6,536 matches
-
a unor studii secundare specializate, iar 233000 o formație superioară - și de corupți. Numai în industrie, ea a crescut de la 236000 de funcționari în 1920 la 700000 în 1932. Această birocrație, tipică pentru partidul-stat* comunist, impune un anumit tip de dominație: aparatul este releul unei clase originale, aceea a funcționarilor, avându-i în frunte pe apparatciki răsplătiți cu avantaje materiale și cu gratificații simbolice considerabile. Partea superioară a acestei birocrații este dominată de nomenklatură, grup definit prin lista (nomenclatura) celor mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
triumfat împotriva duratei îndelungate, în ciuda eforturilor constante de raționalizarea activității lor de către aparatele politice. Așadar, criza finală a comunismului de tip sovietic datorează mult succeselor birocrației și pierderii controlului partidelor comuniste asupra aparatelor birocratice. O paradigmă teoretică a birocrației comuniste Dominația partidului asupra tuturor organizațiilor, recunoscută în toate constituțiile regimurilor comuniste, caracterizează acest tip de birocrație. Ideal - tipul funcționării administrative, care pune în valoare impersonalitatea regulii și neutralitatea funcționarului pentru a-i măsura capacitatea - ceea ce Weber numește raționalitatea legală - este într-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este așadar înainte de toate o ordine politică. în 1918, Weber a definit regimul bolșevic drept o „birocrație patrimonială”, expresie care reunește ceea ce teoria deosebește în mod clar: birocrația, care ține de rațional și patrimonial, care ține de un tip de dominație tradițional. și, de fapt, aparatele care au reglementat puțin câte puțin întreaga viață economică și socială comunistă, s-au consolidat datorită unor vaste rețele de supunere și de credință față de persoana cutărui sau cutărui conducător. Departe de a se mulțumi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
într-un haos pe care autoritatea politică a căutat să-l raționalizeze și de care indivizii care-i erau suspuși au căutat să se protejeze. Această dinamică contradictorie ne permite să înțelegem cum au putut evolua regimurilor comuniste plecând de la dominația partidului asupra tuturor organizațiilor, definită ca „partid polimorf”, care marchează în anii 1970 și 1980, în URSS și în democrațiile populare*, dar și în China, preeminența birocrațiilor particulare asupra funcționării colective. Puterea birocratică Arhetipul procesului birocratic ne este furnizat, odată cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acesteia se extind și asupra activității de administrare a economiei - planul cincinal* - care se bazează pe mobilizarea muncitorilor, pe controlul strict al etapelor producției, pe măsurarea și urmărirea diferitelor faze ale procesului industrial. Marea Teroare* din anii 1937-1938 inaugurează era dominației exercitate de aparat asupra „dilemelor” din anii anteriori, incapabili să îndeplinească planurile de deportare*. în 1932-1933 nu s-au înregistrat „decât” 268000 de deportări, adică de opt ori mai puțin decât planul trasat de Stalin*. Procedura pusă la punct în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Era lui Stalin și cea a lui Mao sunt ilustrate de conflictul dintre birocrație - „specialiștii” și „experții” - care urmăresc regularitatea, și șeful charismatic care nu încetează s-o amenințe atât în virtutea proiectelor sale utopice, cât și a voinței sale de dominație totală, dar și a fricii de concurență din partea oricărui element de putere autonomă. Invers, dispariția acestui tip de șef marchează dominația definitivă a planificării. Odată sursa incertitudinii majore îndepărtată, dinamica raționalizării duce la lărgirea câmpului de acțiune al legii și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
șeful charismatic care nu încetează s-o amenințe atât în virtutea proiectelor sale utopice, cât și a voinței sale de dominație totală, dar și a fricii de concurență din partea oricărui element de putere autonomă. Invers, dispariția acestui tip de șef marchează dominația definitivă a planificării. Odată sursa incertitudinii majore îndepărtată, dinamica raționalizării duce la lărgirea câmpului de acțiune al legii și ea este însoțită de un proces de individualizare în cursul căruia instituțiile se disting cu mai multă claritate, la diferite eșaloane
