4,224 matches
-
dar plin de energie.Am ochii albaștri verzui și părul blond, mai tot timpul ciufulit. Mă consider un copil deștept, dar din păcate nu întotdeauna îmi folosesc inteligența la maximum. Colegii mă văd ca un prieten bun, un băiat generos, drăguț, amuzant, activ și de treabă. Nu sunt perfect, deoarece sunt din când în când obraznic și leneș. Dar voi repara aceste defecte. Îmi place foarte mult să citesc, am descoperit această activitate de puțin timp. Sunt bun la desen, la
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
meu este Andreea Prisăcariu. M-am născut pe 9 februarie 2000 și sunt elevă în clasa a patra la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Voi încerca să vă spun acum câteva lucruri despre mine. Cred că sunt o fată drăguță, cu părul lung și șaten, cu reflexe aurii, ochii verzi și pielea ușor măslinie. Pentru vârsta mea sunt destul de înaltă, zveltă și puternică, având o alură sportivă. Îmi place să fiu cochetă și să îmbrac totdeauna elegant sau mai deosebit
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
până pe la treizeci de ani să fiu model, pentru că știu că sunt fotogenică. Sper ca aceste fraze să mă reprezinte și să fie cât mai aproape de adevăr. Mă cheamă Caterina Velișcu. Sunt un copil de 10 ani, destul de cuminte și drăguț. Familia mă alintă „draga mea” sau „scumpa mea”. Colegii de școală îmi spun Cati. Unii îmi mai spun și Alexandra. Mama zice că am o culoare de păr unică, că sunt drăgălașă și isteață, iar tata se laudă că învăț
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la meciurile ilegale și nu ai apucat să lucrezi sub acoperire... Și nici... M-am oprit când am văzut rânjetul lui Blanchard. S-a îndreptat spre fereastra din sufragerie și s-a uitat afară. — Arde până spre Michigan și Soto. Drăguț. — Drăguț? — Mda, drăguț. Văd că știi o grămadă de chestii despre mine, Bleichert. — Lumea vorbește. Și despre tine vorbește. — Și ce se spune? Că bătrânul tău este un soi de simpatizant al naziștilor. Că ți-ai turnat prietenii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și nu ai apucat să lucrezi sub acoperire... Și nici... M-am oprit când am văzut rânjetul lui Blanchard. S-a îndreptat spre fereastra din sufragerie și s-a uitat afară. — Arde până spre Michigan și Soto. Drăguț. — Drăguț? — Mda, drăguț. Văd că știi o grămadă de chestii despre mine, Bleichert. — Lumea vorbește. Și despre tine vorbește. — Și ce se spune? Că bătrânul tău este un soi de simpatizant al naziștilor. Că ți-ai turnat prietenii cei mai buni ca să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și a fustei de lână îmi spuneau că-i subțire din cap până-n picioare. Blanchard mă văzu și-o înghionti. Ea se întoarse, suflând o trombă de fum. De aproape mi s-a arătat un chip cu trăsături puternice și drăguțe, dar disproporționate: o frunte înaltă, ce-i făcea coafura să pară nepotrivită, nasul cârn, buzele pline și ochii mari, negri. Blanchard făcu prezentările. — Kay, el e Bucky Bleichert. Bucky, Kay Lake. Femeia strivi țigara cu piciorul. — Bună, am salutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
n-am încercat deloc să-l țin la distanță, fiindcă voiam să-l fac și eu să sufere înainte de a bate în retragere. Mă pregăteam de-o luptă de uzură serioasă, când domnul Foc s-a transformat în cel mai drăguț domn Gheață cu putință. În toiul unui schimb de lovituri la corp a făcut un pas înapoi și mi-a vârât o stângă dureroasă sub stomac. Lovitura m-a secat la lingurică și m-am retras, pregătindu-mă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întrebări. Începusem să-mi doresc să sune și telefonul meu, ca să uit de Madeleine. Lee puse receptorul în furcă. L-am întrebat: — Ceva interesant? — Alt sărit de pe fix. Cu cine te întâlnești în seara asta? — Cu o fată din vecini. — Drăguță? — O dulceață. Partenere, dacă te mai văd că-ți prăjești creierii de marți încolo, o să ai parte de meciul revanșă Bleichert-Blanchard. Lee îmi răspunse cu un rânjet de pe altă lume: — Vrei să spui Blanchard-Bleichert. Și ai pierde din nou. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rupse în bucățele, pe care le înșiră apoi pe masă. — Asta înseamnă că trebuie să mă întorc la ai mei? Millard aprobă, dând din cap: — Da. — Tata mă bate. E un prostovan de slovac care se îmbată și mă bate. — Drăguță, după ce te întorci în Iowa, o să te afli în regim de eliberare condiționată. Spune-i polițistului tău de la Eliberări Condiționate că tatăl tău te bate și o să-l facă să se oprească cât ai zice pește. — Dacă tata află ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
