KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

guler, să-l trimet după șleapcă... Dar el se ferește, iese singur. Și râde! Ies după el, el Își culege șleapca de pe jos, prinde să și-o bată de genunchi - acum nu mai râdea. «Nu te-ai schimbat de fel, dom’țători’», face, În românește. Mă uit la el... Parcă-l știam de undeva - de unde? Zice: «Mai ții minte când m-ai bătut la palmă, de mi-a dat sângele?». «Pe câți am bătut la palmă... Dar de sânge nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
la ochi. Mătușa Domnica se tot Învârtește În jurul ei, o prinde când de cotul stâng, când de cel drept se duc amândouă Încolo, la ciulama și plăcințele. Moș Andrei, cu pălăria În mână: - Să mai Încerce băietu-cela, cu copacii lui, dom’ ofițeri’. Că bunâi Dumnezeu, a’ da de domțători’, săracu’... - Încercăm, moșule, Încercăm, zice ofițerul făcându-i semn Carpenului să continuie. O ia spre casă, clătinându-se ușor, ținându-se de legătura albă de la cap; Îi are, de-a dreapta și de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mici care-mi fuseseră ori Îmi erau elevi... Începuseră să-și scoată pălăriile - știți cum fac ei când se lasă greu: Își sucesc gâtul, Își răstoarnă capul cu tot cu clop Înspre mâna Înălțată numai pe jumătate... Când, unul: «Da ’mneavòst’ă, dom’țător, ce zâcèț’? Ce ne-nvățaț’ acuma, la greu: să facem, oar’ să nu prè facem?» Tata marchează o pauză. Prinde a râde mărunt-mărunțel, ca de fiecare dată când povestește ceva din care el n-a ieșit basma curată. - Încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-așa-s vremurile: le punem În iarbă, de să ne deie slobod să jucăm.» Au jucat, s-a Întâmplat să câștige - juncanul de la regiune nu s-a mai arătat. Pe drum spre sat, veselie mare. Dar ceva-ceva tot Îi rodea... «Dom’țător’», face Rusalin, «să zicem că ’mneta ești ca noi, de-sat; de la noi; cu clop; să zicem că ți-ar fi zis ’mnetale ăl de la rejiune să nu mai umbli cu clopu, că-i semn de ghiaburie - ce făceai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ori foarte beat. Deschide ușa bucătăriei șeful de post. Are șuba pe umeri, căciula pe cap - dar eu știu: din salon vine, porcul. Face cu ochiul Înspre noi, dar tatei i se adresează - În glumă, cică: - Nu-i mai boci, dom’ director, că tot nu-i mai Învii! - și dă să-l bată pe umăr cu prietenie. Tata holbează ochii albi-albi. Îl loveșe peste mâna Întinsă. Și-l Înjură. În românește și-n rusește, Îl ’izduiește dintr-una-n alta, Îl face porc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
o colindă. Ne face semn să intrăm noi cu „ținuta” - cu, adică: ’Domn, Domn, să-nălțăm!’. Noi Însă n-avem chef. Cântă singur: - ’Au plecat la vânătoare, Domn, Domn, să-nălțăm/ Să vâneze căprioare, Domn, Domn...’ - ai vânat și căprioare, dom’ vânător? Știu: ofițerașul a fost vânător. De munte, Îi zice. Vânătorii de munte sunt vânătorii care vânează prin munți - și poartă beretă. Pe la noi nu sunt munți - de aceea nu poartă el beretă și a fost vărsat la asta - așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
să faci pe tălmaciul? Las’, că mai pun eu laba și pe alți parașutiști, te chem să-mi traduci... - Nu ție, rusnacule!, zice tata. Lor să le traduc ce ordine am primit, direct de la Moscova... - Vezi c-ai Învățat lecția, dom’ uciteli? O continuăm noi altădată, acum să mergem, dom’ locotinent, ne-au venit săniile... și scuzați deranju’, coniță... - se Înclină În direcția mamei. - Nici nu te băgasem În seamă, zice mama, fără să se uite la el. Dacă te ascunzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
