3,447 matches
-
răbdării sale față de Sofia și de bunăvoință față de marile puteri, se considera ca avînd mîinile libere. A dorit, la tribună, să-mi acorde o revanșă împotriva atacurilor de odinioară venite de la opoziție, citind depeșele pe care i le trimisesem, cu elogii la care Camera s-a asociat prin aplauze călduroase, inclusiv ale opoziției, ale cărei ziare, printr-o întoarcere completă, s-au asociat acestei aprobări publice a acțiunilor mele în Bulgaria. Pe drumul impasului din diferendul româno-bulgar care ducea la război
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
reacții revoluționare paralele cu Risorgimento-ul. Numele generalului Türr, vechi luptător libertar atît în Ungaria, cît și în Italia, alături de cămășile roșii ale lui Garibaldi, trezea în peninsulă un ecou de simpatie. Recent, orgoliul național se simțise măgulit de citirea elogiilor aduse soldatului italian de către Arhiducele palatin Iosif în istorisirile publicate despre luptele armatei sale pe frontul din Cars. În ansamblu, Ungaria era bine cotată la Roma atunci cînd am sosit în acest oraș la începutul anului 1928. Dar nu exista
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
spre Ungaria, pregătind traficul rutier. Nu puteam să nu apropii temerile primului-ministru iugoslav de o mărturisire imprudentă pe care mi-o făcuse atașatul militar italian în chiar cabinetul meu de ministru al Afacerilor Externe, după parada de la 10 mai. Făcînd elogiul armatei noastre, acest ofițer superior murmurase: "Ce tragedie ar fi să vedem într-o zi pe soldatul român luptînd împotriva soldatului italian!". Mai mult decît surprins, i-am spus: "Noi sîntem aliați. Armata română, prin Mica Antantă, nu are menirea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și avem casă grea, și copilași cam gloată...", pe cel care strâmbă din nas la mâncarea de post, răpștindu-se asupra verzelor, înjurînd legumele, "zicînd ăcăîîn zadar s-au adus în lume". Antim are suavitate, exaltare lirică și face Fecioarei un elogiu franciscan desfășurat într-o cadență fastuoasă ca o coadă de păun: " Aleasă este cu adevărat ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucește mai vârtos întru celelalte lumini ale ceriului; aleasă este și frumoasă ca luna
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în dramă cu ținută distinsă. În Îndreptări, latura cea mai nimerită este studierea acelui fel de sfială care la ardeleanca Mia se socotește a veni dintr-o educație sănătoasă și necomplicată. Fără a fi un mare romancier, Duiliu Zamfirescu merită elogii pentru fineța unor analize, pentru crearea atmosferei mondene, în fine, pentru sobrietatea stilistică și intuițiile lui în legătură cu tehnica romanului. N. PETRAȘCU, ANGHEL DEMETRIESCU, GRAMA, LAERȚIU Lui N. Petrașcu i se datorește un roman uitat, Marin Gelea, care e cu totul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
universului obiectiv, cu inefabilul muzical și olfactiv, conduct al metafizicului. Poezia simbolistă e o poezie de cunoaștere și miasmele ori efluviile de arome din școala baudelairiană sunt inițieri în misterul dezagregării și germinației materiei cosmice. Nu mai încape îndoială că elogiul florilor din În grădină de D. Anghel (1872-1914) e un ecou (prin Samain) al simbolismului mallarmean. Tema acestor poezii încărcate uneori de descripții și încercări de afabulație este intrarea în extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În fiecare sară altă stea. CLAUDIA MILLIAN, ALFRED MOȘOIU Poezia Claudei Millian se caracterizează printr-o viziune decorativă a lumii, fastuoasă, exotică, desfășurare vitalistă de tapete și mătăsuri cu figuri de o mare imaginație a coloritului. Alfred Moșoiu (1890-1932) face elogiul florilor în spirit simbolist, însă anemic. O singură dată are un accent delicat: ..Un clopot bate-n mine și-l ascult, Și crește glasul lui ca un tumult, Și lămpile îmi par făclii de ceară... Ceva din mine moare-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmă, condusă de Sașa Pană (colaboratori: Moldov, Stéphane Roll, Virgil Gheorghiu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Milița Petrașcu, S. Perahim, B. Herold și alții), e cea mai tenace. În general se refuză în ele orice constrângere academică, se face elogiul visului, se stimează elucubrațiile paranoicilor și ale copiilor, se cultivă reportajul, se profesează libertatea instinctelor, se respinge critica, admițîndu-se numai simpatia. Doctrina reportajului a dat un prozator remarcabil în Geo Bogza, autor mai înainte de poeme brutal priapice. În Țări de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ETC. Florica Mumuianu cântă prietenia bărbatului cu mâini "grele ca labele de urs", Florica Obogeanu pillatizează în cadru oltean, Maria