părut a Înțelege că, spre sfîrșitul vieții, tata se distanțase de religia catolică și se izolase Într-o Biserică al cărei șef vizibil, Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
putem aminti: principiul echității, principiul calității, principiul descentralizării, principiul răspunderii publice, principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și a dialogului intercultural, principiul autonomiei universitare, principiul libertății academice, principiul transparenței, principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice, principiul participării și responsabilității părinților. Pentru învățământul preuniversitar, elementul esențial este transferul de la un învățământ centrat și fundamentat pe informație la un învățământ centrat și fundamentat pe formarea de competențe în conformitate cu exigențele Uniunii Europene: competențe de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
asemenea, religia popoarelor europene are unele caracteristici diferite de celelalte religii ale lumii. Catolicismul și ortodoxismul, întemeindu-se pe actul originar al creației, nu exclud din sânul lor formele logice. De aceea, în timp a apărut o transformare evidentă a „dogmei” creștine. O caracteristică fundamentală a creștinismului este ideea transcendenței ca sursă a ordinii sociale și morale, ideea unei divinități identice cu lumea fiind străină spiritului european. O altă caracteristică majoră a creștinismului este ideea de muncă pregnant exprimată de protestantism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
regăsește vigoarea anilor tineri. Măcar o dată pe an profita de Întâlnirea cu sutele de creatori angrenați În concursul național de creație literară și plastică ,,Autori, copiii!”, pentru a se descătușa de prejudecată, pentru a respira aerul eliberării de canoanele și dogmele pe care trecerea anilor i le-a adâncit În ființă. ,,Autori, copiii!”: un concurs ce ne pune În contact - În lunile aprilie și mai - cu febră creativă a foarte tinerilor poeți, prozatori, dramaturgi, eseiști, pictori, designeri, graficieni, ziariști. Și chiar dacă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a dispus reîntregirea patrimoniului național cu operele marilor clasici, a Început un reviriment În reconsiderarea valorilor abandonate În anonimat, au fost aduse În fața principiile constructive ale pedagogiei Învățământului, sistemul de relații În mediile școlare și-au curățat ferestrele pâcleșite de dogme. Începea să adie o animație benefică, treceau pe drum chipuri omenești mai curate; În sfârșit, românii erau pe cale să afle gustul emancipării, bancurile cu Bulă erau spuse fără „șase, șase”, după colț. Un alt eveniment deconcertant: În ziua de 21
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
toate se aruncă În marea cea mare a ultimului sefirot - iar În Bina toate formele sunt deja preformate. 4 HESED 23 Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mamă a tuturor dogmelor, e punerea amprentei În loc de sigiliu, a umbrelor În loc de realitate, este minciuna adevărului și adevărul minciunii. (Eliphas Levi, Dogme de la haute magie, Paris, Baillère, 1856, XXII, 22) Ajunsesem În Brazilia din dragoste pentru Amparo, rămăsesem acolo de dragul țării. N-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
4 HESED 23 Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mamă a tuturor dogmelor, e punerea amprentei În loc de sigiliu, a umbrelor În loc de realitate, este minciuna adevărului și adevărul minciunii. (Eliphas Levi, Dogme de la haute magie, Paris, Baillère, 1856, XXII, 22) Ajunsesem În Brazilia din dragoste pentru Amparo, rămăsesem acolo de dragul țării. N-am Înțeles niciodată de ce această fată, coborâtoare din niște olandezi ce se instalaseră la Recife și se amestecaseră cu indios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mă amenințe cu farmece!” „Allons! Allons! Făceam un metafór! Mai degrabă dumneata ești acela care drept răspuns mi-ai făcut envoûtement!” „Păi, sigur, eu și confrații mei altă treabă nu avem decât să trimitem drăcușori la nu știu cine! Noi practicăm dogma și ritualul Înaltei Magii, nu suntem babe făcătoare de farmece!” Domnule conte, fac apel la domnia voastră. Domnul Bramanti are, lucru cunoscut, raporturi cu abatele Boutroux, iar domnia voastră știți bine că de acest sacerdot se zice că și-a tatuat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar nu producătoare de filosofie. Chiar, într-un fel, explicit sau implicit, și profesorii ne spuneau același lucru. Ei cred că rolul nostru este să relatăm ceea ce au gândit bărbații, dar nu să producem cunoaștere. Eu am crezut toate aceste dogme patriarhale și în prima perioadă a tinereții mele am încercat să scriu numai literatură, pentru că mi se părea că acesta este apogeul creativității pe care și-l permite o femeie. Își permite să scrie literatură, să producă literatură, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
