3,552 matches
-
în privința publicării anumitor articole, Mihai Drăgan ținea prea puțin seama de contexte, de oportunități, de urgențe (în afară de cea a propriei exprimări), de interesele divergente ale celor ce alcătuiau o redacție. Luptătorul nu admitea răgazuri, așa că - nu o dată - cînd observa vreo ezitare sau i se propunea o amînare, muta articolul sau nota acolo de unde putea să lovească mai repede. în concepția sa, critica era un exercițiu de demonstrare a puterii și o armă. Mai avea și ideea că nu trebuie să rămînă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
redutabil, care se supraveghează în permanență. Debitul epistolar al lui Mihai Drăgan (aș putea vorbi de o vocație episolară) era deosebit de puternic. De obicei grăbit, scria „pe fugă”, „dintr-o suflare”, cîteodată la ore tîrzii, în majoritatea cazurilor fără nici o ezitare de condei, făcea sublinieri (cu una, două și trei linii, ridicînd cota de atenție), adăuga „peseuri” peste „peseuri” și „nota bene” (în maniera didactică). Născut săgetător, nu-l interesau ornamentele, nu l terorizau repetițiile, nu-și oprea fluxul ca să caute
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sentimente, Mihai Drăgan P.S. Dacă poți, răspunde-mi repede. Mulțumesc redacției pentru felicitările trimise . </citation> (7) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”27 iunie [1]966”> Dragă domnule Călin, Te rog să-mi scuzi această întîrziere. Am avut unele ezitări în ceea ce privește orientarea unor opinii, a trebuit să concentrez unele pasaje, să amplific altele din articolul mai vechi care stătea în mapă. A ieșit mare, chiar cu vreo 4-5 pagini peste acelea anunțate (12 p.). Doresc să meargă integral și în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
exemplar) dlui Cîrneci, așa cum am vorbit. A doua polemică, privitor la polemică, n-o voi da, deocamdată, publicității. Nu i-ar tihni conului X plimbările cu „Volga.”) Dacă ai observații, te rog să le faci, tot în creion. Dar fără ezitare... Trimite-mi-le (ambele) cît poți de repede, eventual în douătrei zile. Am o poftă de lucru grozavă și înghit pagini după pagini. Sper ca în zece zile să termin consultarea materialelor pentru Hasdeu și să trec la construcție . (Nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
puțin de vorbit despre proza scriitorului. Mă bucur că ai terminat prefața despre Delavrancea (ca să poți trece la Bacovia). Cred că din studiile și articolele publicate pînă acum (despre Bacovia, Camilar, Hogaș, Delavrancea, Philippide, Călinescu) ai putea face un volum. Ezitarea de pînă acum nu-și are rostul. Despre aceasta vom mai vorbi noi curînd, dacă nu cumva insistențele mele în acest sens te-ar putea plictisi. Multe altele, cînd ne vom vedea. Pot fi găsit la Catedră marți orele 17-18
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în planul redacției au intervenit modificări și deci să nu mai traducă. Cine nu merge cu unul din noi e împotriva noastră a tuturor și-l tratăm ca atare. Aceasta e filosofia căreia mă supun deacum fără nici un fel de ezitare. M-am bucurat, de aceea, privitor la ceea ce mi-ai spus în legătură cu replica ce i-ai dat-o, la telefon, lui Tartuffe care nu face decît ceea ce servește intereselor sale meschine. A răspîndit zvonul că vrea să-mi răspundă. Deocamdată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
erau redactate „la prima mînă” sau se bazaseră pe ciorne. Un tip extrem de elaborat, în realitate, Al. Husar nu lăsa să se vadă nici una din pregătirile sale. Impresia pe care o făcea era că improvizează, nu oricum, ci spectacular, fără ezitări, coerent și fluent, ținîndu-se, parcă, de o partitură complexă și variată. Vorbea și scria în largi volute, dar nu pierdea ținta. Acorda, ce-i drept, foarte mult spațiu ceremonialului. Era stăpîn deplin pe arta de a fi protocolar. Flata auditoriul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Calin, Am primit rîndurile d-voastră în ajunul plecării la Cluj unde am stat o saptămînă, imediat apoi trebuind să plec la București pentru zece zile. Așa se explică întîrzierea răspunsului și materialului. La toate acestea se mai adaugă și ezitările în alegerea unui material convenabil. Pînă în cele din urmă - procedînd prin eliminare - trebuia să optez între paginile despre Magda Isanos și cele despre V. Voiculescu, articolele cele