4,829 matches
-
clinti în fața înfățișării lor sumar îmbrăcate, dar regretă amarnic că nu acceptase băutura și scaunul. Intoxicat acum de propria respirație, care îi accelera și îi intensifica pulsul, Porfiri își simțea sufletul îngreunat de o maladie stranie care îi cuprindea întreaga făptură și a cărei cauză o punea pe seama conștientizării bruște a anumitor lucruri de care ar putea fi în stare. Își aprinse o țigară fără să își dea seama că o face. Porfiri le privi pe rând în ochi și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a te oferi, și am fumat cu Încredere. Am dansat strâns lipiți, cum nu se mai face de ani de zile, și - ce rușine - În timp ce se Învârtea discul cu a patra de Mahler. Simțeam cum În brațe Îmi plutea o făptură străveche, cu chipul blând și brăzdat, de capră bătrână, un șarpe care ieșea din adâncul rărunchilor mei, și te adoram ca pe o mătușică foarte bătrână și universală. Probabil continuam să mă mișc strâns lipit de trupul tău, dar simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trebuie să spun că urechile pe care nu le mai am Îmi mai tremură și acum sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un rabin bătrân, cu o tichie unsuroasă ce semăna mult cu gluga mea. — Doctorul Dee, presupun, zise el. - Here Comes Everybody, răspunde eu umilință Dee, Rabbi Allevi. Ce plăcere să vă văd... iar ăla zice: - Ați văzut din Întâmplare o făptură omenească ce-și făcea de lucru pe-aici? — O făptură? zise Dee prefăcându-se uimit. Ce fel? — La dracu’, Dee, zise Rabbi Allevi. Era Golemul meu. — Golemul domniei tale? Nu știu nimic. — Ia seama, domnule doctor Dee, zise Rabbi Allevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu gluga mea. — Doctorul Dee, presupun, zise el. - Here Comes Everybody, răspunde eu umilință Dee, Rabbi Allevi. Ce plăcere să vă văd... iar ăla zice: - Ați văzut din Întâmplare o făptură omenească ce-și făcea de lucru pe-aici? — O făptură? zise Dee prefăcându-se uimit. Ce fel? — La dracu’, Dee, zise Rabbi Allevi. Era Golemul meu. — Golemul domniei tale? Nu știu nimic. — Ia seama, domnule doctor Dee, zise Rabbi Allevi vânăt la față. Te prinzi Într-un joc care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se scufundă În somnul veșnic. Trebuie să Înfrâng strămoșeasca neîncredere a celui din urmă, Înțeleptul din Sion, care se pretinde Ahasverus, Evreul Rătăcitor, cum sunt eu nemuritor. N-are Încredere, În timp ce surâde unsuros cu barba Încă Încleiată de sângele tinerelor făpturi creștine pe care-i obișnuit să le măcelărească În cimitirul din Praga. El știe că sunt Racikovski, trebuie să-l depășesc În viclenie. Îi dau de Înțeles că sipetul nu conține numai harta, dar și diamante brute, ce trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
neîndemânatic În proferarea blestemelor, căci Dumnezeului lui n-apucă nici măcar să-i rostească numele. Naiv ce eram, credeam că am dus Marea Operă la bun sfârșit. Ca izbită de un vârtej, Încă o dată se deschide ușa magherniței și apare o făptură cu chipul livid, cu mâinile chircite pios pe piept, cu privirea fugind În toate părțile, ce nu reușește să-și ascundă natura, pentru că poartă hainele negre ale negrei sale Tovărășii. Un fiu al lui Loyola! — Crétineau! strig eu, indus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp. Din fundul naosului, dinspre zona unde se aflau casa și standurile de cărți, se auzi un răpăit de tobe și niște note stridente de flaut. Dintr-o dată portierele a patru dintre automobile se deschiseră și din ele ieșiră patru făpturi pe care le mai văzusem, și pe ele, pe afișul lui Petit Cirque. Cu pălării de fetru fără bor, ca niște fesuri, cu mantii largi, negre, Încheiate până la gât, Les Derviches Hurleurs ieșiră din automobile ca niște Înviați care ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
persoane și fiecărui lucru, chiar și a spiritelor și spiridușilor. Chiar și colegii mei diavoli veneau și se Înscriau pe listele mele, desigur. Apoi lucrurile și creaturile, și nu mă refer numai la oameni, au Început să se Înmulțească. Fiecare făptură, lucru și chiar idee a Început să se subdividă. Granițele recunoscute ale timpului și spațiului au Început să se spulbere pe măsură ce tot mai multe din aceste aberații au cerut un loc sub soare, ca să zic așa. Realități care fuseseră dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trupul seara trecută. — Mai ales, adăugă el încet, ținând-o încă de mână, dacă asta înseamnă c-o să am ocazia să te revăd. Fran nu se simți în stare să-i răspundă. Până acum privise cu dispreț bărbații, considerându-i făpturi oarecum inferioare. Nu părea să existe nici unul care să se poată compara cu tatăl ei. Dar Laurence Westcott nu era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu spatele de peretele care, fiind lângă cuier, era căptușit cu pardesie și paltoane și aproape că o fură somnul. Trebuia să se adune. Avea guturai, asta era tot. — O, Doamne, șuieră când Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace! Stevie o bătu încurajator pe umăr. — Nu-ți face griji, nu e periculos în public. N-o să pățești nimic. — Sărbătorești ceva? întrebă Jack, uitându-se amuzat la Fran. Sau cam atât bei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fată bătrână. Când ai făcut ultima dată ceva cu adevărat spontan, nebunesc și incitant? Îi răsări brusc în minte imaginea lui Jack Allen, cu gura lipită de sânul ei, în timp ce atingerea degetelor lui stârnea o văpaie mistuitoare în întreaga ei făptură. Încetează, își spuse și încercă să evoce o altă imagine, mai potrivită. Nu reuși să găsească nici una. E ciudat, nu-i așa? medită Henrietta plină de ea. Îți doreai un copil și te-ai ales cu un soț. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire pasageră la „alcoolici și alți indivizi dubioși care ar putea să stea la pândă în tufișuri“. În tot timpul ăsta, pe când crezuse că le venise în ajutor, Jack Allen o convinsese pe făptura aceea de moravuri ușoare să scrie la ziarul lui. Cum putea să doarmă noaptea? Pentru Jack Allen, tot ce conta era să obțină o poveste. Nu era de mirare că nevastă-sa zburase la patru mii de mile depărtare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea să poată fi uitat, orice ar fi făcut. Fran iubea birourile de la Citizen când erau pustii aproape tot atât de mult ca atunci când răsunau de vacarm. Întotdeauna își găsea liniștea aici. Chiar și la două dimineața, când părea să fie singura făptură de pe-o rază de câteva mile, nu se simțea niciodată singură sau înspăimântată. În parte, asta se datora faptului că locul era încă impregnat cu prezența tatălui ei. Ce părere ar fi avut, se întrebă, rezemându-se de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în pahare de cristal, aveau nevoie să fie părtași la ceva. Oamenilor de-aici nu li se oferea nici o alegere, alții făceau totul în locul lor și Jack avea sentimentul că dreptul de-a alege era ceea ce deosebea oamenii de alte făpturi. Își închipui pentru o clipă cum avea să fie propria lui viață la bătrânețe și se văzu așezat lângă un șemineu, citind ziarul, inventând mici ritualuri cu care să-și umple zilele: să facă un rebus, să lucreze în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță la ceea ce este universal și normal, socotind că o individualitate se conturează numai prin elementele ei incoherente și excentrice. Cred că lirismul lor trebuie să fie alogic și amoral, pentru a-l distinge de cel tradițional”. Atitudinea anarhică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă Const. I. Emilian, trezit pentru o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor (poate din „necesitate tactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptură ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte. Dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-1 beau din macii negri de subt pământ
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi care-ați fost, unde vă țineți? Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți. [1925] ÎN MUNȚI Lângă schit miezul nopții găsește făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed umblă prin văgăuni. Din răsărit vin fluturi cât buhele să-și caute
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi care-ați fost, unde vă țineți? Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți. [1925] ÎN MUNȚI Lângă schit miezul nopții găsește făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed umblă prin văgăuni. Din răsărit vin fluturi cât buhele să-și caute în focuri cenușa. La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor ciobanul pune pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
întors? Lamura duhului nu s-a ales, ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. [1931] * BOALA Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse fântâni - azi cu ape legate și-nvinse. Caut, nu știu ce caut. Caut O oră mare rămasă în mine fără făptură Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură. Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri, subt trecutele, caut lumina stinsă pe care-o tot laud. [1933] * SEMNAL DE TOAMNĂ O voce ieri din adânc s-a-nălțat amară, amară, amară. Îngeri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
floare? Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte veghezi mistuită subt vinete bolte? De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra? [1932] * RUNE În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă 'n liturgice zboruri prelungi ca viața. În slujba luminii, urnă fără de toartă, luna și-o ține ascunsă pe fața vrăjită să nu se întoarcă. Stane de piatră, jivine, cucută poart-o semnătură cu cheie
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
întoarcă. Stane de piatră, jivine, cucută poart-o semnătură cu cheie pierdută. Pecete tăinuită de două ori - fată de foc, arătare, care pe țărm ridici acum brațele peste mare, o porți subsuori. Rune, pretutindeni rune, cine vă-nseamnă, cine vă pune? Făpturile toate, știute și neștiute, poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte? Crinii muntelui - subtlunari - și-o duc neajunsă pe creștet. Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]