atunci spune lucruri atât de dogmatice, încât până și profesorul este jenat, i se dau notele cele mai bune. Iar când tânărul de încredere, poate cam prea dogmatic, se duce prima dată să predice în alt loc, spune exact inversul dogmei. S-ar putea ca adversarii tăi să fi crezut că în sfârșit ți-au descoperit tehnica ta de ketman, duplicitatea ta, nu? M.I.: Dar n-a fost duplicitate! De la început, din teza de doctorat, l-am criticat pe Scholem XE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ei înșiși destul pentru propria lor integrare, alegând minimul efort, adică boicotul și ura. În plus, tinerii musulmani occidentalizați - și, astfel, cu mari șanse de a deveni fundamentaliști din resentiment și frustrare, nu din credință - au avut un vehicul: vechea-nouă dogmă a martiriului. A apărut deci un mod de a reacționa la frustrare paroxistic, exploziv - la figurat, dar și la propriu -, un mod folosit în situații-limită, de criză terminală, reală sau percepută - ceea ce e în fond totuna. Teroriștii, dacă încercăm să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
privesc fascinat vedete efemeride. Este o zonă extrem de vie când e pe val și o zonă mai moartă decât moartea însăși când iese din contextul favorabil. În contextul social de astăzi, ce înseamnă pentru dumneavoastră „fericirea burgheză“ și care sunt „dogmele“ ei? Fericirea burgheză este sistemul bine controlat al tuturor diferențelor și utilităților. Este trusa cu vibratoare, bice și costume sadomaso care stă cuminte lângă cutia cu fotografii de familie și lângă colecția de cărți de bucate. Cool înseamnă nonconformism bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
dacă „trecutul vrea să supue știința și să o împărecheze cu vechiul dogm catolic, viitorul dorește din contra să o vadă desvoltându-se și atingând ținta strălucitei sale sălășluinți, unde o așteaptă Adonis, soarele de adevăr“. Prin urmare, știință în limitele dogmei sau liberă de orice încătușare? Iată o dilemă valabilă și azi. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Instructoarea de pioneri... Magiunul pe care îl făceam într-un recipient mare, un cazan pus pe pirostrii uriașe, învârtind materia aceea plină de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
adesea o reacție de fugă aproape psihotică“, spune Mihaela Michailov. „Am simțit nevoia să folosesc două perspective suprapuse: una a copiilor care credeau în prefabricatele perverse ale ideologiei comuniste și alta, a adulților, care credeau în tăcere ca în singura dogmă de supraviețuire. M-a interesat să scriu un text-arc care să puncteze ce rămâne în noi din ce am fost și care să propună o dezbatere despre tot ce există mocnit sau agresiv în mentalul nostru bântuit de faulturile comuniste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
avem și satisfacții, nimeni nu poate nega. însă dacă dumneavoastră, de pildă, nu vă place cutare sau cutare lucru, puteți cere spijinul tatălui, să-ndrepte ori să schimbe acel lucru, pe când eu îndoindu-mă, să zicem, de cutare sau cutare dogmă, pot oare cere sprijinul starețului? Nu știu dacă m-am exprimat prea bine... Despina îl privea foarte atentă, pe sub gene. Vă spun aceste lucruri - continuă Iovănuț - pentru că... vedeți dumneavoastră... poate părea o prostie, dar felul cum ați apucat adineauri ciosvârta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bineînțeles: regulile jurnalistice ar trebui însușite și de bloggerii care au rolul de mediatori ai informației. Structurarea mai clară a informațiilor, verificarea surselor, decența și respectul față de public, aderarea la o deontologie jurnalistică sunt reguli respectate în jurnalism nu de dragul dogmei, ci după experiența sutelor de ani de practică a meseriei și a adaptării la public. După toate semnele, acesta este încă unul din acele momente în care mass media trebuie să se adapteze publicului. Ziarelor și posturilor de televiziune li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
