4,085 matches
-
anda Stolojan). Ele oferă totuși confesiuni precise asupra motivărilor metodei Noica. Sunt deci citabile. Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
om" sau prin vânzarea unui suflet. Comorile bune/curate pot fi ursite "să joace" atunci când se află în preajmă cel care trebuie să le găsească, iar dobândirea lor - dificilă, ca orice apropiere de sacru - este condiționată de îndeplinirea unor sarcini (facerea de milostenii etc.) sau jertfe; știma acestor comori este un om îmbrăcat în alb ("Îngerul" sau "Omul ăl alb"), un bărbat cu barba albă sau o femeie cu cosițe albe. Culoarea flăcării comorii, precum și timpul în care ea arde arată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ceva ce trebuie în cele din urmă îndepărtat, ci ceva veșnic prezent. Cu alte cuvinte, aici răul nu mai este gândit ca rezultat al imperfecțiunii creației sau al păcatului originar, ci este un fapt ontologic 431. Aceste legende populare despre facerea lumii au fost considerate "secvențe narative de o însemnătate ultimă, paradigmatică"432, presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români de mai târziu 433. La Eminescu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
paradigmă în filosofia științei, pp. 151-155. 299 Ioan Biriș, Totalitate, sistem, holon, Editura "Mirton", Timișoara, 1992, p. 48. 300 În legătură cu prezența antinomicului în gândirea indiană, se vorbește chiar de "o predilecție a spiritului filosofic indian spre un fel de paradoxo-poietică, facere de antinomii denumită uneori și paradoxie theologală" (Constantin Marin, Filosofia indiană, Editura Moldova, 1994, p. 71). 301 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 238-239. 302 Carl Gustav Jung, Tipuri psihologice, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 211-216. 303 Lucian Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aici își pot găsi locul numai câteva considerații generale. Cât privește viziunea asupra naturii promovată de creștinism, textul interpretat dual este din Geneză: "Lumea a fost creată de Dumnezeu pentru oameni, iar omul a fost numit stăpân peste tot pământul" (Facerea, 1, 28). Întrebarea este cu privire la consecințele asumării de către om a poziției sale de stăpân. Omul care stăpânește natura în ierarhia Dumnezeu-om-natură va domina natura sau își va asuma anumite responsabilități și va acționa cu precauție asupra naturii? O interpretare majoritară
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
propria învăluire de sine. Numai astfel strălucirea sa este lucrătoare, căci semnificarea nu e doar arătătoare a originarului, ci și creatoare a ceea ce prin el devine posibil. El nu poate fi scos din ascunderea pe care o deschide, dar luminează facerea însăși, creșterea prefigurată, face "să-nalțe tăcutele seve-n lumină 5". Astfel încât "rămâie, ah toate, în umbră./ Învoaltă minunea lor sumbră// Să crească sub stea năzdrăvană./ Lumină sunt, inimă, rană6". Ceea ce se deschide nu dă nimic de văzut în ascunsul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-n pulberi aurii/ păduri ce ar putea să fie", căci "sunt cu putință și un asemenea foc,/ și asemenea arderi 9". Potența semnificantă nu înseamnă însă doar înscriere a ființării pe calea ființei, ci și "potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a imaginii. Felul în care ceva începe, apare și se dă semnificării vorbește de la sine despre faptul că "orice-nceput se vrea fecund", procesând din "obârșiile-izvoare18". Ceea ce izvorăște nesecat "între floare și poamă" face posibil peisajul transparent al unei necurmate faceri 19. Creația înseamnă ascensiune, relief ce se înalță în adânc ridicând întregul poem: "florile/ spre alte foarte înalte poieni tânjind/ mai invocă și-acum/ lumina ta fără de nume20". Între ceea ce se dă ca început al nepătrunsului ascuns - sămânță mirabilă - și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
