4,125 matches
-
nu se poate scrie o ecuație pentru două particule utilizând regulile acesteia. Însă există metode în mecanica cuantică ce explică compoziția să, valorile determinate astfel având o eroare mai mică de 2% fațăa de cele obținute experimental. În aceste modele, electronii sunt ecranați, astfel că sarcina nucleară efectivă a fiecăreia este de 1,69 unități față de 2 unități, valoare ce reprezinta sarcina nucleară efectivă a nucleului de heliu fără a se fi luat în considerare cei doi electroni. Nucleu atomului de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
În aceste modele, electronii sunt ecranați, astfel că sarcina nucleară efectivă a fiecăreia este de 1,69 unități față de 2 unități, valoare ce reprezinta sarcina nucleară efectivă a nucleului de heliu fără a se fi luat în considerare cei doi electroni. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
în considerare cei doi electroni. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
o înjumătățire de 3 secunde.. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
în expansiunea liberă. Odată prerăcit sub această temperatura, heliul poate fi lichefiat prin răcire de expansiune. Cel mai multe extraterestre heliu se gaseste într-o stare de plasma, cu proprietăți destul de diferite de cele ale atomului de heliu. În plasma, electronii de heliu nu sunt strâns legați de nucleul sau, rezultând o conductivitate electrică foarte mare, chiar și atunci când gazul este doar parțial ionizat. Particulele încărcate sunt extrem de influențate de câmpurile magnetice și electrice. De exemplu, în vântul solar, împreună cu hidrogenul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
milion de ori decât heliul I și câteva sute de ori decât cea a cuprului. Acest lucru se datorează faptului că în conducția de căldură are loc o excepție cuantică. Cele mai multe materiale care conduc căldură și au o bandă de electroni liberi, care servesc pentru a transfera căldură. Heliul ÎI nu are nicio astfel de bandă de valentă, dar cu toate acestea, conduce bine căldură. Fluxul de căldură este reglementat de ecuații similare cu ecuația undelor utilizată pentru a caracteriza propagarea
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
der Waals. Heliul are valentă zero și este inert chimic în condiții normale. Este un izolator electric, conducând curecntul electric doar dacă este ionizat. Că și celellalte gaze nobil, heliul are nivelele energetice foarte stabile (datorită straturilor complet ocupate cu electroni), acest lucru permițând că gazul să rămână ionizat la tensiune electrică mai mică decât potențialul sau de ionizare. Heliul poate formă compuși chimici instabili prin descărcări electrice sau bombardare cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
nivelele energetice foarte stabile (datorită straturilor complet ocupate cu electroni), acest lucru permițând că gazul să rămână ionizat la tensiune electrică mai mică decât potențialul sau de ionizare. Heliul poate formă compuși chimici instabili prin descărcări electrice sau bombardare cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate până acum sunt HeNe, HgHe, WHe, He, He, HeH și HeD. Prin această tehnică a fost obținută și moleculă neutră de He, ce are un numar mari de benzi spectrale, cei
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Pământeasc este în esență un sac de retragere al particulelor alfa. Heliul se găsește în cantități mari în minerale de uraniu și toriu, inclusiv cleveite, pehblenda, carnotite și monazit, deoarece acestea emit particule alfa (nuclee de heliu, He), la care electronii se combină imediat, de îndată ce particulă este oprită de către piatră. În acest fel, un procent estimat de 3000 de tone de heliu sunt generate pe an de-a lungul litosferei. În scoarță Pământului, concentrația de heliu este de 8 părți pe
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Metalele de tranziție se deosebesc de celelalte metale prin faptul că au electronul distinctiv într-un orbital d, au configurația (n-1)d1-10 ns 1-2 , în care n=4,5,6,7, și se găsesc în grupele secundare ale sistemului periodic. Deoarece atomii elementelor din grupa a II-a (Zn, Cd, Hg) au
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
1)d1-10 ns 1-2 , în care n=4,5,6,7, și se găsesc în grupele secundare ale sistemului periodic. Deoarece atomii elementelor din grupa a II-a (Zn, Cd, Hg) au totdeauna substratul (n-1) d ocupat cu 10 electroni, după unii autori aceste elemente n-ar mai trebui să fie considerate elemente tranziționale, spre deosebire de Cu, Ag și Au care prezintă stări de oxidare în care substratul (n-1)d rămâne cu 8 sau 9 electroni. Elementele tranziționale au un
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
d ocupat cu 10 electroni, după unii autori aceste elemente n-ar mai trebui să fie considerate elemente tranziționale, spre deosebire de Cu, Ag și Au care prezintă stări de oxidare în care substratul (n-1)d rămâne cu 8 sau 9 electroni. Elementele tranziționale au un caracter mai slab, care scade odată cu creșterea numărului atomic în grupă. Ele reacționează cu valența de la 1+ până la n+, corespunzător numărului de grupă în sistemul periodic, sau chiar cu n+ mai mare decât numărul grupei, cum
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
