3,782 matches
-
o posedă încă de când s-au format/s-au născut, adică de la... Facerea lumii, chiar să însemne că energia Kundalini este de natură divină? Dar ce vor spune preoții din biserici despre o asemenea afirmație? Vine ea în contradicție cu dogmele religioase? Nu o vor considera o blasfemie? Răspunsurile pot fi diferite, în funcție de sursa exterioară (preoți, credincioși, etc.) la care apelăm, sau de... sursa interioară? Oare, nu ar fi timpul să-i dăm mai mult credit sursei interioare în relația directă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Evanghelii și Faptele Apostolilor. În plus, l-am citit pe Cioran, care a avut o influență destul de mare asupra mea, și critica făcută de el apostolului Pavel. Și atunci am început să fac diferența între creștinismul drept com‑ portament și dogma bisericească. În teologia catolică, deja, Sfântul Toma, cu 800 de ani în urmă, spunea că Biblia trebuie interpretată numai în sens alegoric. Scandalul românesc a fost extrem de primitiv, cu acuze că de ce nu există interpretare literală. V.A. : Chiar mă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
să treci printr-un număr de îndoieli, trebuie să te lepezi de partea superstițioasă a credinței. Iisus al meu spune că „minunile pot fi parodiate așa de ușor, de asta ar trebui interzise“. Acest număr de îndo‑ ieli, apropo de dogme, reflectau, evident, din greu, expe‑ riența mea comunistă, pentru că eu nu am să uit nicio dată cum am dictat la școală, în două ore, un an de istorie a școlii mele. Eram pionieri, nici măcar nu eram uteciști, când am fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
parsilor, în mod sistematic, că religia și credința lor sunt eronate. În rezumat, critica lui Wilson și a oricărui misionar creștin, la acea dată încă, este doar o adiție cantitativă la vechea dispută augustiniană cu maniheismul, o extensie suplimentară la dogma creștină a lipsei de subzistență a răului. Dacă comunitățile parsi ar fi fost mai întâi obiect al fervenței acelor catolici ai Coroanei spaniole câteva secole mai devreme, poate că am fi cercetat azi încă o simbioză a implantării creștinismului pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
paradis derivădin descrierile foarte asemănătoare ale Părinților Bisericii siriace 1, iar părintele de Menasce mi-a spus Ș(respingându-l)Ț că la Sf. Efrem etc. „nu este vorba decât de simboluri, imagini poetice”, în vreme ce în Coran este vorba de dogme... Dar trebuie să ai o idee foarte bizară despre poezie pentru a spune „doar imagini”, imaginile fiind pentru alții substanța însăși a unui poem. Cu toate acestea, nu știu încă dacă vă pot urma în încercările dvs. de a regăsi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de sens”. Cele două puncte de vedere sunt, firește, insuficiente și nici nu se pot completa reciproc. Am început tot mai mult să înțelegem miturile ca pe elementul central al religiilor, cel care dă sens limbajului simbolic al ritualurilor și dogmelor. Dar căile până acolo sunt complicate. Atât în cercetările lui Dumézil, cât și cele ale lui Eliade se reunesc extinse studii lingvistice, cercetări de orientare sociologică și psihologică modernă. Dumézil a fost discipol al sociologului Marcel Mauss. Această combinație între
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și totuși nouă știință este amenințată din toate direcțiile, ca orice umanism veritabil într-o epocă în care autoritățile finanțatoare acordă atenție în primul rând exploziilor din stratosferă sau tristei dezordini din știința socială, cea care ne dă credința și dogmele timpurilor noi. Iar științele religiei (religionsvetenskapen) au dușmani mai răi decât atât. Îi găsești printre îndrăgostiții de texte clare și de porunci, cei care vor să interpreteze religiile ca pe un corpus pestriț de propoziții teoretice și mesaje practice. Asemenea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în pace din pură amabilitate... În același timp, profesorul Zaehner de la Oxford ne servește un mare talmeș-balmeș preparat după aceeași rețetă. În ultima sa lucrare despre zoroastrism, el reneagă întreaga tradiție occidentală a studiilor acestei religii și preia necritic majoritatea dogmelor ortodoxiei zoroastriene ca fiind știință adevărată. Profesorul Zaehner nu se poate scuza nici măcar cu râvna pe care, în calitate de catolic convertit, o afișează adesea și în mod neadecvat. Dimpotrivă, cercetătorii catolici au în majoritatea lor vederi mai deschise și oatitudine mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