lui Alexe trezeau în ea resorturi oarbe. Nina devenise un mecanism foarte bine pus la punct. Carmina se întrebă cum se desfășurase transformarea ei, cât de anevoioasă fusese, cum de reușise să atingă o asemenea perfecțiune, încât să gândească potrivit dogmelor elaborate de Alexe, să privească prin prisma indicată de Alexe, să-și anuleze propriile cugetări, să fie o anexă a lui Alexe. Carmina se întrebă dacă seara, când închidea ochii, protejată de întuneric, Nina mai făcea exerciții de gândire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a vorbit solemn despre strămoși, Antonescu și Legiune. S-a revendicat de la valorile creștine și chiar a plusat peste dania vadimistă de tip „cina creștină“ la pungi de plastic, miluindu-i cu case pe sinistrații din Vadu Roșca. Iar când dogma i s a părut pusă în pericol de o piesă de teatru, a ieșit cu pieptul în calea blasfemiei și a făcut-o pe autoare „maimuță“. Toate aceste tumbe pe scena publică l-au impus ca pe un personaj pitoresc
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
descri erea zilei pe care o petrece cîinele tău în așteptarea ta. această așteptare canină poate fi un rezervor imens de trandrețe și de reflecții filozofice. De cînd a scris Beckett Așteptîndu-l pe Godot toată lumea a acceptat un fel de dogmă : așteptarea este considerată ca fiind o noțiune „beckettiană”. Cînd vezi doi oameni care așteaptă într-o stație de autobuz, imediat îți vine în minte Beckett și îți spui „iată o situație beckettiană”. Crede-mă, GUȚĂ, deși nu sunt decît un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
el, În pașnicul cimitir din Lausanne, dacă n-ar fi fost pioasa infidelitate a prietenului său de-o viață, Maxime Petitpain, care l-a făcut public În discursul funebru de rigoare, cu vorbe deja clasice. Oricât de incredibil ar părea, dogma dată publicității de Petitpain și integral reprodusă În Petit Vaudois n-a avut ecou până În 1932, când a descoperit-o și a valorificat-o, Într-o colecție de periodice, astăzi reputatul actor și impresar Maximilien Longuet. Tânărul, care obținuse pretențioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noastre la transmiterea acestuia prin felurite forme pe care le voi aborda în cartea de față. Religia este cea mai veche, completă și complexă formă discursivă, pentru că pornește de la simboluri cu semnificații mai mari sau mai mici și ajunge la dogme pentru care mintea și inima trebuie să fie alături de voință în actul înțelegerii. Atâta timp cât există omenirea, va exista și discursul religios, ca latură a ființei sale lăuntrice, dar și ca latură a manifestării exterioare a credinței, exercitată prin forme cultice
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
le dau o linie directoare specială, mărturisea în continuare Radu George Serafim, și anume erau îndreptate către anumite pături ale intelectualității pe care vroiam să le câștigăm de partea credinței. Trebuiau să își identifice similitudinile de preocupare cu ceea ce însemna dogma Bisericii în sensul bun al cuvântului"37. În această direcție, în 12 iulie 1990 Radu George Serafim are ca invitat, pentru 45 de minute, un reputat teolog, părintele academician prof. univ. dr. Dumitru Stăniloae. Acea înregistrare este unul dintre cele
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
pot afirma cu deplină convingere că a fost cu adevărat cel mai important demers diplomatic, atât al Statului Român cât și al BOR, iar dincolo de aspectele politico-religioase și implicitul acestora, se află faptul că iubirea creștină depășește limitele impuse de dogmă, cea care, în fond, nu duce decât la diferențieri. Vizita Papei și discursurile celor doi capi ai bisericilor au avut ca punct convergent dragostea și apropierea între oameni, fiind considerat un gest ce promitea chiar reunificarea Bisericii. Cu siguranță, poate
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
acestor emisiuni despre publicul larg. Satira televizată indică ceea ce este permis să prezentăm ca obiect al deriziunii și modul de realizare. Acțiunea de "desacralizare" astfel operată se răsfrânge asupra unor ritualuri catolice de bază, chiar asupra unor aspecte sensibile ale dogmei. Cu toate acestea, autorii emisiunii au avut întotdeauna o distanță respectuoasă față de Biserică, încercând să nu atingă în mod direct sensibilitatea religioasă a unei anumite părți dintre spectatori"167. Autorii acestui gen de creații nu au avut cum să atingă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
transmis de o icoană. În acest sens este lesne de înțeles de ce "Cina cea de Taină" a lui Leonardo da Vinci, reprezentare necanonică a momentului Frângerii Pâinii, a putut duce la interpretări ce nu au nici un punct de convergență cu dogma, spiritualitatea sau morala creștină. Privită pur și simplu, "Cina cea de Taină" este o imagine vizuală, nedecăzută, firească, ce relevă un fapt petrecut istoric și consemnat ca atare în Evanghelia după Ioan. Însă această imagine relativ simplă, dublată de un
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]