3,954 matches
-
lungi, liniate, cu zeci de ștampile. S-a uitat câteva secunde pe ele, după care ne-a întrebat: „Aveți o sticlă de bere?“ „Poftim?“, a scos Mihnea capul de după mine. „O sticlă de bere, de jumate.“ „Nu, domne.“, s-a enervat Mihnea. „Da’ la ce vă trebuie?“ „Nu-mi trebuie mie.“, a explicat nașul, politicos. A băgat mâna într-o sacoșă bleumarin-căcănie, ca unifoma lui, și a scos de-acolo o sticlă goală, de-o jumătate de kilogram, fără etichetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cub.“ „Mulțumesc, dom’ profesor. Da’ toți arătau așa cum zici tu, cablați și cubici, că de-aia n-aveau șef. Entitatea Borg era un singur macro-organism, compus din milioane de cyborgi interconectați. Ca Blocatarii noștri.“ „Terminați cu prostiile!“, s-a enervat Maria. „Și tu, Mihnea, spune odată ce-ai de zis!“ De iritare, i se întăriseră sfârcurile sub tricou. „Am deschis o mică investigație despre Blocatarii ăștia. Vecini, prieteni, administratori de scară. Și ghici ce-am aflat? Sunt toți pe Net
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tu la spargerea jurnalului lui Paul. Algoritmii tăi faimoși...“ „Nu-mi amintesc.“, a negat Mihnea de data asta, „Eu nu mă ocup cu găinării.“ „Nici o problemă.“, l-am contrat, „Există urme. Cineva tot o să le vadă, până la urmă.“ „Nu știu ce mă enervează mai mult...“, a intervenit Maria, „Că mi-ai ascuns povestea cu-Adina sau că ați colaborat la un furt intelectual?“ „Cum am mai spus, eu n-am colaborat la nimic.“, s-a apărat Mihnea. „Cât despre presupusul furt intelectual, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am colaborat la nimic.“, s-a apărat Mihnea. „Cât despre presupusul furt intelectual, ar fi unul dublu: și Paul a făcut același lucru ca dom’ profesor. Așa că nu-i plânge de milă.“ „Te-ai culcat cu țoapa aia?!“, s-a enervat din nou Maria. Supărarea îi creștea în trepte, așa cum mă temeam. Am încercat s-o calmez. „Dar nu eram împreună atunci, nici nu te cunoșteam...“ „Nu mă interesează, m-ai mințit. Ești ultimul om.“ S-a ridicat de pe pat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
M-am ferit să-i răspund. „Imediat vă explic.“, a revenit Mihnea, butonând tastatura. „Glumițele lu’ dom’ profesor sunt nepotrivite. Eu, în locul lui, aș vorbi mai cu grijă.“ „Așa e!“, l-a lăudat Maria. Continua să se sprijine pe el, enervându-mă. Bineînțeles că mă uitam prin ei și zâmbeam diplomatic. „De ce? Mi se poate-ntâmpla ceva? Ne-a pregătit Mihnea vreo chestie și noi nu știm?“ „Nu folosi pluralul.“, m-a fulgerat Maria. „Mihnea vorbea doar de tine.“ „Corect. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă nu ne spune ăsta cum a folosit-o!“ „I-auzi, scriitorașe, ce te-ntreabă prietenul meu. Ce-ai făcut cu-aparatul lui Camil...? Pentru cine lucrezi?“ „Suntem aici din cauza romanului tău.“, i-am explicat, căutând să par binevoitor. Mă enerva teribil că fusesem transformat în personaj, dar nu trebuia s-o arăt. Oricum, tipul nu vedea nimic prin sac. „Vrem să aflăm cum ai pus la cale impostura asta? Și cine e-n spatele ei?“ Aceeași tăcere. Nu reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu te ține, nimeni nu te împinge cu forța în capcană, dacă în toată povestea asta vezi o capcană. — Vreau, rosti cu jumătate de glas, dar ferm Ganea, plecându-și privirile în pământ și tăcând posomorât. Generalul era satisfăcut. Se enervase, dar acum se vedea că se căia pentru că mersese prea departe. Brusc, se răsuci spre prinț și parcă pe fața lui se putu citi gândul alarmant că prințul a fost aici și a auzit totul. Dar se calmă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aștepta cu neliniște încă o scenă de familie. Nici nu se gândea să se scuze față de prinț. — Dacă totul s-a încheiat, atunci Ivan Petrovici are, desigur, dreptate, spuse Nina Alexandrovna. Nu te mai încrunta, te rog, și nu te enerva. Ganea, n-o să te întreb de nici un lucru pe care nu vrei să mi-l spui singur și te încredințez că m-am resemnat cu totul, așa că fii bun și nu te teme. Spuse aceasta continuând să croșeteze, părând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de frățiorii și surioarele lui. Dacă ar fi posibil și am avea bani, am închiria împreună un apartament și ne-am lăsa păgubași de familiile noastre. Este visul nostru. Și, știți, adineaori, când i-am povestit pățania dumneavoastră, s-a enervat și a spus că omul care se lasă pălmuit și nu-și provoacă dușmanul la duel e un ticălos. De altfel, e grozav de irascibil și nici nu-l mai contrazic. Va să zică Nastasia Filippovna de-abia v-a cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
