8,163 matches
-
Groenlanda, numită și Mysticetus îadică balena normală), însuși Scoresby, un om cu multă experiență în materie, afirmă că ea nu-și are nici un echivalent în natură. Dar culmea enormităților debitate pe această temă i-a revenit savantului Frederic Cuvier, fratele faimosului baron. în 1836 el a publicat o Istorie naturală a balenelor, în care dă ceea ce el numește o imagine a cașalotului. înainte de a pune această imagine sub ochii oricărui locuitor al Nantucketului, ați face bine să vă pregătiți pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în zilele noastre carne de balenă gătită; eschimoșii, însă, nu sînt atît de pretențioși. Știm cu toții că se hrănesc cu balene și că-și fac rezerve de ulei fin, extras din grăsimea lor. Zogranda, unul dintre medicii lor cei mai faimoși, recomandă pentru prunci grăsimea de balenă, socotind-o extrem de suculentă și nutritivă. Iar asta îmi amintește de niște englezi care, lăsați mai demult în Groenlanda din întîmplare, de către o balenieră, au trăit luni în șir din rămășițele putrezite ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de hieroglife, căci termenul care desemnează misterioasele semne de pe pereții piramidelor, se potrivește și în cazul de față. Memoria mea a reținut, printre hieroglifele văzute pe un anumit cașalot, o uluitoare placă înfățișînd vechile caractere indiene gravate cu dalta pe faimoasele palisade hieroglifice de pe malurile cursului superior al fluviului Mississippi. întocmai ca acele stînci misterioase, tainica balenă rămîne indescifrabilă în inscripțiile ei. Această aluzie la stîncile indiene îmi amintește de încă un lucru. Pe lîngă toate celelalte fenomene legate de aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fagure de ulei, alcătuit din zece mii de celule strîns împletite, formate prin încrucișarea unor fibre albe, elastice și rezistente. Partea de sus, cunoscută sub denumirea de „cutie“, poate fi socotită marele poloboc din Heidelberg al cașalotului. La fel ca acel faimos poloboc, vasta frunte ridată a cașalotului este împodobită în chip misterios, cu nenumărate motive emblematice. întocmai cum polobocul din Heidelberg era totdeauna plin cu cele mai alese vinuri din valea Rinului, polobocul balenei noastre conține cel mai prețios dintre uleiurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se pare cel mai ciudat și mai grăitor lucru din această poveste este faptul că Iona a pornit pe mare tocmai din Joppa. înrudită cu aventura lui Perseu și a Andromedei - ba chiar, după unii, derivată indirect din ea - este faimoasa legendă a Sfîntului Gheorghe și a balaurului - care balaur a fost, după părerea mea, o balenă, căci în multe cronici străvechi balaurii și chiții se amestecă în chip ciudat, fiind confundați adesea. „Tu ești ca un leu al apelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pune pe fugă, cu o furie uluitoare! Căci unde am ajunge dacă niște filfizoni flușturatici ar fi lăsați să pătrundă în sanctuarul fericirii conjugale? deși, orice ar face Pașa, tot nu-l poate alunga din patul său pe cel mai faimos Lothario, căci, vai! toți pești dorm în același pat! După cum, pe uscat, doamnele pricinuiesc adesea cele mai teribile dueluri între admiratorii lor rivali, balenele sînt uneori cauza unor lupte pe viață și pe moarte, între bărbătușii ce le îndrăgesc. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu-l onorează defel. Titlul de „dascăl“ pare, firește, să se tragă din numele dat haremului însuși, dar unii au emis ipoteza că omul care a dat, cel dintîi, acest nume cașalotului-pașă, va fi citit cu siguranță memoriile lui Vidoq, faimosul aventurier francez care fusese, în tinerețea lui, dascăl de țară și va fi știut ce fel de lecții oculte să dădea unora dintre elevele sale. Ceea cu am spus despre existența retrasă și singuratică dusă de cașalotul-dascăl în anii bătrîneții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acolo două gogoloașe dintr-o substanță foarte parfumată și unsuroasă, care semăna cu săpunul din Windsor sau cu o brînză veche și grasă. Substanța asta de un galben cenușiu, care putea fi lesne tăiată cu degetul, era, dragii mei prieteni, faimoasa ambră, pentru care orice spițer plătește cîte o guinee de aur de fiece uncie. S-au scos vreo șase pumni de ambră din cadavrul acelei balene, dar o cantitate mult mai mare s-a pierdut în chip inevitabil căzînd în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea ce se degajă din rochia foșnitoare a unei cucoane parfumate cu mosc, cînd trece printr-un salon încălzit. Cu ce aș putea oare compara cașalotul, din acest punct de vedere, ținînd seama de dimensiunile lui, dacă nu cu acel faimos elefant uns cu smirnă, cu colții împovărați de juvaeruri, pe care locuitorii unui oraș din India l-au trimis în întîmpinarea lui Alexandru cel Mare, pentru a-i cinsti cum se cuvine? Capitolul XCII SURGHIUNITUL La numai cîteva zile după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat cu cîteva picioare mai sus de ceilalți veghetori; Tashtego stătea chiar sub el, pe butucul arboretului, astfel încît capul indianului era cam