laba și pe alți parașutiști, te chem să-mi traduci... - Nu ție, rusnacule!, zice tata. Lor să le traduc ce ordine am primit, direct de la Moscova... - Vezi c-ai Învățat lecția, dom’ uciteli? O continuăm noi altădată, acum să mergem, dom’ locotinent, ne-au venit săniile... și scuzați deranju’, coniță... - se Înclină În direcția mamei. - Nici nu te băgasem În seamă, zice mama, fără să se uite la el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
să se uite la el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice, te suportă, așa, Încușmat? - Scuzați, coniță, eram pe plecate... - șeful Își scoate, prelins, căciula. Și hai, dom’locotinent! Săru’mâna, coniță... - Călătorie sprincenată și salutări soției, zice mama. Mai are vată pentru uz personal, mai are? - Asta-i, că nu prea... Dar lăsați, că mai trec eu... - De ce să mai treci? Pui laba pe-o bolșevică, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dau vata, dumneata o Împuști frumos, Îi iei vata, i-o dai soției... - Șșșșșș’... - acum tata joacă rolul cumintelui, al șâșâitorului. - Ce, nu-i așa? se răstește mama la tata. - Lăsați, coniță, că n-a fost chiar așa - hai odată, dom’ locotinent! - Du-te, dom’ locotenent, zice tata. Ori n-ai auzit ordinul plutonierului? Execută-l pe loc, altfel se trezește pe dată marele român din mititelul hahol... Grabenko molfăie, mormăie, grohăie - și pleacă. Ducă-se. Tata Îi și indică, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Împuști frumos, Îi iei vata, i-o dai soției... - Șșșșșș’... - acum tata joacă rolul cumintelui, al șâșâitorului. - Ce, nu-i așa? se răstește mama la tata. - Lăsați, coniță, că n-a fost chiar așa - hai odată, dom’ locotinent! - Du-te, dom’ locotenent, zice tata. Ori n-ai auzit ordinul plutonierului? Execută-l pe loc, altfel se trezește pe dată marele român din mititelul hahol... Grabenko molfăie, mormăie, grohăie - și pleacă. Ducă-se. Tata Îi și indică, din urmă, direcția: drept Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
acela, apără-te, dacă ai cu ce... Când punea mâna pe câte un parașutist, mă chema la Vatici, să fac pe dolmecerul... M-am dus o dată, de două ori - a treia, nu. Vine el la Mana: «De ce nu execuți ordinul, dom’ director?» Îi răspund că nu sunt sub ordinele lui, apoi el știe mult mai bine rusește, doar e rus - și nici nu mă simțeam obligat... «Ți-e frică să nu te dovedesc», zice el. Îi spun că n-are cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
necazuri ai, Îți dădeam recomandare pecumcă!» «Pecumcă - ce?», Întreb. «Pecumcă În timpul războiului criminal antisovietic ai activat puternic În spatele frontului...» M-am Înecat cu mâncarea: «Ce-am făcut eu? Rezistat? Care front? Dar n-am făcut nimic În spatele niciunui front!» « Lasă, dom’ director», zice Grabenko și mă bate pe umăr, «păi unde eram eu, când cu partizanii sovietici: nu În miezul problemei?» «În miezul... Care miez?» « În miez, ce să mai discutăm! Îți dădeam recomandare, pecumcă erai În legătură cu ei!» Mă uit lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
să-mi dau seama dacă glumește - nu părea să fi devenit mai glumeț Între timp - zic: «Eram, eu, În legătură cu..? Ai avut dosarul meu În mână, nu se poate să nu-ți fi dat seama că n-aveam nici o legătură...» «Lasă, dom’ director, că eu nu mă refer la ce-a fost În realitatea reală - că, de-ai fi fost În legătură cu partizanii sovietici, acum nu te-ar fi regulat ăștia atâta, ai fi căpătat decorații și-o funcție mare de tot, măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
niciodată frică - de asta. Și, dacă vrei să tu să știi: nici nu m-am gândit la asta, la ăsta. Nu de frică nu rostesc numele... știi tu care. De rușine... - De rușine?, mă uimesc. Rușine că te tragi din dom’...? - Șt! Ți-am spus să nu spui nume! Și nu mă trag din niciun dom’, ci, cum ți-am mai spus: dintr-un fel de văr de-al lui, În plus, sărac. - Asta te deranjează: că vărul era sărac! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