spune Luca Pițu în prefața cinegetică la "Povestea poveștilor generației '80" a lui Mircea Nedelciu, Editura Nemira, 1998) prin cenacluri, spre autotelism, opera aperta, autoreferențialitate și intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea afirmării realismului și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat cu învățătura înaintată a marxism-leninismului, în această carte neagră: "Și la noi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unor opozite false între modalități poetice de expresie, ca epic și liric. Unii au vrut ca poezia să fie numai o poveste versificată sau măcar o anecdotă. Asemenea false criterii au dus uneori la o discuție scolastică, la crearea unor dogme, care nu pot decît să dăuneze poeziei. Prigonirea persoanei întîia singular în poezie, ca expresia necesară a intimismului, a adus într-o vreme prejudicii liricii. Criteriul nostru ferm este, înlăturînd toate tezele dogmatice, ca sentimentele și gîndurile exprimate de poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Roller la Adunarea generală a scriitorilor din R.P.R. (9-10 martie 1948), "există două ideologii, două tabere politice, există și două culturi". Culturi evident nemiscibile. Construirea comunismului a fost însoțită de cunoscutele planuri trienale, cincinale etc., mitul planificării funcționa ca o dogmă, ele materializîndu-se mai ales în realitate discursivă; satele, orașele, sistematizarea, electrificarea etc., toate erau prinse și prevăzute a se realiza, dar acest progres social, firește în orice orînduire, este semnificativ, pentru că, îndreptățit remarcă istoricul literar, partidul construiește mai ales "omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la înființare și pînă la prăbușire, a fost unul bazat pe încălcarea constantă a drepturilor omului, pe supremația unei ideologii ostile societății deschise, pe monopolul puterii exercitat de un grup restrîns de indivizi, pe represiune, intimidare, umilire și corupție". Aplicarea dogmelor leniniste a avut ca efecte: industrializarea forțată, avînd ca pivot industria grea, o industrie depășită istoric și economic; limitarea proprietății private prin colectivizarea brutală a agriculturii, naționalizare etc.; o așa-zisă modernizare socială prin distrugerea valorilor naționale; controlul abuziv al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
revistei, În ample sinteze și colocvii pe cele mai interesante teme, autori care, nu-i așa, chiar dacă nu semnaseră opuri de o cât de mică Însemnătate În ochii criticii și ai publicului, răspundeau Însă, se pare, noilor exigențe ale noii dogme „estetice” care stipula că, În afara și chiar Înaintea așa-zisei valori literare, trebuia să fi dovedit ca om și ca autor, sub dictatură, o atitudine de luptă și de vigilență sans faille, fără reproș, „pilduitoare”, nu-i așa, pentru „așa-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
om nou”! Apoi, tătucul Djugașvili, zis și Stalin, i-a adus pe toți „feudalii” lui cu picioarele pe pământ: și, pentru a fi cu adevărat convingător, a exersat Încă o dată În uriașa și tumultuoasa istorie a lumii și a popoarelor dogma după care un tiran, un tiran adevărat, „pur sânge”, se’ndoiește și luptă nu cu dușmanii săi, În primul rând - a, nu, cu aceștia poate fi semnat un pact! -, ci cu cei care continuă să creadă Într-un ideal pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
susținută mai Întâi, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, de istoricii germani (austrieci) Franz Joseph Sulzer și Johann Christian Engel, apoi, cu un aparat istorico-filologic mai modern, de austriacul Robert Roesler (În lucrarea Romänische Studien, 1871). A devenit o adevărată dogmă În istoriografia maghiară și un permanent motiv de controversă cu istoricii români. Cum s-a ajuns aici? Din motive foarte diverse, atât de ordin istoric, cât și politic. <endnote id="8"/> De la bun Început, se constată o neconcordanță Între procesul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Marea Britanie? Ce raporturi aveți cu literatura nord-americană? - Probabil, cel mai interesant lucru care s-a produs în literatura britanică de dată recentă a fost publicarea manifestului „Noilor Puritani”, la sfârșitul anului trecut. Manifestul s-a inspirat din mișcarea cinematografică daneză Dogma și a pledat vehement pentru o scriitură despre „aici” și „acum”, fără utilizarea flashbackului și a altor artificii literare. A fost un fapt cu atât mai interesant, cu cât britanicii sunt de obicei reticenți în ce privește lansarea unor curente artistice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
