3,548 matches
-
aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră, vorbea astfel împăratului: Măria-ta, faima vitejiei tale și a cavalerilor tai, care strabate mări și țări, îmi dă curajul să mădăjduiesc că doi prieteni care vin de la capătul lumii pentru a te vedea, nu vor fi indurat zadarnic atâta osteneală. Și, mai înainte de a-ți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
gând să elibereze animalul fără luptă. Dacă Gradasso dorea armăsarul, n-avea decât să vină să-l ia, iar dânsul, Astolfo, era gata să se măsoare cu el. Gradasso a făcut haz când a primit acest răspuns,căci Astolfo numai faimă de luptător bun n-avea. El, cu atâtea victorii în spate, a reînoit cu această ocazie legământul pe care-l făcuse cu Rinaldo. În aceste condiții cei doi au venit să se lupte. Lancea vrăjită din mâinile lui Astolfo a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și cu vânătoarea. Sfârșindu-și povestea, Rogero a pretins tovarășului să-i spună, larându-i cine era și din cine se trăgea. Brandamanta a răspuns deschis că făcea parte din familia Clermont și că era sora lui Rinaldo, de a cărui faimă auzise poate și el. Rogero, foarte impresionat de aceste cuvinte, a rugat-o să-și scoată coiful și văzându-i fața a rămas încântat. În vreme ce sta astfel transportat, pierdut în admirație, o primejdie neașteptată s-a abătut asupra lor. O
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pragul acestui loc sacru spiritul vrăjitorului a întâmpinat-o cu glas ferm și deslușit. -Facă Domnul ca planurile tale să izbutească, o, castă și nobilă fecioară, viitoare mamă de eroi care vor face glorie și vor umple întreaga lume cu faima lor. Mari căpitani vestiți se vor număra printre urmașii tăi, ei vor apăra biserica și vor reda patriei strălucirea din trecut. Prinți înțelepți ca August și Numa, vor reînvia epoca de aur. Pentru ca acest strălucit destin să se împlinească, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Bunătatea care te face să vorbești astfel mă îndeamnă să-ți dezvălui cine am fost eu odată, și prin ce împrejurare nefreicită am ajuns în starea aceasta. Mă numesc Astolfo și sunt văr cu Roland și cu Rinaldo,a căror faimă a umplut pământul. Eu însumi treceam drept unul dintre cei mai viteji paladini, și, prin naștere aveam drepturi asupra Angliei, după Oto, tatăl meu. Intorcându-mă din îndepărtatul Răsărit cu Rinaldo și mulți alți cavaleri, chemați în patrie pentru a ajuta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nevasta și copii săi. Aici Angelica l-a îngrijit pe Medor și mulțumită devotamentului său rana lui s-a închis repede, flăcăul recăpătându-și pe deplin sănătatea. O conte Rinaldo! O rege Sacripant! La ce bun atâtea însușiri și atâta faimă? Ce-ați avut din marele voastre isprăvi? O mărite Agrican, nefericit rege!Dacă te-ai mai putea reîntoarce la viață, cum ai putea tu, oare îndura să te vezi prins de o femeie care se pleacă sub jugul Hymenului pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a îndrăgostițișor, prin vitejia paladinului. Mandricardo, după o scurtă contemplare a grupului,s-a adresat lui Roland cu aceste cuvinte: “ Tu trebuie să fii omul pe care-l caut eu. De zece zile și mai bine îți umblu pe urme. Faima isprăvilor tale m-a adus aici pentru a-mi măsura puterile cu tine. După coif și scut recunosc în tine pe acela care a făcut măcel în rândurile noastre. Dar acestea nu sunt decât semne de suprafață. De te-aș
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nuanțele, elasticitatea și forța. Le rugam să se așeze, le ofeream ceva de băut, după care urmau întrebările obișnuite. Nu aveau nevoie de sufleur: vezi, chiar credeau că e posibil, că e probabil, că e o certitudine că banii și faima le-au ales pe ele, că șansa vieții lor le-a ieșit în cale. Vorbeau despre cariera lor, despre crizele lor de nervi, despre amanții lor, despre psihiatrii lor, despre visurile lor. Fielding le lăsa să bată câmpii vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
binecuvântat ! Arhimandrit Dionisie Udișteanu, profesor-duhovnic, Mănăstirea Slatina-Suceava * 23 ianuarie 1975 În mănăstirea marelui Mitropolit Varlaam al Moldovei, inima mi se încălzește, sufletul tresare și-mi aduce aminte cu drag de trecutul nostru glorios al marilor călugări cărturari care au adus faimă culturii noastre românești, atât în veacurile XVI-XVII, și au rămas până astăzi peste veacuri un imbold nouă celor care jurăm să fim vrednici urmași, că vom păstra cu sfințenie vestigiile sfinte, ale culturii neamului nostru românesc. În țara noastră fiecare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Co legii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru țăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui și le spunea cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Democrație la proțap Cu faimă grobiană încolonată, Poți pune țara -n cumpeni înc-odată! Cu atestate de schizofrenie, Poți să dai foc, să furi o visterie! Tou-i ca legi să răsucești springar, Și te chivernisești vârtos la buzunar. Bagi neamu-n Aga vezi de teșcherea, Cu țara
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93458]
-
în desfășurarea unor convorbiri civilizate. Diplome de premiu Pe când mă aflam la conducerea unuia dintre cunoscutele licee ieșene, în urmă cu mai multe zeci de ani, școala era slujită de dascăli cu vocație și cu meritat renume, care au dus faima acestei instituții mult peste granițele județului. Se aflau printre aceștia Nicolae Colibaba, Benone Constantinescu, Mihai Constandache, Ion Manolache, Lucia- Adela Pop, Vasile Pușcașu, Emil Șfichi, Ludmila Carasievici, care au ridicat și menținut, la cote înalte de calitate și exigență, prestația
