4,405 matches
-
lămuri mai bine despre acest mare Sfânt și vorbitor de Dumnezeu. Iată ce spunea Sfântul Isidor Pelusiotul despre el: Noaptea târziu, când grijile scaunului arhieresc nu-l mai tulburau, Sfântul Ioan se închidea în camera sa de lucru și tâlcuia epistolele Sfântului Apostol Pavel. Camera nu avea alt mobilier decât un pat modest, o masă și un scaun, iar ca podoabă sfintele icoane, între care icoana Sfântului Pavel; la această icoană își îndrepta necontenit privirile când zăbovea asupra înțelesului dumnezeieștilor cuvinte
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
privirile când zăbovea asupra înțelesului dumnezeieștilor cuvinte ale apostolului neamurilor. Dăduse dispoziție să nu fie tulburat de nimeni în timpul lucrului său; nimeni să nu intre la el și nici să treacă pe dinaintea ușii lui. După ce a tâlcuit o parte din epistolele Sfântului Pavel, Sfântul Ioan a fost cuprins de oarecare îndoială. Oare îi va plăcea lui Dumnezeu tâlcuirea sa? A înțeles el bine cuvintele marelui apostol? Și s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu să-i arate într-un chip oarecare de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Pavel și, minunat peste măsură, a spus arhiepiscopului că bărbatul care era în cameră cu el semăna cu cel zugrăvit pe icoană. Așa a aflat Sfântul Ioan Gură de Aur că Dumnezeu i-a ascultat cererea, trimițând pe însuși autorul epistolelor să-i dicteze tâlcuirea<footnote Cf. † Irineu Slătineanu, Introducere la vol. Din ospățul Stăpânului, Edit. Adonai, 1995, pp. 5-7. footnote>. Tot referitor la sfințenia vieții Sfântului Ioan Gură de Aur, literatura duhovnicească ne transmite această mărturie: Ava Atanasie ne spunea
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
de către proprietarul de drept, destinatarul, o retrocedare în fapt), în cel de-al doilea un obiect aparținând altcuiva ceea ce era lipsit de delicatețe. Pe de altă parte, nu aflăm dacă "uciderea pruncului" a fost făcută de față cu donatorul/monstratorul epistolei sau după aceea, fără a fi văzut de cel în cauză. Lipsa sau absența unui spectator este și ea importantă: gestul distrugerii era pentru acel martor (care-l cunoștea pe expeditor încă din liceu) completat de gestualizarea manuală sau/și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a scris-o în raport. Dar trebuia să-și spună cuvântul și expertul în comportament. Puse stiloul pe hârtie (un Pelikan, avea și un Mont-Blanc, dar îl folosea mai rar, pentru corespondența mai "de suflet", curgeau din el ca mierea epistole seducătoare) și notă sec: În cazul în care semnatarul nu prezintă o deviere de la normal, este posibil ca el să vrea să șocheze, impresionând o anume generație, studenți, ușor de impresionat 145. E clar, un pericol "pentru masele de studenți
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
o eternitate de hârtie. Așa-zisa seninătate își va arăta reversul: depresia, inerția și singurătatea. Grandoarea tinereții și a maturității poetului încununat cu lauri este pe cale de a păli. Autorul a numeroase scrieri poetice, de istorie, de morală, enciclopedice, al epistolelor, al invectivelor, al discursurilor, elitistul Petrarca, răsfățatul principilor și al aristocraților, e în cădere liberă, inclusiv din punct de vedere al orginalității și al creativității. Așdar, poetul își trăiește ultimii ani chinuit de ulcer și incontinență urinară, mâhnit de amintirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Flaubert" -, ce va avea efectul unei bombe de hârtie: trezirea lui din somnul rațiunii indus de medicamentul euforizant. În plus, un deus-ex-machina intervine sub forma unei fantome sau înger de pază care-i recită pe muzică ad-hoc pasaje dintr-o epistolă a lui Flaubert. Tot în cheie fantastică se petrece și răpirea lui Antoine de către indivizi mascați, urmată de administrarea unei ședințe de exorcism, de scoatere a lui din letargia mentală și întunecarea inimii. I se recită meditații metafizice (Descartes), i
