10,193 matches
-
inclusiv cei din spațiul carpato-danubiano-pontic, descoperim dimensiunea rațională al sublimului, cum spunea Kant, dar și jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale, poetul italian, ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale, luate ca eden, copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri. (Tramontana). Edenul la Montale este virtualitatea ontologică, dar și marea ca suveran principiu al existenței și
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
galben schelet. Poetul, totuși, cunoaște frecvente interludii de scăpărări de lumină, pe care le putem lua ca edenice, atunci scrie „Balada celor 26” și „Drumul meu”. Poezia eseniană refuză happy-end-ul. Puterea ei magică rezistă în sinceritate, fiind poezie de confesiune dureroasă, tocmai de aceea edenul nu prea își găsește locul și datorită lipsei visului frumos. Există un conflict fundamental între structura visătorului cu naivități de himeră paradisiacă (aici edenul este tot mai îndepărtat) și viața dură a timpului său de răscruce
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > ÎN ABIS Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă de pudoare, Doar sinceritate pură Și sfâșietoare tristețe, A lucrurilor neîntâmplate Și imposibil de controlat sau oprit! Mă simt golita de idei, Secătuita de forțe, Descurajata de
IN ABIS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373253_a_374582]
-
brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare, Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
tandru în același timp, îl cheamă la renaștere, revenire, reînviere și regenerare, la afi, cu alte cuvinte, ceea ce este prin și în esență, la demnitatea și la sfidarea istoriei nefaste. Lucrarea de față conține subiecte și probleme de o actualitate dureroasă, așa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică și istorică reușită a etnicului românesc. Problema și ideea de identitate este abordată în mod analitic, din mai multe puncte de vedere, insistând asupra tensiunii: mutilare, deteriorare, degradare versus dăinuire și eternizare
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
să o întorc iarăși la mine, să-i spun că vreau doar sfântă pace, mereu ca să ne fie bine Pe aripa-i liniștitoare plutind ușor prin lumi de taină, idei s-aducem iar spre soare punându-le-ntr-o altă haină Un strigăt dureros din suflet înalț spre zările albastre: Hai,vino lin cu al tău umblet și dă nou sens iubirii noastre! Parcă în vis văd că apare iar zâmbetu-i lumină mi-este... Te-am pus și eu,la încercare, să îți inspir
O TOANĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376197_a_377526]
-
an jumătate, atât. Moldova a fost și este subreprezentată politic. Am vorbit la îneput despre investiții, dar dacă ar fi să facem și o situație cu dregătoriile din administrația central, după repartizarea lor pe regiuni, o să vedeți că situația este dureroasă. Eu am fost în Guvern. Acesta este primul cerc al puterii, mai ales acolo se impart fondurile. Dacă nu este nimeni acolo din partea Moldovei, o să fie ca acum. S-a spus aici să nu facem politică. Eu nu aș fugi
MOLDOVA E A URMAŞILOR NOŞTRI! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376158_a_377487]
-
ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia. Omul nu
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat, Ca să crești cu ea un câmp de flori. Ploaia lovindu-se de sufletul tău S-a transformat în cristale de gheață Și a căzut pe jos Cu un zgomot dureros. Le voi strânge cu grijă Și le voi transforma în altă ploaie, Pentru că eu cred că mai există iubire. Cândva am văzut o piatră Care săruta picăturile de apă, Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme. Citește mai mult Din
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
să încolțească ? Din inimăți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat,Ca să crești cu ea un câmp de flori.Ploaia lovindu-se de sufletul tăuS-a transformat în cristale de gheațăși a căzut pe josCu un zgomot dureros.Le voi strânge cu grijăși le voi transforma în altă ploaie,Pentru că eu cred că mai există iubire.Cândva am văzut o piatrăCare săruta picăturile de apă,Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme.... VI. NU MAI JOC, de Ana
