3,527 matches
-
fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Sboară danțîndele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zephyrii de prin grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 28} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fereastă Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Sboară danțîndele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zephyrii de prin grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin arcurile-nguste, făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a halelor lungi bolți. 895Și prin arcuri îndoite la lumini de roșii torții, Adunați văzu Cesarul la cumplita mas-a morții: Ducii Daci. Făclii de smoală sunt înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe și curate, Atârnate de columne, lănci și arcuri răzimate De păreți - pavezi albastre strălucind pe stâlpii suri. {EminescuOpIV 139} Duci-s nalți ca brazi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cumplita mas-a morții: Ducii Daci. Făclii de smoală sunt înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe și curate, Atârnate de columne, lănci și arcuri răzimate De păreți - pavezi albastre strălucind pe stâlpii suri. {EminescuOpIV 139} Duci-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați din stâncă. Crunt e ochiul lor cel mare, tristă-i raza lor adâncă, Pe-a lor umeri spânzur roșii piei de tigru și de leu, Tari la braț și drepți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sclavă, Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă Și-n tăcerea sînt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană, fulger-ochii lui audaci. Luna-n ocean albastru scaldă corpul ei de aur, Luminând culmile sure și adâncul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mese lungi de piatră zeii falnicei Valhale; Odin stă-n frunte - cu părul de ninsoare încărcat; Acolo decid ei moartea Romei și o scriu în rune, Presun de argint și zale pun pe caii ca furtune - Astfel se gătesc de ducă pentru drumu-ndelungat. Și atunci furtuna mândră desrădăcinat-a marea. Ea svîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare, Ridica sloiuri de ghiață, le-arunca în șanț de nori Vrând să spargă cu ci cerul. - Într-un colț de cer e vară Și pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
probabil că nici nu observa prezența băieților săi și abia dacă era conștientă de sine, după cum se holba În oglinzile din casă de parcă Încerca să-și amintească propria ei imagine. Ciudat, dar pînă și ultimele reziduuri de remușcare erau pe ducă În Estrella de Mar, se evaporau În soarele milostiv precum pîcla dimineții de deasupra piscinelor. Am sunat-o pe Paula la clinică și i-am lăsat mesaj pe robotul telefonic să luăm masa Împreună la Clubul Nautico Înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
au stabilit niște simboluri pe care oamenii le-au luat În sens literal, și uite-le azi, că sînt moarte ca un șir de stîlpi totemici. Religiile ar fi trebuit să vină mai tîrziu, cînd rasa umana o să fie pe ducă. Din nefericire, infracțiunea e singurul impuls care ne animă. SÎntem fascinați de „cealaltă lume“, aia În care totul e posibil. — Cei mai mulți vor spune că deja e prea multă infracționalitate. Dar nu aici! exclamă Crawford, arătînd cu calul de jad către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la Calais, Brummell nu Încetează să atragă, precum un magnet, protipendada saloanelor Londrei. Modestul oraș Învăluit În cețuri se transformă rapid În loc de pelerinaj al Eleganților. Se perindă timp de câțiva ani prin locuința gloriosului de odinioară, cu aceeași neobosită admirație, ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven. Și câți alții. Chiar și vechiul său curtezan, ajuns rege, trece pe la 1821 prin Calais. „Cu moliciunea unui suflet blazat a aranjat lucrurile astfel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu i s-a opus. Acolo unde relațiile valorează mai mult decât meritul și unde oamenii trebuie să se comporte ca niște crustacee pentru simplul fapt de a supraviețui, Brummell Îi avea mai degrabă ca admiratori decât ca rivali pe ducii de York și Cambridge, pe conții de Westmoreland și de Chatham (fratele lui William Pitt), pe ducele de Rutland, lordul Delamere, deci tot ceea ce era prestigiu politic și social. Femeile, care sunt - ca preoții - Întotdeauna de partea puterii, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o iubești, dar care te nimicește În clipa când fugi de ea. Atenția publică străpungea ceața, străbătea marea și ajungea la celălalt țărm, În orașul străin unde Brummell se refugiase. Eleganții făcură nenumărate pelerinaje la Calais. Au fost văzuți acolo ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, de Bedford; lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven, Ward și Stuart de Rothsay. La fel de superb ca la Londra, Brummell Își păstrase toate obiceiurile la vedere. Într-o zi, trecând prin Calais
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
anunță un privilegiu; alteori gluga, boneta sau pălăria semnalează o revoluție; aici o broderie sau o eșarfă, acolo niște panglici sau un ornament de pai vorbesc despre un partid: așa se face că ești de partea cruciaților, a protestanților, a ducilor de Guise, a Ligii, a lui Henric al IV-lea sau a Frondei. Porți cumva o bonetă verde? Ești un om lipsit de onoare. Ai agățat pe haină, ca o decorație, un cerc galben? Du-te, ești un paria pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci doar grijile, greșelile și vanele mele ambiții. Întâia recomandare din diata sa a fost pentru caravană. Resursele îi sunt pe sfârșite, drumul ei este încă lung, căpetenia ei e pe ducă, așa că spre tine se vor întoarce oamenii, și de la tine vor aștepta ei în fiece clipă porunca cea mai dreaptă și părerea cea mai cuminte, ca să-i scoți la liman. Va trebui să jertfești totul pentru ca această călătorie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
