4,261 matches
-
său cervoneț din aur, care avea aceeași masă (3,47 g) și același titlu de aliaj (986‰), ca și ducatul. ii au fost bătuți până în 1757, când au fost înlocuiți de rublă, cu un aliaj inferior, precum și de imitații ale ducaților din Țările de Jos, cunoscute fiind prestigiul acestor monede și cererea de monede de aur. În 1922, în timpul războiului civil, guvernul sovietic a încercat să aplice idealurile economice comuniste și eliminarea datoriilor prin devalorizarea sistematică a rublei și a monedelor
Cervoneț () [Corola-website/Science/323723_a_325052]
-
Christe) DAT[uș] Q[uem] Ț[u] REGIS IȘTE DVCAT[uș]:SIT Ț XPE DAT Q Ț REGIS IȘTE DVCA, adică SIT TIBI, CHRISTE, DATUS QUEM TU REGIS, IȘTE DUCATUS, în română: „Ție, Hristoase, îți este dat să stăpânești acest ducat.” Țechinul s-a numit, mai întâi, ducat (în ). Din 1283, era bătut în aur, după modelul florinilor din Florența: 3,60 g, din care 3,495 aur fin, având circa 20 mm diametru. La Marsilia, s-a cerut aprobarea regelui
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
REGIS IȘTE DVCAT[uș]:SIT Ț XPE DAT Q Ț REGIS IȘTE DVCA, adică SIT TIBI, CHRISTE, DATUS QUEM TU REGIS, IȘTE DUCATUS, în română: „Ție, Hristoase, îți este dat să stăpânești acest ducat.” Țechinul s-a numit, mai întâi, ducat (în ). Din 1283, era bătut în aur, după modelul florinilor din Florența: 3,60 g, din care 3,495 aur fin, având circa 20 mm diametru. La Marsilia, s-a cerut aprobarea regelui Franței să se bată moneda, în aur
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
-i lipsea numerarul și dispunea de instrumente de plată având curs în Orientul Mijlociu. "Țechinul" a fost o monedă de aur având aceeași greutate și același titlu că și "florinul florentin". A fost emis de Republică Veneția începând din anul 1284. Ducatul din aur venețian își va schimba numele în "țechin" - fără să-și schimbe formă - în mod oficial începând din timpul dogelui "Francesco Venier" (1554 - 1556). În acea perioadă, țechinul valora 7 lire și 12 șoldi. La începutul secolului al XVI
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
Francesco Venier" (1554 - 1556). În acea perioadă, țechinul valora 7 lire și 12 șoldi. La începutul secolului al XVI-lea, "Zecca" lansează o monedă mare de argint de 23,4 g, cu titlul de 826‰, curând denumit "ducato"; va fi ducatul de argint, care va servi de bază sistemului monetar al Republicii Venețiene. Pe la 1770, "țechinul" de aur valorează 22 de livre, în timp ce ducatul de argint valorează 8 livre. Au fost emise și fracțiuni de jumătate și de o treime de
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
monedă mare de argint de 23,4 g, cu titlul de 826‰, curând denumit "ducato"; va fi ducatul de argint, care va servi de bază sistemului monetar al Republicii Venețiene. Pe la 1770, "țechinul" de aur valorează 22 de livre, în timp ce ducatul de argint valorează 8 livre. Au fost emise și fracțiuni de jumătate și de o treime de țechin, precum și multipli de 2, 3, 10, 12 și 100 de țechini. Greutatea țechinului a variat între 3,559 grame și 3,494
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
Ferdinando al lea de' Medici (9 august 1663 - 31 octombrie 1713) a fost fiul cel mare al lui Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Margueritei Louise d'Orléans. Ferdinando a devenit moștenitor al Marelui Ducat de Toscana și a deținut titlul de Mare Prinț de Toscana de la ascensiunea tatălui său în 1670 până la moartea sa în 1713. Astăzi este amintit în special ca patron al muzicii. Excelent muzician el însuși (uneori numit "Orfeul prinților") a
Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana () [Corola-website/Science/323832_a_325161]
-
domnit 10 ani după decesul lui și a fost succedat de fratele mai mic a lui Ferdinando, Gian Gastone, care de asemenea nu a avut moștenitori. După moartea lui Gian Gastone în 1737, marile puteri ale Europei au reatribuit Marele Ducat lui Francisc I, soțul Mariei Tereza a Austriei, punând astfel capăt independenței statului toscan.
Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana () [Corola-website/Science/323832_a_325161]
-
-și reafirme statutul de vasali. Când despotul de Moreea nu a mai respectat acordul cu Baiazid, sultanul a reacționat hotărât. El a blocat armata bizantină din Constantinopol, după care a pornit în marș spre sud. El a anexat Tesalia, iar Ducatul Atenei a acceptat suzeranitatea otomană de îndată ce armatele sultanului au ajuns la granița statului. Moreea a reușit să scape pentru moment de anexare în ciuda atacurilor de pedepsire declanșate în Peloponez în 1395 datorită evenimentelor de la granița de nord-est a Imperiului Otoman
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
și Frederic Wilhelm au fost și verișori de gradul doi pe partea taților lor. Cuplul a avut doi fii: Prințesa Augusta și Friedrich Wilhelm au celebrat nunta de diamant distribuind câte 25 de pfenigi din trezoreria publică tuturor cetățenilor marelui ducat. Deși și-a petrecut cea mai mare parte a vieții adulte în Germania, Marea Ducesă Augusta a păstrat legături personale strânse cu familia regală britanică. Ea a vizitat-o frecvent pe mama ei, Ducesa de Cambridge, la apartamentul ei de la
Prințesa Augusta de Cambridge () [Corola-website/Science/323840_a_325169]
-
fiul împăratului Leopold al II-lea și a împărătesei Maria Louisa a Spaniei. El a fost adoptat și crescut de mătușa sa care nu avea copii, Maria Cristina de Austria și soțul ei Albert de Saxa-Teschen. El a fost moștenitorul ducatului de Teschen, la conducerea căruia a venit în 1822. Mariajul a fost unul fericit.
Henrietta de Nassau-Weilburg () [Corola-website/Science/323892_a_325221]
-
mai târziu soacra ei), Marea Ducesă de Mecklenburg-Schwerin. A avut doi frați mai mari: Prințesa Charlotte Frederica care s-a căsătorit cu Ducele de Saxa-Meiningen și a murit la 23 de ani, și Prințul Albert care a devenit regent al ducatului Brunswick. Părinții ai au divorțat la 28 martie 1849. Mai târziu, tatăl ei s-a recăsătorit morganatic în 1853 cu una din doamnele de onoare, Rosalie von Rauch, care a fost numită Contesă de Hohenau. Cuplul a avut doi fii
Prințesa Alexandrine a Prusiei (1842–1906) () [Corola-website/Science/323891_a_325220]
-
considerat "oaia neagră" a familiei. Fratele mai mare al lui Wilhelm, Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, avea deja mulți copii din cele două căsătorii așa că nu existau șanse ca Wilhelm și Alexandrine să succeadă la tronul ducatului Mecklenburg-Schwerin. În timpul căsătoriei, cuplul a locuit la Palatul Bellevue din Berlin.<br> Mariajul nu a fost fericit, ea a încercat să scape de câteva ori însă a fost forțată să se întoarcă de mătușa și soacra ei Alexandrine. William a
Prințesa Alexandrine a Prusiei (1842–1906) () [Corola-website/Science/323891_a_325220]
-
curte, iar tatăl ei avea o relație bună cu Condé. Aceste planuri au picat însă atunci când Claire Clémence s-a vindecat. În timpul Frondei prinților Mazarin a plecat în exil și nu a fost rechemat până în octombrie 1653. Orașul Orléans, capitala ducatului tatălui ei, a vrut să rămână neutru în războiul civil; magistrații din oraș au văzut ce făcuse războiul într-o zonă apopiată, Blaisons, și au vrut să evite aceeași soartă. Orașul a solicitat ca Ducele să stea în oraș pentru
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
l-a făcut cunoscut pe Charles Edward sub numele "al șaptelea fiu al împăratului". Prințeasa Victoria Adelaide era nepoată a împăratului Wilhelm și căsătoria s-a făcut la intervenția acestuia. La cinci ani după căsătorie, el a succedat la conducerea ducatului de Saxa-Coburg și Gotha după decesul unchiului său patern, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha în 1900. Victoria Adelaide și Charles Edward au avut cinci copii: Prin fiica sa Sibylla, Victoria Adelaide a fost bunica maternă a regelui Carl al
Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/323031_a_324360]
-
I al Belgiei. Printre verișorii materni se includ regina Prusiei și regele Wilhelm I de Württemberg. Tatăl ei a fost fiul cel mare și moștenitor al lui Frederic Francisc I, Mare Duce de Mecklenburg. Mama ei a fost prințesă a ducatului de Saxa-Weimar-Eisenach. Marele Duce Ereditar și soția lui au murit la trei ani diferență unul de celălalt; mama Helenei a murit în ianuarie 1816 iar tatăl ei în 1819 lăsându-l pe fratele vitreg al Helenei, Paul Friedrich, Mare Duce
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
împăraților Rusiei după Caterina a II-a. Karl Frederic s-a născut în Suedia, unde părinților săi li s-a oferit siguranță în timpul Marelui Război al Nordului de către unchiul său matern, Carol XII al Suediei. El a succedat la tronul ducatului său la vârsta de doi ani, după moartea tatălui său. Mama sa, cu care el a locuit la Stockholm, a domnit ca regentă. Puterea efectivă a stat în mâinile administratorilor. Trupele daneze au devastat teritoriile ducelui în timpul Marelui Război al