peregrinarea lor ascensională spre lumina ființei. Imaginea- undă se desprinde astfel "din apele eterne" pentru a-și însuși "vestmântul acelor care mor"; întruparea sa în lumină ia forma pieritoare a lucrurilor create. Ieșirea din ascunderea universalei inaparențe este o permanentă facere și prefacere a tot ce ființează și apare în ființă, fiind totodată o ieșire din nemurire, asumarea condiției prin care creatul se expune desfacerii, decreației. Elanul e însă mult prea imperios pentru ca potențele, în ciuda mirajului întoarcerii în sânul Vieții universale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de "povestea fără nume a Nunții Subterane", cât și cea care se slăvește "din culmi nebănuite și limpezi de simbol" (Pentru marile Eleusii). În acest interval al posibilului, înălțarea și coborârea nu figurează decât unul și același act in-diferent de facere și de prefacere, de reflectare reciprocă în marea oglindă unde toate se văd la fel, drept tot. Flacăra aprinsă în "firida unde arde cu foc nestins Divinul" iradiază prin spații redând nemărginirii fugarul ei mister, "mereu mai străvezie, mereu mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plăpândului țesut", absorbție în somnul "prelung" al uitării de sine, în visul "de desfătare, un vis sătul și grav/ De lucruri presimțite abia, dar fără nume". Regresia spre originar consemnează desfacerea înceată a imaginii ființei definite, până în posibilul nedefinit al facerii sale, al prefacerii în care nimic nu este, ci stă să fie, precum în desfacerea arborelui văzut de aproape, imagine desființată ea însăși, a putrezirii aparenței lumești și a descompunerii în elementar. Dar ceea ce se desface e aparența deja-făcutului, ființa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a cufundării în somnul firii materne de dinaintea trezirii la ființă: "alege-ți/ Pat neted în plocadul de ierburi și pământ", "pături moi de puf", "mă tolănii în voie pe caldul gliei sân"16. Decreație în mers, în sensul invers oricărei faceri, care - în chiar proximitatea misterului originar - aruncă peste ochi un alt văl ("Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită"), nouă opreliște înaintea vederii: Când, pâcla de gânduri și simțiri/ Se lămuri deodată în limpezi închegări". Sita deasă are
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
momente diferite ale apariției fenomenale. Manifestarea primară aparține sunetului, vocii care începe să se rostească, în absența oricărei imagini: "Glasul care a tremurat departe în noapte/ peste somnul teraselor și al arborilor,/ în lăsata storurilor, în moartea luminilor". Zvonul unei faceri răzbate prin straturile adânci ale lumii amuțite, vine de departe, dintr-un adânc fremătător, abia distins 18. Pentru ca ceea ce semnifică să se poată rosti, să prindă glas în apariția de sine, orizontul mundan trebuie să dispară din vedere, să se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e nevoie de timp, iar ceea ce se face aici încolțește în contratimp, în marginea timpului, neafectat de înscrierea în devenirea ființei. Zi cu zi și noapte cu noapte reprezintă reperele unei succesiuni care nu aparține cronologiei mundane. De remarcat că facerea nu e posibilă fără desfacerea de orice ar putea îngrădi libertatea de creație. Căci de unde crește Turnul dacă nu din însăși exfundarea oricărui fundament? Turnul este dubla figură a suspensiei: a evacuării și a înălțării. Ceea ce e fără fundament (în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
libertatea de creație. Căci de unde crește Turnul dacă nu din însăși exfundarea oricărui fundament? Turnul este dubla figură a suspensiei: a evacuării și a înălțării. Ceea ce e fără fundament (în suspensia timpului și a spațiului) este, pe de o parte, facere nefondată, nefundamentată, în aparentă derivă. Pe de altă parte, fondează el însuși prin simplul fapt că apare și semnifică, se arată la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
derivă. Pe de altă parte, fondează el însuși prin simplul fapt că apare și semnifică, se arată la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri. Lipsa semnelor mundane nu e o expresie a claustrării, a detenției. Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și nu prezice această imagine; ea se dă așa cum apare, în trupul poetal al iubirii și al cântului. Suflet care se poartă deasupra apelor, zămislind posibilul lumii și al vieții: nu e aceasta tocmai imaginea originară - inimaginabilă - a creativității poetice, facerea care dă trup și lumină? Imaginea originară ce răsare epifanic în centrul poemului este obârșie a iubirii creatoare și cântec al Cuvântului de deasupra cuvintelor. Imagine a veșniciei care subîntinde în legănarea armoniei sale tot ce e curgere și petrecere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în aceste rânduri câteva din liniile de forță ale creației poetului. Dorul materiei de a deveni suflet și dorul artistului de a atinge ideea se identifică în chiar lucrarea poetică, acolo unde dorurile se întrepătrund ca imaginile în oglinzi paralele. Facerea este în esența ei o prefacere a ceea ce este doar ca posibilitate; tensiunea spre idee și aspirația spre cer numesc - în însuși intervalul acestei calme treceri - noua realitate care se ivește, sufletul operei. Sufletul poetului este sufletul poemului, el se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