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
galeriile pe care le sapă pot permite îmbunătățirea drenajului unui sol prea umed și nu atacă plantele în mod direct. În realitate, cârtițele nu sunt cu adevărat dăunătoare decât dintr-un punct de vedere estetic, pentru că fac mușuroaie de pământ (faimoasele mușuroaie de cârtiță) în iarbă, pe alei sau în mijlocul brazdelor din grădină, acest lucru nu justifică categorisirea lor drept animale dăunătoare. Șoarecele de pădure Șoarecele de pădure este un șoarece mare, cu o lungime de aproximativ 10 centimetri. Are blana
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
află și cei răniți În cutremurul de la Tokyo de pe 1 septembrie 1923 - deși acest număr trebuie să-i fi inclus nu doar pe cei ajutați de dr. Usui personal, ci și pe cei ajutați de discipolii săi! (Usui a devenit faimos pentru munca sa și se pare că a fost lăudat de Împăratul de atunci, Taisho.) Învățăturile dr. Usui puneau accentul nu numai pe vindecare pur fizică, ci și pe o trezire spirituală. Importanța propriei vindecări a fost deci făcută cunoscută
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Gazette și The Spectator -, el nu renunță la gusturile înalt literare. Dacă, cel puțin la început, rafinamentul nu se putea manifesta în subiectele abordate, numele personajului trădează obsesia de a aparține aristocrației spiritului. Thomas Malory scrisese, în plină resurecție medievală, faimoasa Le Morte d’Arthur, cartea-standard a cavalerismului „fără pată și prihană”. Ciclul legendelor arthuriene a ajuns la noi mai ales în varianta straniului scriitor-pușcăriaș: intrigant politic, hoț, escroc, violator, Thomas Malory a petrecut în închisoare opt ani, scriind, în detenție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Smart-Aleck Kill, însă, ulterior, numele acestuia avea să fie schimbat în John Dalmas. Asemenea zeiței Atena, detectivii cu pricina se născuseră, gata de luptă, din urechea tatălui-romancier, având bine întipărite în gena de celuloză trăsăturile de-acum celebre. Sub numele faimos astăzi (șase plus șapte litere!), Philip Marlowe ni se înfățișează odată cu cel dintâi roman al lui Chandler, The Big Sleep, în 1939. E o apariție în forță, demnă de orice scriere postvictoriană, în care descifrezi nu doar trăsăturile fizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de coșmaruri, de sărăcie, de nefericire. Faptul că, în decursul anilor, a locuit în peste o sută de locuințe spune ceva despre neașezarea adâncă a ființei sale. Însoțit de Cissy Pascal, soția lui mult mai în vârstă, și de Taki, faimoasa pisică persană, neagră ca tăciunele, Chandler a ilustrat el însuși figura cavalerului rătăcitor. Chiar dacă aventurile sale se desfășurau între cei patru pereți ai clădirilor prin care a trecut vijelios, există, în mod evident, o sete de necunoscut, de nemărginit. Abia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Amestecul de nonșalanță, agresivitate de tip macho și de vorbire în dodii nu e cu totul rupt de realitățile lumii în care trăia: cele trei nume menționate aparțin unor bine-cunoscuți directori de studiouri de la Hollywood (Zanuck și Cohn) și unui faimos producător și scenarist, finanțator, între altele, al unor filme clasice precum Key Largo, The Glass Menagerie, The Long, Hot Summer, Let’s Make Love etc. (Wald). Discreta răfuială cu aceștia trebuie citită în termenii conflictului cu lumea hollywoodiană, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1977, p. 63). Dacă am lua în considerare și propoziția următoare („Plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil”), am putea spune că linia clasicist-realistă, născută odată cu poetica lui Boileau, n-a fost nicicând dorită cu mai multă ardoare. Faimoasele recomandări ale autorului Artei poetice vin ca o mănușă în sprijinul plauzibilității chandleriene: Surtout qu’en vos écrits, la langue révérée/ Dans vos plus grands excès, vous soit toujours sacrée./ En vain vous me frappez d’un son mélodieux,/ Si