mai scurte pe care le aveam. Am amînat-o pe Magda Isanos pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a atîtor bucurii ale spiritului. în așa fel încît cumpăna să fie în echilibru. Îmi pare rău de situația d-voastră și-i bine să consultați și alți endocrinologi înainte de a vă decide pentru operație. Fără îndoială, dacă trebuie făcută, ezitarea și amînarea nu au rost, dar înainte trebuie încercată medicația, adesea mai eficientă decît bisturiul. Vă mulțumesc pentru amănuntele în legătură cu cartea Svetlanei Matta. Păcat că nu mi-ați scris nimic în legătură cu Octavian Voicu și dacă-i cazul să-i trimit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
răspunde la chemările noastre” După cum spuneam, nărăvașul partid social democrat (de atunci, nu de acum) nu privea cu ochi buni activitatea distructivă a comuniștilor și intenția lor de a supune completamente țara hachițelor rușilor așa că membrii săi au avut serioase ezitări atunci când s-a pus problema unității de acțiune, cu toate că, formal, acceptaseră Înrolarea În organizația politică numită Frontul Unic Muncitoresc Încă de la 1 mai 1944 și care, așa cum Îi indică acronimul, FUM, tot ca acesta s-a și disipat până la urmă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
coji de legume sau fructe, cioburi de sticlă sau ceramică, obiecte metalice, oase sau alte resturi de alimente, resturi de săpun, etc. care trebuiesc depozitate numai În cutiile colectoare de gunoi, de unde sînt ridicate de serviciul de salubritate”. Fără nicio ezitare, primarii de astăzi ar trebui să declanșeze o campanie asemănătoare deoarece o parte a locuitorilor orașelor județului nostru Încă nu dau dovadă de spirit civic, continuând aruncarea diferitelor bazaconii În oalele WC-urilor, adăugând la „ingredientele” de mai sus chiar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tocmai am fost în vizită în rai și ceva în mine pare foarte schimbat. Mă mai calmez și îi spun că apropos de luat decizii cu care șaman să fac o ceremonie, cu Amaringo aș merge fără nici un sâmbure de ezitare. Revin pe pământ și cum Amaringo nu face ceremonii merg către Jorge, șamanul bătrân la care mă gândeam de data trecută. Jorge nu este prea popular, nu sunt prea mulți clienți în jurul lui iar lista de pe masa din fața lui nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
regretabil a fost faptul că evanghelizarea ținută de fr. Nicu Butoi a fost pur și simplu făcută fără efect din cauza ideii neinspirate și nerealiste de a folosi stadionul. Ar fi fost tare minunată o asemenea evanghelizare cu stadionul plin. Dar ezitarea noastră de a merge pe stadion era o dovadă de necredință? Pe de altă parte, ideea de a aborda stadionul era o dovadă de credință, sau de încumetare, când se vede cu claritate că lumea nu mai este interesată de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spun nimic și atunci m-am ridicat și chiar dacă am fost oprit, i-am spus delegatului Conferinței să-mi dea voie să spun și eu câteva cuvinte comunității mele dragi, unde mi-am petrecut zece ani din viață. Cu destulă ezitare am fost acceptat și am început să citesc câteva versete din viața lui David care se potriveau de minune cu ceea ce am întâmpinat eu în comunitatea Filadelfia. CAPITOLUL 39 Psalmul liniștei mele... Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
predase bine. Știam aproape tot ce conținea subiectul. Știam cine erau mezii și cine erau și perșii, dar eram nedumerit oarecum asupra „medo-perșilor”... Stau în cumpănă aproape 10 minute, gândesc intens și încep timid cu religia lor dualistă. Profesorul observase ezitarea mea momentană și când a văzut că scriu a venit lângă mine, eu mă ridic în picioare iar el îmi spune încurajator: „Dă-i înainte, dă-i înainte!”. Atât mi-a trebuit, am scris în felul meu citeț și ordonat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