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
sfidând gloanțele pe baricadele comunarde ale Parisului de altădată. “Clubul de elite” al “balicilor” clujeni (pag. 28) este, prin această raportare, un tonifiant “haz de necaz”. Arhetipală este și “situația-limită” a autorului-protagonist, erou, martor și narator al propriului “jurnal”, silit dureros să-și cumpănească șansele, să-și încarce bateriile energetice de la surse neașteptate, deseori născocite, un fel de robinsonadă, o pendulare dramatică între deznădejdea temeinică și optimismul cu minime șanse (pag. 55). Obsedantele repetiții ale unor fapte și întâmplări sunt niște
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
anume așterne-ți sufletul pe hârtie! Dintr-o dată nu veți mai fi singuri. Atunci când inima, ce și-a desăvârșit versul, primește fericita confirmare, dați drumul poemului să zboare, să încălzească alte inimi, captive-n suferință! Îl vor face să sclipească. Dureros și tăcut pe hârtie, aripi de înger, petală de flori, cad lacrimi - literă vie. La altar îngenunchează un suflet, spre Rai, fugind de Infern. Iubirea, durerea, îți sunt cântul. Să-ți amintești și scrie pe hârtie! Dincolo-i tăcere, aici
FĂRĂ FORMULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379678_a_381007]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UNEORI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Uneori, mă simt ca o lacrimă de cristal Alunecând pe obrazul unor nopți de opal, Fierbinte și dureros de conștientă că sunt efemeră, Dorindu-mi să desfac din drumul meu orice barieră. Uneori, aud crevasele timpului înghițindu-mi amintirile Și spulberându-mi din trup toate trăirile, Transformându-mă-n statuie într-un templu pierdut Care nu va cunoaște
UNEORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379815_a_381144]
-
MALIȚA În lipsa ideologiilor distincte, se nasc alianțe. În lipsa caracterelor, apar delatori. Mulți dintre reprezentanții capiștei politice a ultimului sfert de veac au trecut în marea lor majoritate printr-un proces de metamorfozare internă care azi își atinge un apogeu extrem de dureros pentru nație. Pe măsură ce puterea i s-a revărsat în valuri peste creștet, chipurile, în mod democratic, zoon politikon a devenit miniatura unui diabolic personaj al perimetrului antic roman, destul de necunoscut contemporaneității - Sulla. Cum? Aidoma acestuia, prin jaf și dictatură personală
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
și cuvinte puține. Dar, mai presus de orice, să avem un ideal comun, să credem în dăinuirea poporului român, care este mai mult decât un popor, este creatorul unei civilizații. După un sfert de veac, însă, de tranziție confuză și dureroasă, nu avem un proiect de țară. Conducătorii pe care ni i-am ales ne-au amăgit cu promisiuni înșelătoare și nu au fost în stare să ofere un răspuns. S-au complăcut cu toții în ciondăneli mărunte și târguri dubioase, uitând
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
silueta firavă, acoperită aproape în totalitate de așternuturi. Alături de pacientă, mama stă neputincioasă pe un scaun, cu umerii plecați, cu palmele împreunate ca pentru rugăciune. Tânăra asistentă se așează pe marginea patului și vișiniul costumului de spital pare o pată dureroasă peste culorile terne. „Te doare?” întreabă luându-i mâna slabă în palmele ei. „Nu”, șoptește aproape stins și pleoapele coboară din nou peste ochii căprui a căror licărire aproape a pierit. „Nu mă lăsați să mor”... se aude din nou
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
zări nebănuite, spre alte primăveri a căror adiere o simte în firele cărunte. Era domnul A. ...Am perindat momente din viața noastră oprindu-ne în fiecare clipă asupra unor ochi albaștri triști și temători, asupra unor buze ridate de contorsionări dureroase alinând cu o substanță chimică o suferință fizică, cu o mângâiere abia simțită în păr o neliniște copilărească sau o imensă durere sufletească mergând mereu spre următoarea mână întinsă, spre o altă voce deznădăjduită de singurătate, pentru a completa cu
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