gândit la asta, la ăsta. Nu de frică nu rostesc numele... știi tu care. De rușine... - De rușine?, mă uimesc. Rușine că te tragi din dom’...? - Șt! Ți-am spus să nu spui nume! Și nu mă trag din niciun dom’, ci, cum ți-am mai spus: dintr-un fel de văr de-al lui, În plus, sărac. - Asta te deranjează: că vărul era sărac! Dar n-a rămas mult timp așa: de cum a pus piciorul În Basarabia... - Sărac, bogat - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
plecați din Mana? Unde vă duceți? - Noi n-avem de gând să ne ducem În altă-parte, dar au de gând vremile să deie peste noi; că nu-i cum vrè omu’, ci cum dă Domnu’... Că nu degeaba a or-ga-ni-zat dom’derector on Pom; ș-on Crăciun; ș-o Colindă - de-ai zice că-i ceai’ de pe urmă... - Da mai taci, Iacobe, nu cobì!, zice Mătușa Domnica. Și ce te-apuci să vorghești vorbe din aiestea față de-un copchil? - Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

fi sigur că erau nevinovați. Oricare dintre ceilalți ar fi încercat o imensă plăcere tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde pentru asta. Celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde pentru asta. Celălalt își înghiți saliva, respiră cu greutate și întinse mâinile într-un gest de rugăminte: — N-am fost eu, dom’ sergent. De ce-aș fi făcut-o? Peste patru zile urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia. Dacă mai amintești de caravană, o să am grijă personal să fii împușcat. Și-o să neg c-am vorbit vreodată despre asta. O să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Peste patru zile urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia. Dacă mai amintești de caravană, o să am grijă personal să fii împușcat. Și-o să neg c-am vorbit vreodată despre asta. O să fie declarația ta contra declarației mele. — Am înțeles, dom’ sergent, se scuză Mulay. N-o să se mai întâmple. Vreau doar să înțelegeți că eu eram unul dintre puținii care doreau să mai trăiască. Sergentul major Malik-el-Haideri se ridică în picioare, luă de pe masă pachetul de țigări al defunctului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
kilometri, mi se pare că va trebui să... Se întrerupse brusc, pentru că i se aprinsese o luminiță în minte, și slobozi o înjurătură, care era, în același timp, un strigăt de bucurie. — Targuí-ul! Fir-ar să fie! Targuí-ul! Caporal! — Ordonați, dom’ sergent. — Nu mi-ai povestit despre un targuí care nu v-a lăsat să intrați în tabăra lui? Ți-l amintești? Caporalul ridică din umeri, cu un gest de îndoială: — Toți tuaregii sunt la fel când poartă vălul, dom’ sergent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Ordonați, dom’ sergent. — Nu mi-ai povestit despre un targuí care nu v-a lăsat să intrați în tabăra lui? Ți-l amintești? Caporalul ridică din umeri, cu un gest de îndoială: — Toți tuaregii sunt la fel când poartă vălul, dom’ sergent. — Dar ar putea fi cel care a înnoptat ieri aici? Negrul cel scheletic răspunse în locul lui. — Ar putea fi, dom’ sergent. Am fost și eu atunci. Era înalt, uscățiv, cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-l amintești? Caporalul ridică din umeri, cu un gest de îndoială: — Toți tuaregii sunt la fel când poartă vălul, dom’ sergent. — Dar ar putea fi cel care a înnoptat ieri aici? Negrul cel scheletic răspunse în locul lui. — Ar putea fi, dom’ sergent. Am fost și eu atunci. Era înalt, uscățiv, cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie agățată la gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]