română. Aveam posibilitatea trecerii la multele probe orale și practice. Numărul lor trecea de zece. Confruntarea a fost dură și rezultatele pe măsură. Aveam oarecare grijă pentru examenul oral la matematică. În seria mea de examinare, un coleg are o ezitare. Profesoara examinatoare îmi cere să arăt colegului cum ar trebui să procedeze. Cu o anumită dezinvoltură și siguranță dau lămuririle cerute, colegul lucrează, altul la rând și un alt coleg se cam încurcă, iar profesoara, care avea tabelul nostru cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simplu și clar: „anularea inspecției pentru cel care o ceruse și mai ales sancționarea mea ca director, care am admis o asemenea ilegalitate”. „Ei, tov. director, acum să vedem cum te descurci!” Era clară atitudinea inspectorului! Am un moment de ezitare, apoi caut să-l temperez oarecum și fără ca el să-și dea seama îi întind o capcană, iar inspectorul meu îmi aduce argumentul final că n-ar fi trebuit să dea curs unei asemenea reclamații... Hârtia putea fi aruncată la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gândim raportul cu contemporaneitatea și cu identitatea profundă. La fel, Coriolan Drăgănescu în Tempora, din liderul revoluționar al mișcărilor studențești devine odiosul inspector de poliție, sau Mișu Poltronul din farsa tragică 1 Aprilie din lașul absolut devine cel care fără ezitare, dintr-o lovitură care are precizia unui calcul mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe amorezul ghinionist. Să nu uităm că în 1884, cu romanul său
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mult cu cât intervenția ome- noasă, rațiunea nu au niciun efect asupra actorilor direct implicați. Ultimul episod este și el relevant, tabloul care ne este înfățișat este de o acuratețe extraordinară, prezența sce- nică a fiecărui personaj trasată decis, fără ezitare, dintr-o singură mișcare. Tabloul dramatic merită urmărit cu aten- ție. Există și aici o alternanță a momentelor cu sonor și a celor fără, a filmului mut și a celui sonor. Decupajul este abrupt și el nu permite decât presupuneri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
inopinată a lui Mitică luând prin surprindere cuplul de amanți determină o reacție promptă și neașteptată din partea lui Mișu care-l lovește pe rival cu bastonul în cap omorându-l. Din relata- rea evenimentului nu se observă niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se află în această inversiune stranie, cu totul neprevăzută
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cât mai bine și mai eficient. În adolescență și "tinerețe" citisem nenumărate cărți despre mari personalități ale lumii, fie ele politicieni, savanți, scriitori, artiști, diplomați, mă fascinaseră bătălia continuă a acestora cu timpul, cu suficiența celorlalți, cu propriile îndoieli și ezitări. La sfârșitul lecturii închideam ochii și mă visam în Atena lui Pericle, în Roma lui Cezar, Virgiliu, Ovidiu, în Florența maeștrilor Renașterii, pe cămilele lui Marco Polo sau caravelele lui Columb, la Podul Înalt cu Ștefan și Alba Iulia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-mă să revin... Venirea și plecarea mea de la Teatrul Național Apelul corespundea unei chemări pe care o simțeam și eu. Devenea În sfârșit cu putință să lucrez din nou În țară, după douăzeci de ani de absență. Am acceptat fără ezitări invitația călduroasă făcută de Andrei Pleșu, În calitate de ministru al Culturii, de a prelua conducerea Naționalului. Îmi imaginam că pot pune bazele unui teatru nou și mă bucuram că experiența pe care o căpătasem lucrând pe scene cunoscute ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În kabuki, Îl ajută pe Mefisto cu recuzita și schimbările de costum, Mefisto fiind la noi un cameleon care poartă diverse măști și identități. În clipa semnării contractului, mâna lui Faust tremură, căci ezită să semneze. Am văzut În această ezitare influența binelui, a Îngerului păzitor, și l-am făcut să apară pe scenă sub forma unei balerine În costum de Înger cu aripi albe. Dacă Mefisto e acceptat ca „realist“ În cabinetul lui Faust, de ce n-ar fi și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le Comte de Monte Cristo și multe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fosforescent. Dintr-odată, sfârâitul se transforma În vuiet, În mijlocul foii apărea o pată portocalie și porțiunea de text tipărit care din Întâmplare era acolo (de pildă, „Liga nu deține nici un ban și nici o armă...“ sau „...Nemesis s-a răzbunat pe ezitările și indecizia Aliaților În Europa Centrală și de Est...“), ieșea În relief cu o claritate de rău augur - până ce pata portocalie exploda brusc. Apoi foaia arzândă zbura pe coș, zumzăind ca o pasăre phoenix eliberată, pentru a se alătura stelelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]