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bolșevic manifestă, așadar, o presiune particulară pentru cultura conspirației, comună tuturor liderilor comuniști - Mao Tzedun*, Kim Ir Sen* etc. Această cultură dezvoltă în ei o paranoia crescândă asimilând complotului permanent și universal orice realitate care nu se pliază voinței de dominație totală. Conducătorii, și în special, Stalin și Mao, trăiesc într-un fel de clandestinitate, nimeni - cu excepția gărzii lor personale și a adjuncților direcți - neștiind întotdeauna unde se află - la Kremlin, într-o vilă sau alta, sau poate în deplasare. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care individul, niciodată de neînlocuit, uită de el însuși în focul acțiunii. Așa cum arăta Franșois Furet, comunismul, fascismul și nazismul au în comun faptul de a fi „regimuri inedite care și-au făcut din mobilizarea politică a foștilor soldați pârghia dominației neîmpărțite cu nimeni a unui singur partid”. Germania, mai ales, țara în care retorica războiului civil al comuniștilor atrage, în anii 1920, numeroși intelectuali care încă mai suferă de pe urma contaminării cu care s-au ales în atmosfera mistică a luptelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prima oară în situația de a inventa o economie „socialistă”. De soluțiile aduse acestei probleme depinde întreg demersul comunist în domeniul economic. Din noiembrie 1917, bolșevicii vor să înlocuiască „mâna invizibilă” a pieței cu „controlul integral”, expresie a voinței de dominație exclusivă a Partidului Comunist asupra structurilor economice și sociale. Această voință titanică de a controla toate elementele componente ale producție și ale schimbărilor implică recurgerea la constrângere și deci la violența generalizată, la teroare* chiar. încă din 1917-1918, prin decret
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rețele de actori și tipuri de legalitate. Reforme imposibile Numeroasele crize care punctează dezvoltarea economiilor de tip sovietic trimit toate la natura economiei centralizate care articulează strâns între ele preeminența partidului comunist, gestionarea centralizată a aprovizionării, suprainvestițiilor în anumite ramuri, dominația comercianților și adaptarea comportamentelor microeconomice. Puternica logică a sistemului creează „dependențe” de comportament: orice tentativă de amenajare locală nu poate duce decât la apariția unor gâtuiri, a blocajului, a tendinței actorilor de a tergiversa, a insatisfacției crescânde și a revenirii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Vietnam*, comuniștii au ajuns, încă de pe la mijlocul anilor 1980, la concluzia că trebuie slăbit controlul asupra activităților economice private, dată fiind amploarea crizei economice și a incapacității partidului-stat de a asigura aprovizionarea de bază, fără însă a ceda nimic din dominația lor politică. A început atunci o perioadă de reamenajări permanente și de creștere a tensiunilor dintre liberalizarea economică rapidă și menținerea dominației aparatului comunist. în sfârșit, în ciuda crizei la fel de profunde ca și în celelalte regiuni comuniste, replierea pe pozițiile celei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
crizei economice și a incapacității partidului-stat de a asigura aprovizionarea de bază, fără însă a ceda nimic din dominația lor politică. A început atunci o perioadă de reamenajări permanente și de creștere a tensiunilor dintre liberalizarea economică rapidă și menținerea dominației aparatului comunist. în sfârșit, în ciuda crizei la fel de profunde ca și în celelalte regiuni comuniste, replierea pe pozițiile celei mai stricte ortodoxii a triumfat în Cuba* și în Coreea de Nord, unde totalitarismul* persistă. ECONOMIA POSTCOMUNISTĂ TRANZIȚIA CĂTRE ECONOMIA DE PIAȚĂ în urma prăbușirii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se alătura finalmente Uniunii Europene (UE) care le susține și la care aderă între 2004 și 2007. în anumite ex-republici sovietice, asistăm în schimb la reafirmarea puterii vechilor elite și la menținerea lor la conducere, datorită susținerii fostelor poliții politice, dominației lor neștirbite asupra aparatelor de stat și strivirii celui mai mic germene de societate civilă*, ca în Rusia, Ucraina și Belarus. Altele, în sfârșit, cunosc ravagiile războiului* și ale războiului civil*, cum este cazul fostelor republici sovietice din Asia Centrală și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
privește regiunile care au apaținut imperiilor rus și otoman, eminamente rurale, istoricește puțin industrializate și de care investitorii nu se prea aproprie. în sfârșit, aceste clivaje favorizează, în anumite țări, redescoperirea statului de drept și închid altele în tipuri de dominație autoritară. Primele invocă proximitatea UE pentru a-și desăvârși transformarea, în timp ce celelalte de îndepărtează de ea în proporție directă cu imixtiunea statului în economia lor. Intrarea în Uniunea Europeană A desăvârși transformarea înseamnă obligația de a accepta nu numai principiile politice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Manifestului partidului comunist în care Marx, evocând lupta de clasă, vorbește despre „războiul civil mai mult sau mai puțin latent în sânul societății actuale, până în punctul în care el izbucnește sub forma revoluției deschise și în care proletariatul pune bazele dominației sale prin răsturnarea pe cale violentă a burgheziei”. în 1871, după înfrângerea Comunei din Paris, Marx publică Războiul civil din Franța în care reamintește că, în ochii săi, „războiul celor oprimați contra asupritorilor lor [este] singurul război drept din istorie”. Totuși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