acum că nu am ripostat în nici un fel, l-am lăsat să-și facă numărul de circ, ca la un bâlci ieftin, de provincie. Nu realizasem că iar m-am întors în timp la seara cu pricina, a cărei amintire dureroasă țopăia ca o jucărie stricată pe nervii mei. Aș fi vrut să o șterg din memorie, să o fac să dispară într-o gaură neagră, undeva, departe în inima Universului. Dar ce capacități limitate are ființa umană! De aceea mă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
Lea surprinsă. Oh, nu am mai dormit așa de bine... nici nu îmi mai amintesc, de când!... - Nici eu! minți Maria zâmbind. De fapt, nu-și mai simțea deloc brațul amorțit, iar gâtul înțepenise într-o poziție nefirească, trimițând disperat somații dureroase, posesoarei. Când Lea își dădu seama de precauția cu care Maria se mișca, se ridică vinovată de pe brațul ei. - Oh mama, ai înțepenit de tot! Cred că ai suferit teribil în poziția asta! De ce nu m-ai trezit? - Nu, nu
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
la urgență în plină criza de cefalee, așa că era mai bine să evite o astfel de situație. Se mustră îngrijorată pentru neglijența ei, când stomacul agresat pe nedrept de efectul tempestiv al medicamentelor, începu să dea semnale insistente de foame dureroasă și greață. ,,Uff, ce idioată mai sunt! Trebuia să mănânc ceva înainte!” Se grăbi să remedieze eroarea, pregătindu-și o gustare caldă și ușoară pe care o mâncă, luptându-se cu greața, după care se ghemui în pat în obscuritatea
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
cerul viselor mele/ tansformându-l în cioburi de lumină” Tocmai aceste „cioburi de lumină” i-au luminat din toate unghiurile drumul prin poezie. Acum putem și noi să ascultăm povestindu-ni-se despre iubirea „strivita sub roțile așteptărilor/cu lacrimi fierbințiși dureroase” Citește mai mult O CARTE, DUMINICĂ: „Metamorfoza iubirii” de Liliana Ghiță BoianLiliana Ghiță Boian este directorul Bibliotecii „Dumitru Popovici”șifondatorul Cenaclului literar „Dumitru Tinu” din Drăgănești-Olt. A scris până acum mai multe volume de poezii.În „metamorfoza iubirii” autoarea a
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
cerul viselor mele/tansformându-l în cioburi de lumină” Tocmai aceste „cioburi de lumină” i-au luminat din toate unghiurile drumul prin poezie.Acum putem și noi să ascultăm povestindu-ni-se despre iubirea„strivita sub roțile așteptărilor/cu lacrimi fierbințiși dureroase”... V. CARAVANĂ CULTURALĂ 2016, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016. CARAVANĂ CULTURALĂ 2016 Copilăria este vârstă în care, creierul că un burete imens, absoarbe orice informație, în cele mai mici detalii ale vieții
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
mi te bucuri că ne-am împăcat. Dezamăgit și disperat deopotrivă Am zăbovit în calea fericirii. Știind că n-ai nimica împotrivă Ca să pășesc pe drumul împlinirii. De multe ori tu te-ai ascuns în vis Din teamă de iubire dureroasă. Pe care totuși astăzi o acuzi De-o ... dispariție misterioasă ! Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: DISPARIȚIE MISTERIOASĂ / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin Cezar Călin
DISPARIȚIE MISTERIOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379189_a_380518]
-
bătute, buchețelele fiind așezate în formă de stea.Acel alb avea o luminozitate aparte, aproape magnetică... că-ți venea să rămâi cu privirea pironită în acea frumusețe ireală. Cineva l-a tăiat, dintr-o grabă, dintr-o greșeală, una aproape dureroasă... ( mama a adus o ramură tocmai de la București, într-o primăvară când a trebuit să se interneze la spitalul Fundeni). În capătul grădiniței, și la o distanță de un metru de colțul casei, este un alt liliac, mai mare, de
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
cu a noastră, creăm cu el o conexiune și o ciudățenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste.” Am cunoscut-o vara. Sfârșitul lunii august m-a prins pe litoralul Mării Negre, în primul meu concediu după un divorț lung și dureros. Eram trist dar, paradoxal, extrem de optimist în același timp. Nu mă consideram bătrân; abia împlinisem patruzeci și trei de ani. Aveam o mare parte din viață în față, trebuia doar să întind mâinile și s-o cuprind în brațe. Nu
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]