Banuș scrie o poezie, nu ferită de brutalități, a fetei de "optsprezece ani", în general tactilă, în care se face elogiul "degetelor" picioarelor, albe asemeni cărnii cireșelor, al "tălpilor" care "au învățat... să desmierde", al dedesubtului genunchilor unde "carnea e umedă ca un măr despicat", al genunchilor tremurători și "plini ca două căni de lapte". Chemarea sexuală a fetei își găsește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai recente face elogiul florilor, mallarmeizînd în linia Macedonski-Anghel. ANTON HOLBAN Anton Holban era și el în căutare de "experiențe tragice", preocupat de a nu "trișa". Problema capitală i se părea aceea a morții, în legătură cu care, în urma unor anchete personale, ajunsese la încheierea că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru dl Sadoveanu. Da, am făcut excepție, căci dl Sadoveanu nu era țărănist. Și nu numai că am făcut această excepție, dar, în același timp în care mă ridicam împotriva vătăvismului și a crîș-mărismului țărănist, am adus cele mai mari elogii dlui Sadoveanu. Vremea mi-a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
oastea sa și misii din nordul Istrului pe care istoria îi mai numește abii, și băutori de lapte. El îl critică pe Homer că are obrazul gros pentru că nu a vrut să scrie adevărul despre vremurile istorice povestite în Iliada. Elogiile aduse de Philostratus geților și misilor în seco- lul ll al erei noastre, cînd aceste popoare erau în parte sub stăpînire romană, ar pă-rea un beteșug al minții după cultura noastră de o para chioară. Dar el spunea încă niște
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
curînd, se află la marginea oastei; Resos li-i Domnul, odrasla lui Eioneu, și-i acolo.... Merg mai departe, și-ndată-s la cetele tracilor, care, Rupți de obosire erau adormiți; După zece ani de lupte - tot poemul este un elogiu adus măcelului și jafului atît de drag aheilor și mai tîrziu urmașilor acestora - Troia este cucerită, prădată și incendiată de către cotropitori. În cîntul Xlll, Zeus, săturîndu-se de atîta sînge și măcel, își înalță ochii către alte orizonturi mai liniștite unde
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în viață talentele, cari se impun așà puternic.” Iată cum, în timp ce Eminescu mergea la București să-și primească pensia de scriitor tinerii ieșeni se gândeau să continuie o campanie asemănătoare pentru Creangă. Desigur, la 4 mai 1888 acesta a ascultat elogiul lui Gruber la Iași așa cum la 19 aprilie poetul îl ascultase la București. Nu este nedreaptă istoria literară când trece sub tăcere asemenea fapte emoționante? ( Iar critica lui Eduard Gruber la Ion Creangă este, pare-se, cea mai vie, cea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu legislația timpului; autorul a clarificat multe lucruri de ordin general și am sperat multă vreme că va veni cu precizări juridice categorice. Chiar aduce asemenea lămuriri în câteva zone pe care le voi aminti la momentul potrivit. Până la eventualele elogii, însă, trebuie să parcurg nisipul fierbinte al unor interpretări care nu-mi dau liniște. Prea mult foc, prea subțiri încălțările noastre de literați, scriitori, pentru dinții resentimentari ai caniculei ce cade torențial din sferele înalte ale Instituțiilor lui Justinian, vizitate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) sunt inserate profiluri dedicate unor poeți clujeni și ieșeni. Abia după un deceniu T. va reveni în peisajul editorial, întâi în ipostază de poet, cu volumele Dimineața amurgului (1994), Școala morții (1997), Defăimarea bătrâneții (1998), Elogiul tinereții (2000) și Tratat despre iubire (2003). Poemele vădesc un liric reflexiv substanțial, o voce nouă, cu personalitate. Experiența existențială directă și meditația asupra marilor teme lirice fuzionează într-o expresie poetică dezinvoltă și de o mare claritate, o adevărată
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
colaborare cu Mircea Popa), Cluj-Napoca, 1980; Dincoace și dincolo de F, Cluj-Napoca, 1981; Paul Sima, pref. D. Dumitrașcu, postfață Livia Drăgoi, Cluj-Napoca, 1982; Poezia poeziei de azi, Iași, 1985; Dimineața amurgului, Cluj-Napoca, 1994; Școala morții, Cluj-Napoca, 1997; Defăimarea bătrâneții, București, 1998; Elogiul tinereții, Cluj-Napoca, 2000; Ritm vertical, București, 2001; Elogii. Dez-eseuri. Cvartet: opus 1-4, Cluj-Napoca, 2002; Studii literare, Cluj-Napoca, 2002; Istoria presei românești din Transilvania de la începuturi până în 1918 (în colaborare cu Mircea Popa), București, 2003; Tratat despre iubire, pref. Gheorghe Grigurcu
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