învie cetatea nordică; / Poate un Odin, un corb, împărății"2. Breșa creată nu are alt rol decât cel de a înfățișa inaparentul într-o manifestare vizibilă dotată cu sens. Semnificabilul e însă doar posibilul unei in-formări. Mai mult prefacere decât facere, din perspectiva inversă a unui ochi care își deschide unghiul de vedere în interior: "Amăgit munte, mări în sus,/ Când pietre adormite pe prunduri,/ Albastre în năluca soarelui,/ Pur, te mânjesc". Transparența transpersează, dar e totodată traversată, străpunsă de vederea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dar transparența oferă totodată transvizibilul care poartă vederea dincolo. Tot ce se vede se spune, desfășoară harta poemului care se face sub ochi, se rostește la vedere: "eflorescent/ Coboară din ochi, din buze/ Lanțul nebănuit al poemului". Nebănuită nu e facerea din imaginile trecerii prin transparență, ci unitatea nesperată a poemului care abia acum e vizibilă, din înaltul mărilor întoarse pe dos, încrețite în munți. Viziune de survol, a reversului dezvăluit, lanțul poemului trece prin imaginile ce păreau dislocate, legându-le
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se pre- spune așa cum îi e dat să fie. Cum să spunem acestei iviri fără nume, acestei zidiri nevăzute? "Ziceți-mi ulcior: încă sfârâi pe roată/ Ziceți-mi nalbă: am început să mă scutur".43 Se spune ea însăși în facerea prevenirii sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată difuz, prinde a se închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care nu se închide niciodată", "drumul Iubirii"6. "Calea artei este calea Inimii"7, singura care duce neabătut la izvorul de unde țâșnește creația, calea întoarsă spre originar. Drumul cuprinde în sine sfârșitul spre care înalță, dar și începutul revelator al facerii, imaginea care nu se re-prezintă pe sine, nu e reflectarea mimetică a vreunui lucru existent, ci se prezintă în noutatea începutului, în lumea primenită care deschide lucrurile, le arată cu adevăratul lor chip, cel mereu renăscător în acest "izvor de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îndepărtându-se, întorcând - ca într-o oglindă - chipul pe care îl reflectă, îi ia ființa pentru a-i da ființă 98. Crește nevăzută, în natura ce stă în raza privirii, vine în deschisul absolutei impotențe, se oferă prefacerii, dispusă la facerea care înrădăcinează creșterea însăși. Cum se face că un astfel de lucru crește? Care e esența facerii care aduce lucrul în deschisul creșterii? Este creșterea o creație de sine a naturii ce se mișcă spre prezență sau ea e cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-i da ființă 98. Crește nevăzută, în natura ce stă în raza privirii, vine în deschisul absolutei impotențe, se oferă prefacerii, dispusă la facerea care înrădăcinează creșterea însăși. Cum se face că un astfel de lucru crește? Care e esența facerii care aduce lucrul în deschisul creșterii? Este creșterea o creație de sine a naturii ce se mișcă spre prezență sau ea e cu putință tocmai pentru că ceva o face să fie? Dar atunci, în acest ultim caz, atât natura cât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vine la nesfârșit și luminează urmele zilei, trece mereu așa. Mircea Ivănescu sau imaginea absenței de imagine Dialectica prezenței și absenței care dă imaginea ca fenomen de substrat, în chiar posibilul începutului ce deschide vederea, lucrează în intervalul unor complementare faceri și desfaceri, așa cum se dă ea pe față în poemul De-a baba oarba de Mircea Ivănescu 1. Că se dă pe față e un fel de a spune, întrucât câmpul său de acțiune este distanța pe care o instaurează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]