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
Suedia a promis să sisteze sprijinul către Holstein-Gottorp. Ducele Karl Frederic s-a opus tratatului pe care l-a privit ca împotriva propriului său drept la succesiunea suedeză; tratatul, de asemenea, a făcut practic imposibilă redobândirea părții de nord a ducatului său, terenurile sale în Schleswig. (Acest lucru a fost o motivație pentru fiul său Petru în 1762, în momentul accesiunii sale la tronul rus, de a începe pregătirile pentru utilizarea trupelor ruse de a recuceri teritoriile pierdute din Danemarca.) Ducele
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
său și al Ducesei Anna, Karl Petru Ulrich (care i-a succedat ca Duce de Holstein-Gottorp în 1739) a devenit țar al Rusiei în 1762 sub numele de Petru al III-lea. Karl Frederic și Anna au părăsit Rusia pentru ducatul de Holstein-Gottorp în 1727, unde Anna a murit după nașterea fiului lor în 1728. Karl Frederic și-a petrecut restul vieții sale în Holstein-Gottorp. Prima lui grijă a fost să asigure fiului său succesiunea la tronul Rusiei. A murit la
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
al Sardiniei. S-a născut la palatul regal din Milano ca fiica cea mare a Arhiducelui Ferdinand de Austria, guvernator al Milano și fiu al împărătesei Maria Tereza a Austriei. Mama ei a fost Maria Beatrice Ricciarda d'Este, moștenitoarea ducatului de Modena. Maria Theresa s-a căsătorit la 25 aprilie 1789 la vârsta de 15 ani cu Prințul Victor Emanuel în vârstă de 29 de ani, viitorul rege Victor Emanuel I. Relația lui a fost una fericită. Ea a fost
Maria Theresa de Austria-Este (1773-1832) () [Corola-website/Science/323148_a_324477]
-
încă din 1795. Napoleon I încercase să exporte, odată cu Revoluția, sistemul germinal în Europa. Deși mai întâi această tentativă a eșuat, sistemul a fost apoi adoptat, în mod liber, de Belgia în 1830, de Elveția și de Italia în 1860; "Ducatul Parma" și "Regatul Piemontului și Sardiniei" îl adoptaseră încă din 1815. Descoperirile de aur din 1848 în California și din 1851 în Australia au provocat o scădere a prețului relativ al aurului, agravată de efectele Războiului de Secesiune, care a
Uniunea Monetară Latină () [Corola-website/Science/323184_a_324513]
-
asemenea, a fost fratele mai mic al Mariei Louisa de Savoia, regină a Spaniei ca soție a regelui Filip al V-lea al Spaniei. De la naștere a fost numir Duce de Aosta. În momentul nașterii, Carol Emanuel nu era moștenitorul Ducatului de Savoia; fratele lui mai mare, Prințul Victor Amadeus, era moștenitorul aparent. Fratele său a murit însă în 1715 de variolă iar Carol Emanuel, la vârsta de 14 ani, a devenit moștenitorul ducatului. Ca urmare a ajutorului său în Războiul
Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/323271_a_324600]
-
momentul nașterii, Carol Emanuel nu era moștenitorul Ducatului de Savoia; fratele lui mai mare, Prințul Victor Amadeus, era moștenitorul aparent. Fratele său a murit însă în 1715 de variolă iar Carol Emanuel, la vârsta de 14 ani, a devenit moștenitorul ducatului. Ca urmare a ajutorului său în Războiul spaniol de succesiune, Victor Amadeus al II-lea a fost făcut rege al Siciliei în 1713 în conformitate cu Tratatul de la Utrecht, care a pus capăt războiului. Victor Amadeus a fost nevoit să schimbe Sicilia
Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/323271_a_324600]
-
existe regi în cadrul Imperiului, dar în cazul în care un conducător poseda, de asemenea, un teritoriu mare din afara imperiului, el putea pretinde acest titlu așa cum a făcut Electorul de Brandenburg, numindu-se rege în Prusia bazat pe suveranitatea lui asupra Ducatului Prusiei. În ultimii ani ai vieții, Victor Amadeus era dominat de timiditate și tristețe. La 3 septembrie 1730 el a abdicat în favoarea fiului său Carol Emanuel. După ce a petrcut o perioadă la reședința sa de la Chambéry, Victor Amadeus a început
Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/323271_a_324600]
-
biserică luterană a fost nefolosită o lungă perioadă, în acest timp ea fiind devastată și jefuită. Biserica romano-catolică din Ilișești a fost construită în anul 1895, de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Ilișești (în ), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Ilișești locuiau mulți etnici germani. Biserica a fost construită în apropiere de drumul care leagă Suceava de Gura Humorului, pe o uliță laterală aflată în parea stângă. Ea are hramul “Sfânta Elisabeta a Portugaliei
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]