esență, la mântuirea sa, într-un fel. În acest loc nu pot să nu citez o frumoasă frază a lui Herder, unul din maeștrii tânărului Goethe, după care: „Scopul omului nu este altul decât el însuși!”.Ă Da, astfel „rezolvă” dogma sau dogmele „spirituale” problema inextricabilă a sensului vieții. Filozofia trebuie să recunoaștem că e mai puțin inventivă în acest loc, ea ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mântuirea sa, într-un fel. În acest loc nu pot să nu citez o frumoasă frază a lui Herder, unul din maeștrii tânărului Goethe, după care: „Scopul omului nu este altul decât el însuși!”.Ă Da, astfel „rezolvă” dogma sau dogmele „spirituale” problema inextricabilă a sensului vieții. Filozofia trebuie să recunoaștem că e mai puțin inventivă în acest loc, ea ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al căror nume nu mai spune, azi, mare lucru. Jebeleanu este un caz oarecum aparte, ca și Bogza: ambii, scriitori înzestrați cu un mediu talent literar, dar onești intelectual și uman, s-au distanțat mai mult sau mai puțin de „dogma” și directivele oficiale, dar nereușind o radicalizare atât de spectaculoasă precum cea a lui Baconski, de exemplu. La aceasta i-au împiedicat și funcțiile, mai mult onorifice de fapt, dar „spectaculoase”, cu care-i încărca partidul: membru al Academiei la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu fir de argint, iar jocul fastuos al culorilor liturgice alb, roșu, verde, violet, negru escamotează lâna cenușie a pescarului cu plasa lui de formă conică. Sfidând legile echilibrului, o intimidantă și uneori descurajantă piramidă de sfinți, de cântări, de dogme și de icoane s-a înălțat încet-încet, cu baza în sus și sprijinindu-se jos pe un vârf cât al unui ac: anodina răstignire a unui tămăduitor rămasă în acel moment neobservată de martori și de contemporani. Dintre toate titlurile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rând. Există, mai ales, o școală de filosofie ale cărei formule, atitudini, cuvinte chiar pot fi regăsite, în filigran, în nenumărate pasaje din Evanghelii. O școală a predicatorilor fără frontiere, blânzi anarhiști apolitici călătorind din oraș în oraș, eliberați de dogme și formalisme, bătându-și joc de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și copiilor fără sofisticări inutile, recomandând întrajutorarea, iubirea universală, viața simplă. Își luau ca sfânt patron pe fiul lui Zeus, Heracles
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru autoritățile instituționalizate politice, religioase sau aparținând ambelor categorii. Statele, inclusiv monarhiile de drept divin, pierd controlul asupra adevărului, ca și demnitarii pe acela al Șariei, tot așa cum clerul catolic a pierdut, odată cu apariția tiparului, monopolul asupra Evangheliilor și asupra dogmelor. Perifericii recuperează acum întârzierea, și vechii poli de producere a normelor de gândire și de conduită, Egiptul și Arabia Saudită, Al-Azar și Mecca, se văd aduse la același nivel ca și emițătoarele yemenite sau marocane. Veste proastă și pentru cei docți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care-l primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta acest tablou în care filiația e o mărturie suficientă. Așa se explică faptul că libanezul, indulgent și împăciutor în viața privată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
identitatea grupului și nu realitatea unui sentiment. Gesturile moștenite din istorie au mai multă greutate decât ideile. Cum ar veni, declarațiile de credință comune între ortodocși, siriaci, copți, armeni și latini și toate dialogurile teologice imaginabile ară pe suprafața mării. Dogma nivelează, cotidianul rezistă. Muftiul din Tyr, șeicul Ali al-Amin a fost cât pe ce să fie ucis atunci când aviația israeliană i-a bombardat casa. Este singura voce a opoziției șiite față de Hezbollah care se mai face auzită. El reprezintă versiunea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e normal să aibă loc și certuri de familie, mai ales când toți sunt înghesuiți într-un același spațiu închis. La Sfântul Mormânt, fețele bisericești se ceartă din cauza facturilor de electricitate și a mirosurilor de bucătărie mai mult decât pe seama dogmei. Oamenii lui Dumnezeu rămân niște oameni. Important este ca ei să graviteze în jurul aceluiași soare. 2) Dacă Isus a propovăduit atât de mult iubirea, aceasta tocmai pentru că era multă ură în jurul lui, iar aici, mai mult chiar ca în alte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]