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
râs - îi împingea în altă parte, spre colțurile de stâncă ce se iveau din mare, și marinarii nu i se puteau opune. La un moment dat, un curent puternic păru că trece pe sub chila corăbiilor. Oamenii erau neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și oamenii nu știau încotro îi împingeau vânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înzestrat cu o cultură antică, învinsă și aflată în agonie în lumea aceea crudă. Nu mai îndrăznea să-l urmeze pe iubitul lui Caligula, dacă nu era chemat. Procesul împotriva lui Creticus a durat, într-adevăr, o zi; dată fiind faima lui ca soldat, senatorii nu îndrăzniră să-l ucidă, și-l trimiseră în exil. Lași și lipsiți de milă, aleseră însă o insulă îndepărtată, stâncoasă, stearpă și cu foarte puțină apă din Aegeus, în arhipelagul insulelor Cyclades: Gyaros. — Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci de veacuri. Cohortele de milites praetoriani au devenit un formidabil mijloc de apărare împotriva mișcărilor populare și de intimidare a senatorilor opozanți. Firește, Elius Sejanus a fost numit praefectus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un proiect de imperiu planetar. Cei de la Roma se înfuriaseră; “îi dăruiește orașe și provincii romane de parcă ar fi obiecte personale“, strigau senatorii. Mama îl iubea. El avea toate însușirile pentru a fi iubit de o femeie blândă ca ea: faima de războinic, neliniștea, firea libertină. Mama a sperat până în ultima clipă că se va întoarce. Dar, în ciuda somațiilor lui Augustus, în ciuda lacrimilor și a călătoriilor zadarnice ale mamei, el n-a putut sta departe de egipteană, cum îi ziceau senatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
opri, uitându-se la băiat. Gajus nu știa nimic despre închisorile secrete și despre procesele de la Capri; din nou simți că i se strânge stomacul. — Înțeleg, Roma e departe, spuse el. Vârsta lui tânără îi era de ajutor, ca și faima de naiv pe care și-o crease în casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu reușea să-și imagineze soarta lor și nu-i păsa. Între timp, Gajus descoperea că în acea vilă, ca și pe Palatinus, exista o bibliotecă liniștită. Îi dădură voie imediat să meargă acolo, iar el mulțumi, gândindu-se că faima lui de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrise de Aristossenos din Tarentum și operele acelui astronom din Samos care, cu trei secole în urmă, spre ilaritatea generală, scrisese, făcând multe calcule, că Pământul era rotund și că îi trebuia un an ca să se rotească în jrul Soarelui. Faima lui de cititor, născută în casa Mașterei, își găsea aici confirmări vizibile și îi liniștea pe toți. Așa cum se întâmplase și pe Palatinus, începură să-i lase răgazuri de liniște din ce în ce mai lungi, să nu se mai ocupe de el. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu mult înaintea vremii sale, și la rafinatele excentricități vestimentare adăuga o politică impresionantă. Ar fi putut fi, pe bună dreptate, un Roi Soleil sau un George Brummel, însă invențiile sale îi făcură pe istoricii potrivnici să-i creeze o faimă de destrăbălat. Tribuna imperială din Circus Maximus Pe atunci, în grandiosul Circus Maximus se întreceau cei mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius, dar, din milă față de cel condamnat sau dintr-o complicitate ascunsă, se supuseră și hotărâră ca lui Arvilius să i se confiște toate averile, iar el să fie exilat într-una dintre Cyclades, în Aegeum: Gyaros, insula cu faimă sinistră. — Vai, zise Callistus, avem norocul să prindem un șarpe și, în loc să-i zdrobim capul, îi dăm drumul în fundul grădinii. Auzind condamnarea, Arvilius fu cuprins de disperare și, lipsit de demnitate, începu să plângă în fața tuturor. Atunci Marcus Aemilius Lepidus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un singur edificiu plutitor, al cărui aur strălucea. — Nimeni nu s-a gândit vreodată la așa ceva, spuse Împăratul. Și inima îi zise că, dincolo de putere și de glorie, o asemenea construcție era de-ajuns pentru a-i aduce unui om faima. Se întoarse spre ei: — Vă mulțumesc. Înainte de căderea nopții, întreaga Romă vorbea despre corăbiile de aur din grădinile imperiale. Dar puternica familie de sacerdotes publici, Quattuor Amplissima Collegia, importantul Collegium Pontificum, acei augures ce prevedeau viitorul studiind zborul și cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oameni. Simțea că unii dintre dușmanii săi reușiseră să infiltreze spioni în palatele sale. Însă în ziua în care, disperat, îi vorbi lui Callistus despre asta, fostul sclav comentă, fără să se neliniștească: — Așa s-a întâmplat întotdeauna. E prețul faimei. Nu se înțelegea dacă spunea asta pentru că era furios, ca să se amuze ori ca să se răzbune. Ia exemplul Aegyptus-ului, Augustus. Cleo, cea mai mare regină a noastră, a fost considerată o femeie de joasă speță de către romani. Misticul nostru Helikon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grup de marmură al Scyllei, distrus cu brutalitate. În timpul restaurării s-a constatat că era cel mai mare grup statuar din antichitatea romană. Contemplarea lui îți taie respirația și astăzi. Pretorienii. Milites praetoriani comandați de Elius Sejanus au căpătat curând faima periculoasă că ar fi înclinați spre revolte și comploturi; aveau să rămână un corp de armată timp de trei secole. Pretorienii au fost desființați de Constantin, care i-a înlocuit însă cu miliții fidele lui și noii puteri pe cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locuită temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]