frumos. " Iar Mușatin îi răspunde: " Geaba mă momești din unde, Geaba, codri, dragul meu, Îmi suni din frunze mereu, Când m-oi duce de la tine, Frunza - o plânge după mine, Că de suflet mă apucă Dor de cale, dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș duce, m-aș tot duce, l00 {EminescuOpVI 101} " Dor să nu mă mai apuce. " Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de mare încît se-nnădușia, nu mai putea. S-apropie el acolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului-își pârlea părul de pe picioare că era cald strașnic și nu mai putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul cela, că nu mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
până la o sută, o sută douăzeci, pe urmă am încercat să încetinesc. Greu când n-ai frâne. Puteam să dau colțu’. — Frânele... — Da, frânele. Am adus mașina la garaj și le-am desfăcut. Plăcuțele erau subțiate rău, domn’ Glass, pe ducă. — Și ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă n-ați fi avut cealaltă problemă, cu rezervorul de benzină, n-ați fi aflat despre problema asta, cu frânele. Și dacă ați mai fi mers mult, ați fi dat de belea. O belea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și tocmai de aceea -, manelele se expun ca țap ispășitor ideal, ca obiect al exorcizării naționale a unui rău general care începe să ne înăbușe. Majoritatea dintre noi sîntem „parveniți” mai mici sau mai mari, dar blestemînd „maneaua” ca pe ducă-se pe pustii ; răul nu mai este în noi, ci în afară, și poate fi astfel îndepărtat. E banal, dar totdeauna eficace : se cheamă mecanism de apărare. Toate acestea îmi aduc aminte de un alt episod, petrecut în urmă cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de p(r)ostac. mai imprastii niste voma pe site sa pari stiutor dar, de fapt, sa manipulezi. Stai dracului in banca ta daca esti idiot. Marele comentator de filme porno trucate e ranit in „sufletul” din cont ? sa se duca sa jeleasca in Palestina ! aici doar sa bata cuie e bun... cu capul ! si animalul asta trebuie definitiv schimbat sau macar schilodit... M.B. este un cretin sau face pe cretinul ca sa aiba gurita lui piinica... si tre sa fi sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Vrei să fii numai tu în livadă? Acum mă miră tăcerea lui. Își face de lucru prin curte căutând un fierăstrău mare. Parcă e trist și caut să aflu motivul. Ce faci, bunicule? Cred că i-a sosit vremea de ducă uriașului nostru! Despre ce vorbești, bunicule? Despre nucul din grădină. Deși m-am folosit atâția ani de umbra lui, de nucile care îmi dădeau iodul de care aveam nevoie, de uleiul extras din miezul de nucă, nemaispunând de prăjiturile pe
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
clucer, slujbaș al curții domnești. Păstra cheile de la cămările unde se țineau proviziile. footnote> Bârladului. Săvârșea cu grăbire și înțelepciune orice treburi, ori ale obștii ori îndeosebi ale Domnului. Supt întâia și a doua Domnie a Ducăi-Vodă, pentru meritele lui, Duca îl cinstește cu dregătoria de Mare Clucer<footnote Vornic. Mare dregător în sfatul domnesc. Era conducător al curții domnești avand drept de judecată asupra întregului corp de curteni, precum și asupra întrgii țări. footnote>. Supt Dumitrașcu Cantacuzino, ajunge Serdar<footnote Serdar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Comanda cetele de călareți din ținuturile dinspre tătari. footnote> peste oastea moldovenească. Pe vremea aceea, tătarii jefuiau, iar cazacii hoțeau pretutindeni în țară. În anul 1685, Constantin Cantemir ajunge Domn al Moldovei. Atunci, cel mai de frunte dintre boieri, supt Duca, era Miron Costin<footnote Costin, Miron (1633-1691), cronicar român, logofăt al Moldovei, Povestitor și portretist talentat. A scris „Letopisețul Tării Moldovei, de la Aron-Vodă încoace“, „Viața lumii“, poem filozofic; „De neamul moldovenilor“, „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“. A fost ucis din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gândea, că întâlnirea cu lupul rapace, ori mistrețul feroce, o cunoștea... știa la ce să se aștepte, și, era prea sigur pe mâna și pe ochiul lui; dar, întâlnirea cu turcu era altă treabă... - Apăi, măi Antoane, eu m-oi duci, că mai am mult di umblat!... Sănătati lu‟ Toma, tătâne-tu! Bătrânul Toma stătea în ceardac, rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de curmale. Myatt se gândi: Nu pot avea Încredere În cifrele acestea. Afacerea lui Stein valorează atâta pentru noi, chiar dacă-i aruncăm marfa În Bosfor, pentru că vom câștiga monopolul, dar pentru oricare altă firmă ar Însemna achiziționarea unei afaceri pe ducă, fără șanse În fața concurenței noastre. Cifrele Începură să-i plutească Înaintea ochilor În ceața somnului. Cifrele de unu, de șapte și nouă deveniră dinții mici și ascuțiți ai domnului Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară singure, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi numai asta... da’ te-ai zvâcolit în așternut șî ai strâgat dupî agiutori nu știu di câti ori...Di când stau eu aici șî nu îndrăznesc sî ti trezăsc?! Da’ amu, dacî te-ai trezât, eu m-oi duci, conașule - a răspuns ea rușinată, îndreptându-se spre ușă. ― Mergi sănătoasă, Sevastițo - am răspuns eu încă sub impresia visului de peste noapte. Cu greu mi-am revenit la starea firească... Altădată, când mă aflam la mănăstirea din codru, porneam în zori
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voievozii Moldovei. O să ne obișnuim noi cu acestea ca țiganul cu scânteia. ― Vorbești de lup și el e deja la ușă, părinte. Iaca și prima “jalobă” a egumenului și a tot soborul de la mănăstirea Adriano. Ei vin în fața lui Gheorghe Duca voievod la 1 mai 1681 și arată “un zapis de danie sv(i)ntei mănăstiri, de la Gheorghie băcalul și de la femeia lui, Mărica, den târgu den Iași, pre două dughene... la capul Podului Vechiu, cu cât loc au acele două
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]