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la anii '30-'40 ai veacului nostru. Așadar, povestea poate avea loc oriunde în Europa, deși onomastica, toponimele, hidronimele ne abat cu gândul spre o provincie românească a uitării, a risipirii, a dilatării spre nimic. Și dacă citim printre rânduri epistola personajului Sadim, în fond o fișă morală a locuitorilor, vom ezita tot mai puțin să credem că e vorba de români: "Lipsa la ei a oricărui sentiment de onoare și demnitate ia adesea forme delirante, oamenii aceștia au ceva stricat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un proces de valorizare sau de amplificare simbolică. Obsedat de vestirea celeilalte ordini, poetul nu ezită nici aici să practice un soi de anamorfoză care să dea sens realității naturale și celei obiectuale, în numele unei credințe nestrămutate în transmundan. Planurile, Epistolele, Lunetele și Ringurile din această a doua carte a lui Nicolae Panaite certifică practic ancorarea poeziei sale într-un sol îmbogățit cu humus religios. Mai vechile sau mai noile înfățișări ale autorului profetul Elefterie, poetul Constantin, bătrânul Olah, Femeia aceea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creștetul unei pisici galbene, apoi se renaște, înotând gol, din marea întunecată, gravidă (Fragmente de text salvat dintr-un incendiu neronian) etc. Astfel de transcrieri în cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente sau Postludiu) se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu textul de pornire sau cu alte hipotexte inspirate de cele din urmă. Hays arată că Safo din varianta quasimodiană Lui Hermes nu este altceva decât o figură plăsmuita de imaginația poetului sicilian pe baza Heroidelor lui Ovidius Publius Nașo (Epistola Safo către Faun), pe care le cunoscuse prin intermediul Ultimului cânt al lui Safo de Leopardi. Deosebit de puternice, mai precizează Hays, sunt legăturile ce se stabilesc între volumul citat, Poeți greci, si creația originală a recanatezului, dată fiind influență acestuia asupra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ai noilor scriitori, care nu peste multă vreme aveau să formuleze preceptele Ermetismului legătură dintre verb, literatura și viața: Giuseppe de Robertis remarcă felul în care Leopardi, înainte de a compune o poezie, se purifica scriind cugetări răzlețe și fragmente de epistole, parcă mănat de o teribilă dorința de esențializare ce nu îl părăsea niciodată.93 O încercare similară de reducere la nucleu va fi împinsă până la extrem de Salvatore Quasimodo, a cărui artă s-a bazat pe concentrarea extremă a sensului cuvintelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ilustrata de epistolarul intitulat Scrisori către Qusimodo ce cuprinde scrisori din perioada 1930-1938, în paginile cărora se pot citi geneză și natura singulară a relației lor, dominate inițial de o atmosferă binevoitoare (bonaccia este adjectivul folosit de Maria Corti). Frecvență epistolelor din anul 1931, treizeci la număr, dovedește faptul că întâlnirile dintre poetul din Sicilia și cel din Liguria, care publicase deja volumul Oase de sepie, se bazau pe o comunicare deschisă și sinceră.159 Dovezile de afecțiune sunt numeroase: Dragă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clasice început sub îndrumarea monseniorului Rampolla del Tindaro: În aceeași perioadă monseniorul mă primea în fiecare zi în biroul său de la Academia pontificala ecleziastica, ca să mă învețe greacă și latină, scria poetul despre anii petrecuți la Romă.210 Ilustratele și epistolele trimise prietenului Giorgio La Pira între 1921-1924 transmit frământările sufletului sau aflat în plină metamorfoza; simțea deja împietrirea sentimentelor: M-am întors în tristul meu adăpost, cu un frig astral în suflet, gândindu-mă la libertatea de odinioară, săracă dar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
obligă profesia atât de puțin potrivită firii sale poetice, Quasimodo se află din nou în pragul unei depresii. Indiciile din scrisorile către colaboratorii de la 'Circoli', Adriano Grande sau Angelo Barile, din cele trimise protectorului sau Angiolo Silvio Novaro sau din epistolele către Salvatore Pugliatti sunt nenumărate: Dar eu în aceste vremuri am sufletul amar și scriu vise despre moarte (...) final de an trist, mizerabil, ca al unui om doborât; și nu-ți mai scriu nimic despre aceste ultime zile ale mele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a pune capăt nesfârșitului șir al suferințelor, trecând pragul ultim al existenței, Quasimodo începea să își dorească moartea ca soluție a nesfârșitei rătăciri: Dacă ar veni sfârșitul ar fi o soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