naiba, n-are decât să stabilească ce dobândă vrea! Ce, nu mă cunoaște? Ia întrebați-l, prințe: mai înainte, când m-a ajutat, i-am dat sau nu banii înapoi? Atunci de ce acum nu vrea să-mi dea? S-a enervat că l-am plătit pe locotenentul acela; alt motiv nu există! Iată cum poate fi omul ăsta - nici lui, nici altora! — Și nu pleacă! strigă Lebedev. S-a trântit aici și nu mai pleacă. — Doar ți-am zis. Nu ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adăugă acesta, zâmbind sarcastic. Dar de unde să știu că o să sosești chiar astăzi? O anumită impulsivitate tăioasă și ciudata irascibilitate conținută de întrebare îl uimiră și mai mult pe prinț. — Chiar dacă ai fi știut că astăzi, ce rost are să te enervezi în halul ăsta? rosti prințul încet, intimidat. — Ce vrei să zici cu asta? — Mai înainte, coborând din vagon, am văzut o pereche de ochi ca ai tăi, cu care chiar acum m-ai privit din spate. — Asta-i bună! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prietenește și încercând să-și ascundă sentimentul care îl stăpânea. Cred în vocea ta când stau cu tine. Doar pricep și eu că nu suntem deopotrivă, eu și tu... — De ce ai adăugat vorbele astea? Și văd că iar te-ai enervat, spuse prințul, privindu-l uimit pe Rogojin. Păi în treaba asta, frățioare, pe noi nu ne întreabă nimeni, zise celălalt, aici s-a hotărât fără noi. Uite, și de iubit iubim altfel, adică în toate e o deosebire, continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de grădinărie. Și dacă-i de grădinărie, nu pot tăia foile cu el? — Păi e... nou-nouț. — Și ce dacă-i nou? Crezi că nu-mi pot cumpăra acum un cuțit nou? strigă, în sfârșit, Rogojin, cu un fel de frenezie, enervându-se la fiecare cuvânt. Prințul se cutremură și-l privi fix. — Oho, halal de noi! râse el deodată, dezmeticindu-se de tot. Iartă-mă, frate, când capul mi-e atât de greu ca acum, și boala asta... devin distrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pe cine? Din subiect reiese că acest „cavaler sărman“ Viziera oțelită Nu și-o ridica defel 43. Atunci, ce fel de chip îmi putea ieși? Ce să desenezi, niște zăbrele? Un anonim? — Nu pricep despre ce zăbrele vorbești! se enervă generăleasa care începuse să înțeleagă prea bine în sinea ei cine este „cavalerul sărman“ desemnat de această expresie (probabil de mult stabilită). Dar cel mai mult o scotea din sărite că și prințul Lev Nikolaevici se fâstâcise și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și răsucească mustățile, smucindu-și ușor umerii și torsul. — În primul rând, pentru dumneata eu nu sunt „stimate domn“ și, în al doilea rând, n-am intenția să vă dau vreo explicație, răspunse tăios Ivan Feodorovici, care era grozav de enervat; se ridică și, fără să spună o vorbă, se îndreptă spre capătul terasei și se opri pe treapta de sus a scării, cu spatele spre public, foarte supărat pe Lizaveta Prokofievna, care nici măcar acum nu se gândea să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o știți! E mâhnit și îi e greu și fără asta, se află într-o situație penibilă, ar fi trebuit să vă dați seama, să pricepeți... — Destul, domnule Terentiev, destul, reuși să-l întrerupă Gavrila Ardalionovici, calmați-vă, nu vă enervați; nu-i așa că sunteți foarte bolnav? Îmi pare rău pentru dumneavoastră. În cazul când asta vreți, am terminat, adică voi fi nevoit să enunț doar pe scurt faptele care, după convingerea mea, n-ar fi de prisos să fie cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să judeci faptele Lizavetei Prokofievna, la fel cum nici nu ești îndreptățit să te exprimi cu voce tare și de față cu toată lumea despre ceea ce este întipărit pe chipul meu. Da. Și dacă soția mea a rămas aici, continuă el, enervându-se și mai tare aproape la fiecare cuvânt, a făcut-o mai degrabă, domnule, din pricina uimirii și a curiozității actuale, pe care o înțelegem cu toții, de a vedea niște tineri