inferioară manifestă caracter metalic specific subgrupelor. Ionii cu valența superioară formează anioni cu oxigenul, sulful sau halogenii, sau combinații covalente, lichide sau cristalizate cu rețele moleculare și ușor hidrolizate (TiCl3 solid violet, TiCl4 lichid incolor etc). La ionii metalelor tranziționale, electronii pot să sară de pe stratul penultim cu un consum de energie moderat (de ordinul a 50 kcal/atom-gram) și frecvențele de absorbție corespunzătoare se plasează în vizibil. De aceea ionii metalelor tranziționale sunt în general colorați, după cum sunt în general
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
dezintegrarea formula 2 a neutronilor, care puneau sub semnul întrebării legile de conservare a energiei și momentului cinetic. La Congresul Solvay din 1933 Pauli a susținut că aceasta se explică prin faptul că nucleul radioactiv ar emite în același timp cu electronul și o altă particulă care, la sugestia lui Enrico Fermi, a obținut numele de "neutrino", ceea ce în italiană înseamnă „micul neutron”. Pe cale experimentală, neutrinul formula 1 și antiparticula asociată, antineutrin formula 4, au fost puse în evidență în 1956 de către Tsung-Dao Lee
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
formula 5 și respectiv formula 6): Sunt cunoscute trei tipuri de neutrin: Fiecare neutrin, la interacțiunea cu alte particule, se poate transforma numai în leptonul asociat. Neutrinii sunt la fel de răspândiți în Univers ca și fotonii și sunt creați în: dezintegrarea beta, captura electronilor și cea a miuonilor, la dezintegrarea particulelor elementare. Totuși, proprietatea specifică a neutrinului este interacțiunea sa deosebit de slabă cu materia: este cea mai slabă interacțiune din toate interacțiunile cunoscute ale fizicii nucleare. De aceea, deși este foarte răspândit, detectarea neutrinului
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
de exemplu la operațiile pe inimă și în soluțiile folosite în executarea prin injecția letală. Vaporii de potasiu sunt utilizați în unele tipuri de magnetometre. Magnetometrul de rezonanță optică se bazează pe efectul Zeeman de despicare a nivelelor energetice ale electronului, proporțional cu intensitatea câmpului magnetic exterior. Vaporii metalelor alcaline din celulele rezonatoare sunt excitate de lumina monocromatică ce provine de la o lampă încărcată cu același tip de vapori. Acest procedeu face posibilă absorbția de energie de către fotoni și trecerea lor
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
spectrul de absorbție a luminii în celula fotosensibilă. Acest fenomen are loc în lipsa câmpului magnetic . Dacă asupra celulei rezonatoare se aplică un câmp magnetic, despicarea datorată efectului Zeeman creează noi niveluri energetice, superioare nivelelor excitate de lumina monocromatică, din care electronii nu mai pot fi excitați de către fotonii luminii monocromatice incidente. Analiza spectrului de absorbție, prin măsurarea despicării nivelelor energetice și folosirea formulei frecvenței Larmor, conduce la determinarea cu foarte mare precizie a intensității câmpului magnetic.. Un aliaj de potasiu și
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
determinandu-se astfel 5 moduri de a transporta litiul: Litiul metalic este extrem de inflamabil, exploziv și toxic. Prezintă reacția de autocombustie în contact cu apă, acizi și chiar și atmosfera umedă. Totodată, are rol de agent reducător care cedează un electron agenților oxidanți activi care necesită completarea stratului de valentă - astfel, explicandu-se reacția chimică violență. Litiul va arde în atmosferă de azot, care este relativ stabilă. Ca și mediu de depozitare, litiul trebuie păstrat într-un container cu ulei sau
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
zile. Toți ceilalți izotopi au timpi de înjumătățire mai scurți de 3 ore, iar majoritatea chiar mai scurți de 1 minut. De asemenea, elementul are 8 metastări. Principalul mod de dezintegrare a izotopilor dinaintea izotopului stabil Mn este captura de electroni, iar izotopii mai grei se descompun prin dezintegrare beta. Manganul este un metal dur și foarte fragil, paramagnetic, care se topește foarte greu, dar oxidează ușor. Cele mai frecvente stări de oxidare ale manganului sunt +2, +3, +4, +6 și
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
Curеntul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice. Există două mărimi fizice care caracterizează un curent electric: Sarcinile electrice în mișcare pot fi purtate între două puncte date, de electroni, ioni sau o combinație de ioni și electroni. Producerea curentului electric este determinată de existența unei tensiuni electrice între cele două puncte (între care se deplasează sarcinile) ale unui circuit electric. Tensiunea în cauză poate fi dată de o sursă
Curent electric () [Corola-website/Science/302809_a_304138]
-
Curеntul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice. Există două mărimi fizice care caracterizează un curent electric: Sarcinile electrice în mișcare pot fi purtate între două puncte date, de electroni, ioni sau o combinație de ioni și electroni. Producerea curentului electric este determinată de existența unei tensiuni electrice între cele două puncte (între care se deplasează sarcinile) ale unui circuit electric. Tensiunea în cauză poate fi dată de o sursă de tensiune electrică existentă în circuitul electric considerat
Curent electric () [Corola-website/Science/302809_a_304138]