MB).402 Aici ea nu este o apariție transparență, diafana, ci o ființă corporală. Deși femeia este uneori intangibilă și depărtata, mai ales in contextele în care somnul acționează că filtru, si, așa cum observase Oreste Macrì, în unele fragmente din epistolele trimise Mariei Cumani sau Sibillei Aleramo, ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Alceu, Alcman, Anacreon, Stesihor, Ibykos, Simonide din Ceos, Mimnerm, Arhiloh, Teogonid, Praxilla, Lycophron, Ion din Ceos, Melanippides și alții. De-a lungul anilor ce au precedat publicarea cărții sicilianul se aplecase îndelung asupra versurilor scrise de aceștia, fapt confirmat de epistolele trimise viitoarei sale soții, Maria Cumani.430 Doi ani mai târziu a urmat Antologia Georgicelor și după încheierea războiului, în 1945, Catulli Veronensis Carmina. Tot la finalul războiului a văzut lumina tiparului traducerea celor 1500 de versuri din Odiseea, iar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din cea mai înaltă poezie a antichității, și acel ceva grecesc din sângele meu s-a trezit la viață. (...) poate că am reusit (dar încă nu sunt mulțumit) să regăsesc vocea poetei: în câteva locuri, cu siguranta.490 O altă epistola din aceeași perioadă dezvăluie faptul că el conștientiza contopirea imaginilor și a cadențelor antice cu propria-i sensibilitate: Tocmai traduc cea mai lungă poezie a lui Safo care ne rămâne. Evit fragmentele cu puține versuri (poate nu chiar pe cele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cappelli, 1978, pp. 78-81. Chi lo crederebbe? Mă la più bella, più aperta, più radicale difesa della poesia ermetica ce l'ha lasciata îl Leopardi. Mă anche îl Foscolo, "Parliamo dell'ermetismo", Primato, 8, 15 iunie 1940. 96 Într-o epistola trimisă în data de 10 iulie 1931 de la Imperia prietenului Salvatore Pugliatti poetul afirmă în legătură cu unul dintre cei mai asidui colaboratori ai publicației ' La Voce', Giovanni Boine: Am fost cu Enzo (Misefari) să vizităm mormântul lui Giovanni Boine: treizeci de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Salvatore Quasimodo să îi depășească pe Montale și Ungaretti: Nella tradizione della poesia italiană scrie Pugliatti da Petrarca a Leopardi, bisogna saltare nel tempo nostro, da Pascoli a Quasimodo. Queste le grandi personalità, le altre figure di assai minore rilievo, epistola din 20 mai 1932 în Pugliatti-Quasimodo, op. cît., p. 113. 227 Și tratta, tuttavia, di un sentimento mistico ancoră inarticolato, diffuso (...) che și dimostra nella consapevolezza delle "corrispondenze" che uniscono lo spirito alla natură, nella brama di un infinito che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că destul de multă lume a ajuns la maturitate și începe să se trezească. Primesc întruna laude pentru fiecare poezie publicată. Mulți spun că Preghiera alla pioggia este perfectă. Și lui Vittorini îi plac mult ultimele lucruri scrise de mine. Din epistola din 24 februarie 1932 aflăm că sicilianul a ajuns etalonul noii poezii: Sâmbătă viitoare Adriano Grande va rosti la "Lyceum" din Genova o conferință despre poeții moderni; va citi, firește, Vento a Tìndari. La începutul anilor treizeci, printre critici și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ți scrivo nulla di questi miei ultimi giorni per non amareggiarti. Io non ho, al solito, che residui di amarezza e vorrei che almeno i poeți fossero capaci di amore, di serenità, scrisoare trimisă lui Pugliatti, 25 noiembrie 1931; apoi epistola din 31 decembrie 1931, Pugliatti-Quasimodo, op. cît., p. 41 și p. 43. 235 Se venisse la fine sarebbe una soluzione, idem, p. 66. 236 Curzia Ferrari, op. cît., p. 97. 237 Idem, p. 65. 238 Salvatore Quasimodo, 1999, op. cît
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cît., scrisoare către Angelo Barile (Milano, 27 decembrie 1937). Cfr. Curzia Ferrari, op. cît., p. 50. 247 Io sapevo quando cominciai ad amare la poesia che per essa avrei sofferto e fame, e patimenti della carne, e uragani dello spirito, epistola din 26 iulie 1936 către Maria Cumani, Salvatore Quasimodo, Lettere d'amore a Maria Cumani, Mondadori, Milano, 1973. 248 L'amarezza di sentirmi considerato della specie degli untori per una vile accademia sorta intorno ai miei verși. Io non ho
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
A tradus de asemenea prima carte a Odiseei și a II-a carte a Eneidei. În 1817 a continuat activitatea de traducere cu fragmente scrise de Dionis din Halicarnas descoperite de Angelo Mai, apoi cu Titanomahia lui Hesiod. Într-o epistola din data de 2 martie 1918 Leopardi a scris: Io mi sono rovinato con sette anni di studio matto e disperatissimo în quel tempo che mi s'andava formando e mi și doveva assodare la complessione. E mi sono rovinato
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]