false despre ei înșiși...” (Ideologia germană, 1846). în ochii lor, ideile nu au o autonomie și reflectă raporturile de producție și interesele clasei dominante. Ideologia este „o imagine inversată a realității”, elaborată și impusă de o burghezie preocupată de menținerea dominației ei politice și economice. De aceea Marx îi critică pe hegelienii germani Friedrich Strauss și Marx Stirner care, după afirmațiile lui Ludwig Fenerbach, ar fi rămas înțepeniți în gândirea lor critică la adresa reprezentărilor religioase, incapabili să vadă în politică, și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
resurse umane, financiare și materiale - inclusiv din cauza locului ocupat de producția militară -, și prin creșterea birocrației* neproductive. Organizarea muncii în industria de tip sovietic întreprinderea industrială este matricea organizării muncii de tip sovietic, începând cu sistemul de autoritate bazat pe dominația a trei personaje: secretarul de partid, directorul economic și responsabilul organizației de sindicat. Primului, releu fundamental al autorității politice centrale și regionale, îi sunt subordonate organizațiile de partid din fiecare departament și din fiecare atelier, dar și ceilalți doi responsabili
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în întreprindere, el supraveghează ansamblul personalului și încadrează grupele militarizate. Natura opțiunii pentru industria grea, urgențele situației inițiale din fiecare țară, necesitatea de a face față penuriilor neîncetate și accelerarea proprie acestei economii care se vrea mobilizată în permanență explică dominația unei anume forme de salariat: salariul pe bucată sau în funcție de randament, care cuprinde o parte fixă (de bază) și o parte mobilă variind în funcție de efortul depus. Deja condamnat de Marx* ca fiind cea mai severă formă de exploatare, din cauza inechităților
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suverane ale tuturor națiunilor, mari și mici. Actualmente țări imperialiste ca Statele Unite, Anglia și aliații lor apropiați devin niște dușmani periculoși pentru independența națională și pentru autodeteminarea națiunilor...”, el nu numai că maschează faptul că URSS tocmai și-a extins dominația asupra mai multor țări europene și a impus sovietizarea* democrațiilor populare, dar le arată comuniștilor din Europa și care trebuie să fie axa propagandei contra planului Marshall. în sfârșit, și mai ales, funcția limbii de lemn este de a desemna
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
focalizează asupra primului articol al statutului, cel care definește calitatea de membru al partidului, Lenin privilegiindu-i pe revoluționarii de profesie și susținând modelul unei organizații foarte centralizate și disciplinate. Logica care se degajă din lucrările congresului este cea a dominației totale a unei facțiuni asupra partidului și a unui om asupra respectivei facțiuni. Prin manevre abile de aparat, Lenin îi exclude din redacția Iskrăi pe trei dintre fondatorii ei - pe Axelrod, Zassulici și Martov - și pune mâna pe redacția ziarului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
face [...]. Aceste mijloace sunt monopolul asupra grânelor, cartea pâinii, obligația generală de a munci. Cine nu muncește, nu mănâncă», aceasta e legea fundamentală” (Bolșevicii vor păstra oare puterea?). în felul acesta, chiar ansamblul societății* este vizat de acest proiect de dominație totală, care ține atât de cinism și de naivitate, cât și de necunoașterea modurilor de funcționare a economiei și a societății. Pentru Lenin, orice rezistență din partea societății civile* trebuie strivită, el își dezvăluie fondul gândirii sale în ianuarie 1918: „numai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Gombrowicz aduce o critică originală a comunismului, a cărui esență o rezumă în formula „Omul poate face orice omului”. Poetul Zbigniew Herbert cu volumul său Pan Cogito (1974), eseistul Alexandre Wat cu Secolul meu - e reflecție asupra fascinației violenței și dominației comunismului asupra spiritelor -, filosoful Leszek Kolakowski (Istoria marxismului) contribuie și ei la o critică a comunismului deosebit de consistentă. Literatura nu rămâne nici ea mai prejos: Tadeusz Konwicki descrie absurditatea unui sistem care nu oferă oamenilor decât un viitor prefabricat și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a II-a Internaționale, mai ales din partea Rosei Luxemburg care vorbește despre „disciplină de cazarmă”; de altfel, în comparație cu puternicele social-democrații, facțiunea bolșevică nu este deocamdată, în 1914, decât un grupuscul, nucleu revoluționar asupra căruia șeful său încearcă să instaureze o dominație totală - ideologică, politică, organizațională și financiară. De la nucleu la mișcarea de mase Odată cu Revoluția din Februarie 1917 din Rusia, Lenin dispune în sfârșit de câmpul de manevră sperat de ani de zile. Mulțumită falangei sale mult mai organizate decât celelalte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i totală sovietele, sindicatele, clasa muncitoare și întreaga societate. De la partidul extremist de mase la partidul-stat totalitar Cucerind puterea, la 7 noiembrie 1917, Lenin modifică, volens nolens, natura Partidului bolșevic. într-adevăr, el pune mâna pe stat, atât ca loc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]