dincolo de F, Cluj-Napoca, 1981; Paul Sima, pref. D. Dumitrașcu, postfață Livia Drăgoi, Cluj-Napoca, 1982; Poezia poeziei de azi, Iași, 1985; Dimineața amurgului, Cluj-Napoca, 1994; Școala morții, Cluj-Napoca, 1997; Defăimarea bătrâneții, București, 1998; Elogiul tinereții, Cluj-Napoca, 2000; Ritm vertical, București, 2001; Elogii. Dez-eseuri. Cvartet: opus 1-4, Cluj-Napoca, 2002; Studii literare, Cluj-Napoca, 2002; Istoria presei românești din Transilvania de la începuturi până în 1918 (în colaborare cu Mircea Popa), București, 2003; Tratat despre iubire, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2003. Ediții: G. Ibrăileanu, Privind viața, introd
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
în purgatoriu, Cluj-Napoca, 1995, 102-107; Ulici, Lit. rom., I, 538-539; Munteanu, Jurnal, VI, 121-125, VII, 281-284; Carmelia Leonte, „Școala morții” sau Manualul de sinucidere, CRC, 1998, 2; Vlad Sorianu, „Școala morții”, ATN, 1998, 2; Poantă, Dicț. poeți, 197-199; Adrian Popescu, Elogiul tinereții pierdute, ST, 1999, 1; Irina Petraș, În metru antic, APF, 1999, 4; George Vulturescu, „Școala morții”, PSS, 1999, 5-6; Irina Petraș, „Școala morții”, CNT, 1999, 39; Valentin Tașcu. Biobibliografie, Deva, 1999; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
Germanist und Übersetzer (1888-1984), în Interferențe culturale româno-germane, îngr. Andrei Corbea și Octavian Nicolae, Iași, 1986, 235-237; Eugen Dimitriu, Petru Froicu, Agatha Bârsescu către Virgil Tempeanu, CL (supl. „Pagini bucovinene”) 1989, 7; Vasile G. Popa, Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau Elogiul spiritualității Germaniei, București, 1998; Cornelia Cujbă, Aus dem Nachlass von Virgil Tempeanu. Das „Curriculum vitae” von 1980, „Zeitschrift der Germanisten Rumäniens”, 1999, 1-2; Cornelia Cujbă, Aus dem Nachlass von Virgil Tempeanu. Eine Bibliographie, în Jassyer Beiträge zur Germanistik, VIII, Iași-Konstanz
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită de sentimentalism: „De unde vii? / în curând mă veți întreba. / De unde vii, de te încumeți a ne vorbi? / În numele cui? Care sunt zeii tăi?” (De unde vii?). Motivele blagiene nu dispar cu totul (Înrudiți cu lucrurile, Elogiu zilelor, Suntem iarăși, Incendiu, Cade noaptea ș.a.). Versul se nuanțează, ivind uneori frânturi inefabile, însă fără a particulariza o voce pregnantă. SCRIERI: Restituiri, București, 1968; Ierburi și raze, Cluj-Napoca, 1974. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Restituiri”, RL, 1968, 11; Victor Felea
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
cuvânt înșelător, deșertăciune,/ Amăgire, îndoială și mister”, și să urce „în divinele tăceri”, loc al certitudinii și al veșniciei. Înalță imnuri de slavă divinității, utilizând însă o retorică seacă, neinspirată, ca și în ciclul Cântece pentru țară, unde încearcă un elogiu adus trecutului, din care reține siluete aburoase de haiduci sau de domni viteji. Perpessicius îi aprecia concizia ce dă forță unor „imagini sugestive”, precum și „sonetele perfecte”, nu și compunerile pe teme religioase, „oarecum factice” și cu „parafraza psalmilor opacă”. Ca
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
pentru a împlini Legea. „Am văzut - spune Buddha - Vechea Cale, Vechiul Drum luat de toți cei Treziți de altădată, și aceasta este calea pe care eu o urmez” (purănam maggam purănañjasem anugacchim). Și, cum el face pe de altă parte elogiul brahmanilor de odinioară, care-și aminteau de Vechea Cale conducând la Brahmă, nu ne putem îndoi că Buddha făcea aluzie la „strâmta cărare care duce foarte departe, prin care contemplativii, cunoscătorii lui Brahmă, urcă și sunt mântuiți, eliberați (vimuktăh), menționați
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
socoteală că acești soldați erau la începutul carierei lor și că se luptau în contra unor lucrări puternice apărate de o armată redutabilă, trebuie a recunoaște că s-au bătut într-un mod remarcabil. În ceea ce privește artileria română, rușii îi fac un elogiu ilimitat. Cava leria n-a fost încă angajată într-un mod serios în foc, cu toate acestea atât oamenii, cât și caii s-au ținut într un mod perfect în mijlocul zgomotului luptelor. Infanteria a mers cu hotărâre în foc și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
căci aveau să se lupte la postul cel mai periculos.“157 Ziarul Le Temps din Paris, vorbind despre atacul românilor de la 19 octombrie asupra redutei Grivița no. 2, spune: „Ofițerii superiori ruși și streini cari sosesc de la Plevna fac mari elogii bravurii trupelor române. Ei raportează că-n lupta de la 19 octombrie, după un prim atac fără succes făcut spre miazăzi contra redutei turcești dinaintea Plevnei, comandantul Diviziunii a 4-a a reînceput seara atacul pentru a da satisfacție dorinței soldaților
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]