devenit prietene. — Și ce făceați împreună? Lorna începu să-și roadă unghiile. Vorbeam și noi ca fetele, mergeam la audiții, umblam după mâncare și băutură prin baruri. — Ce fel de baruri? am întrerupt-o. — Ce vrei să spui? — Adică locuri drăguțe? Bombe? Localuri preferate de soldați? — Aha! Localuri din Hollywood, în care era puțin probabil să mi se ceară cartea de identitate. Tensiunea arterială începea să-mi revină la normal. Tu i-ai spus lui Betty despre casa de pe Orange Drive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
este pe rola din geanta ta? Cu ochii în lacrimi ațintiți spre podea, Lorna Martilkova șopti: — E un film. — Un film porno? Lorna aprobă, dând din cap. Lacrimile fetei se transformaseră în râuri de rimel. Millard îi dădu o batistă. — Drăguță, trebuie să ne spui totul. De la început. Așa că nu te grăbi și gândește-te bine. Bucky, adu-i niște apă. Am ieșit din cameră, am găsit un automat cu apă și pahare pe hol, am umplut un pahar mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am tras-o trei ore pentru zece parai și am jucat diverse jocuri. I-am dat Șnițelul Baban. Ne-am jucat de-a calul și călărețul. Mi-a plăcut de Liz, așa c-am biciuit-o cu blândețe. Era mai drăguță decât curvulița blondă. Nu și-a dat jos ciorapii. Mi-a zis că are un semn din naștere pe care nu trebuie să i-1 vadă nimeni. I-a plăcut de Șnițel și m-a lăsat s-o sărut fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Camera de Comerț din Hollywood a vrut să dea jos literele L-A-N-D din uriașul panou „Hollywoodland“ de pe Muntele Lee. Articolul era însoțit de fotografii cu regizorul seriei Keystone Kops stând lângă un bărbat îndesat, care ținea de mână o fetiță drăguță. Nu mi-am dat seama dacă sunt Emmett și Madeleine, dar, oricum, am decupat pozele. Dușmanii mei. Prietenii mei. Soția mea. Eu prelucram dovezi, iar Kay preda la școală și o vreme ne-am bucurat de noutatea unei vieți conformiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai mult se suprapuneau cele două imagini. Într-un târziu mi-am mutat privirea de la tablou și ochii mi-au poposit pe o fotografie cu două tinere care se țineau de braț și care semănau cu Jane Chambers. — Celelalte supraviețuitoare. Drăguțe, nu-i așa? Am întors capul. Văduva era de două ori mai prăfuită ca înainte și mirosea a insecticid și pământ. — La fel ca mama lor. Ce vârstă au? — Linda are douăzeci și trei de ani, iar Carol douăzeci. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de sus a paginii spunea: „Nici o grijă! În costumul lui Hart, Shaffner & Marx Featherweight o să fie uscat și apretat... și gata să-i facă curte diseară la club!“ Vampa era strălucitoare. Avea trăsăturile Marthei - într-o versiune îndulcită și mai drăguță. În fundal, se vedea conacul familiei Sprague înconjurat de palmieri. Ramona rupse tăcerea: — Ce ai de gând să faci? N-am putut s-o privesc în ochi. Nu știu. — Martha nu trebuie să afle. — Mi-ai mai spus asta. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
niște dințișori simpatici, de iepuroi. A încercat să-mi facă rău, dar tati l-a pus la locul lui. Tati știe cum să se descurce cu oamenii slabi, care întind mâna după lovele și încearcă să le facă rău fetelor drăguțe. El, unul, a fost erou în Primul Război Mondial, iar polițistul s-a fofilat când a venit vorba de înrolare. Accentul lui Madeleine era acum mai puțin evident. Trecea într-un alt registru, mai jos, mai gutural. M-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de o parte niște bani pe care mi i-a lăsat Lee (o minciună prin omisiune, știu) și am de gând să plec spre est într-o zi două. Vreau să fiu departe de Los Angeles, într-un loc răcoros, drăguț și desuet. Poate în New England, poate la Marile Lacuri. Tot ce știu este că-l voi recunoaște când voi ajunge acolo. Cu speranța că scrisoarea asta va ajunge la tine, Kay P.S. Te mai gândești la Elizabeth Short? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Erskine zâmbitor. Cinci ani. Păr blond, dinți strâmbi, obraji cu gropițe, ochelari imenși. Viața copilului era redată În imagini În Încăperea claustrofobică, de la naștere până la... Logan nu-și duse gândul mai departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă ignorai ochii umflați, dârele de rimel și nasul roșu. Părul ei lung și negru era strâns la spare, lăsându-i liberă fața rotundă; și se Învârtea Înnebunită prin Încăpere, rozându-și unghiile până la carne. L-a răpit, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi zâmbi și el la rândul său. Acum că avusese ceva timp la dispoziție să-și alunge panica din minte, Începuse să Îi placă ideea. Trecuseră deja patru luni de când el și Isobel o apucaseră pe drumuri diferite. Ar fi drăguț să Înceapă să se vadă cu altcineva. Imediat ce ședința va lua sfârșit, Îi va cere inspectorului Insch să Îi desemneze pe altcineva drept bodyguard. Cu siguranță nimeni nu va mai avea ceva de comentat că se văd dacă nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan Îl aștepta. Nerăbdător. De parcă știa că el e acum cap de linie. O copie a fotografiei transmise presei se afla la el pe birou. Cea făcută la morgă, puțin retușată ca să nu arate atât de moartă. Probabil că era drăguță pe când trăia. O fetiță de patru ani cu păr blond până la umeri, care se cârlionța delicat În jurul feței sale palide. Un năsuc. O față rotundă. Obraji rotunzi. Conform raportului, ochii Îi erau albaștri-verzui, dar În poză erau Închiși. Nimănui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Deci ce vreți voi, ticăloșilor? Întrebă el, punându-și mâinile mari pe tejghea. Logan scoase o fotografie color a lui Geordie și o ținu În fața sa. — Îl recunoști pe omul ăsta? — Du-te dracului. Nici măcar nu se uitase la poză. — Drăguță ofertă, dar trebuie s-o refuz. Logan trânti fotografia pe tejgheaua jegoasă. — Acum: Îl recunoști? — Nu l-am mai văzut niciodată. — Era un ins cu gura mare din Edinburgh. A venit aici să se ocupe de o treabă pentru Malk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dimineață. Îi făcu iar cu ochiul. — Foarte sexy. Inspectorul Insch nu arăta foarte sexy când Logan Îl văzu din nou. Venea de sus cu liftul de la ultimul etaj. Ori asta Însemna că se Întâlnise cu comandantul. Costumul cel nou și drăguț al lui Insch era umed subsuoară și pe spate. Domnule, zise Logan. Încercă să nu se uite În ochii lui. — Vor să renunț la pantomimă. Vocea Îi era joasă și lipsită de intonație. Sentimentul de vinovăție Îl cuprinse pe Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un aer ușor festiv. Expresia de pe fețele lor strica imaginea. Le era frig, erau supărați, erau sătui de armata de jurnaliști care le Înfigea microfoane În față. Care le punea Întrebări. Care-i ținea departe de mașina lor de patrulă drăguță și caldă. Aleea era plină de mașini și dube. BBC, Sky News, ITN, CNN - erau cu toții aici, luminile de televiziune făcând zăpada să contrasteze puternic cu cerul gri cenușiu. Camerele se opriră din filmat de Îndată ce mașina lui Logan apăru; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
multe pe drum. Cu excepția ofițerului de legătură cu familia, care scosese tot drumul sunete de genul „Cine-i o fetiță frumoasă?“ către cockerul spaniel mirositor, cu alb și negru, de pe bancheta din spate a mașinii lui Insch. Zona era destul de drăguță: niște copaci, un pic de iarbă. Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înăuntru, domnule Nicholson? Să știți, e totul bine și uscat la noi la secție. Putem să vă ducem Într-acolo. După două minute, stăteau Într-o bucătărie mică și verde, ascultând ceainicul care fierbea. Pe dinăuntru, era o casă destul de drăguță, asta dacă nu te deranja să te Împiedici de cineva. Pereții erau acoperiți cu tapet cu model, margini și frize, covoare oliv scumpe, picturi mari În ulei, produse În masă. Nu se zărea nici o carte. Ce casă drăguță aveți, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]