ciudați. Am rămas și eu, așa cum mă opresc uneori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost firesc, doar oamenii au fost creați pentru a se chinui unul pe altul. Dar am remarcat și că el îmi suportă iritarea ca și cum și-ar fi dat dinainte cuvântul că-l va cruța pe bolnav. Firește, acest lucru mă enerva: dar, mi se pare, lui îi trecuse prin minte să-l imite pe prinț în ce privește «smerenia creștină», ceea ce era întrucâtva caraghios. Acest băiat tânăr și înflăcărat imită, firește, totul; dar uneori mi s-a părut că ar fi timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de năluciri. Însă, când mi-a trecut prin cap că nu pe Rogojin îl am în fața ochilor, ci o nălucire, țin minte că nu m-am speriat câtuși de puțin. Mai mult decât atât, asta chiar a început să mă enerveze. Ciudat e și faptul că răspunsul la întrebarea: e o fantomă sau chiar Rogojin? - nu mă preocupa și nu mă alarma cum s-ar părea că s-ar fi cuvenit; mi se pare că mă gândeam la altceva. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
continuă Ganea cu venin, eu sunt calic, soțul surorii mele e cămătar - avea și la ce râvni Aglaia! Frumos, nimic de zis! — Acest soț al surorii tale, cămătarul, te... — Hrănește, nu-i așa? Te rog, nu te jena. — De ce te enervezi? întrebă Varia, simțind că a mers prea departe. Nu înțelegi nimic, parcă ai fi un școlar. Crezi că toate astea ți-au putut dăuna în ochii Aglaiei? Nu știi ce caracter are; i-ar întoarce spatele celui mai de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată atât de tare, încât mă sperii, zău; eu, prințe, nu fac parte din tagma militarilor. Ieri stăteam amândoi la bodegă și, ca din întâmplare, poalele redingotei mele se etalau la vedere, săreau în ochi; el se uita strâmb, se enerva. Acum nu mi se mai uită drept în ochi decât când e beat sau dacă îl apucă duioșiile; dar ieri mi-a aruncat vreo două priviri atât de crunte, încât m-au trecut fiori reci pe șira spinării. De altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atitudinii potrivite. în această carte vom prezenta o mare varietate de șefi răi, precum și modalitățile eficiente de a le face față. Ne vom strecura în meandrele întunecate ale minților lor și vom descoperi care sînt genul de lucruri care îi enervează și de ce se așteaptă ca noi să le tolerăm comportamentul. Vom examina unele din reacțiile cele mai obișnuite și adesea auto-distructive la adresa șefilor dificili, reacții care generează, inevitabil, situații în care ambele părți au de suferit. Scopul acestei cărți este
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
să îl ignori. Pentru a decide dacă trebuie să ignori purtarea șefului sau să reacționezi, se impun două întrebări majore. Purtarea șefului te afectează în mod personal? Comportamentul șefului are un impact direct asupra ta? Dacă purtarea lui doar te enervează sau dacă are repercursiuni asupra unui alt coleg sau asupra companiei, ignoră-l. Desigur, dacă colegul tău îți cere sprijinul, poți alege să te implici, dar altminteri nu te implica. După cum se spune în închisoare, fiecare își execută singur pedeapsa
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
numele de familie - Domnule Belding, Doamnă Smith și așa mai departe. Părea încrezut și condescendent, dar majoritatea îl ignoram pur și simplu, considerînd chestiunea, în cel mai rău caz, doar ușor iritantă. Totuși, pe una din colege faptul acesta o enerva la culme, iar într-o zi a izbucnit: „Mă cheamă Julie!”. Dintr-o dată, Julie a devenit ținta din ce în ce mai multor șicane ale șefului dificil. Acum, ori de cîte ori i se adresa, îi spunea Julie. Dacă eram un grup, își făcuse
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Acum, ori de cîte ori i se adresa, îi spunea Julie. Dacă eram un grup, își făcuse un obicei din a spune: „Bună ziua, domnule Belding! Bună ziua, doamnă Smith! Bună ziua... Julie!”. îi accentua mereu pronumele, iar acest lucru ajunsese să o enerveze la fel de mult. De ce a ales Julie să intre în acest conflict cu șeful? A avut sentimentul că nu era respectată, însă a omis să ia în calcul faptul că, dacă își înfruntă șeful în public, situația se poate agrava. Retrospectiv
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]