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dincolo de plăcerea de a trăi într-o lume nereală, unde te aduni cu un grup strâmt de oameni care nu gândesc, nu vorbesc și nu beau altceva decât filme, cele mai multe dintre ele proaste, și plăcerea dubioasă de a vedea actori faimoși și actrițe faimoase trăgând la măsea în unele din cele mai sinistre restaurante din lume (Chandler, 1977, p. 122). La modul idealist - și în calitate de răsfățat, nu de victimă -, Chandler crede că șansele de a crea o artă mare n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a trăi într-o lume nereală, unde te aduni cu un grup strâmt de oameni care nu gândesc, nu vorbesc și nu beau altceva decât filme, cele mai multe dintre ele proaste, și plăcerea dubioasă de a vedea actori faimoși și actrițe faimoase trăgând la măsea în unele din cele mai sinistre restaurante din lume (Chandler, 1977, p. 122). La modul idealist - și în calitate de răsfățat, nu de victimă -, Chandler crede că șansele de a crea o artă mare n-au dispărut cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
control al artei scriitoricești (MacShane, 1976, p. 89). (Ca informație pur anecdotică, numele lui Morton Thompson - altminteri un jurnalist, romancier și scenarist de oarecare notorietate în anii ’40-’50 - a rămas în amintirea urmașilor mai ales ca autor al unei faimoase rețete de preparare a curcanului!) Titlul inițial al cărții a fost The Second Murderer, o sintagmă împrumutată din piesa Richard al III-lea (actul I, scena IV) a lui Shakespeare. Chandler a renunțat însă la această variantă în favoarea unei formule
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau mai puțin conectate logic: Orfamay Quest îl angajează pe Marlowe pentru a-l găsi pe Orrin, fratele eșuat în mizerabila lume a șantajiștilor. Aflând de legătura surorii lor vitrege, Leila (cunoscută sub numele de actriță, Mavis Weld), cu un faimos criminal din Cleveland, Steelgrave, și de faptul că un fost partener al acestuia, Stein, fusese ucis în perioada când Steelgrave reușise să obțină o eliberare temporară din închisoare, o șantajează cu o fotografie care dovedește că primejdiosul infractor ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Apoi dispăru. Am închis geamul și m-am așezat la loc. N-a venit nimeni, n-a sunat nimeni. Nu-i păsa nimănui dacă am ciumă sau dacă am plecat la Paris. Scena nu e doar o simplă parodie a faimosului început al romanului The Little Sister. E un après menit să redefinească, prin contrast, universul falsei bogății în care Marlowe se complăcuse după însurătoare. De data aceasta, musca nu e omorâtă, așa cum se întâmplase în romanul din 1949. Mânat de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
puternicei sonorități, nu stabilește neapărat o legătură cu substanța cărții. E mai degrabă un tic al lui Parker, care a apelat adeseori la scriitori de prim-plan pentru a-și boteza cărțile: The Widening Gyre (1983) împrumută o sintagmă din faimoasa poezie The Second Coming a lui W.B. Yeats; Valediction (1984) e inspirată de poemul lui William Blake, iar Taming a Sea Horse (1986) provine din marele poem al lui Robert Browning My Last Duchess; All Our Yesterdays (1994) și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fost dus la camera 1-subsol, unde a întâlnit diverși cunoscuți: Constantin Oprișan, Florică Dumitrescu, Alexandru Mărtinuș. Agresiunea a început în cameră în primele zile ale lui decembrie 1950, când au sosit Țurcanu și alții, care, împreună cu Mărtinuș, le-au ținut faimosul discursul despre „reeducare” și comunism celor circa patruzeci de deținuți. În cameră mai erau Nicolae Chivulescu, Florică Dumitrescu și Vasile Pătrașcu. Dacă Hoinic nu dă detalii despre ceea ce e urmat, Ioan Muntean l-a văzut ținut zile și nopți de-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
argumente le-am găsit În cărți și la oameni de anvergură. Astfel, profesorul Șerban C. Andronescu (1997) povestește că a resimțit lipsa unui manual de profil Încă de prin anii ’70, când Își pregătea teza de doctorat la Paris cu faimosul René Etiemble, de la Sorbona: Etiemble ne atrăgea atenția nouă, candidaților, nu numai asupra conținutului tezei, dar și asupra formei grafice În care trebuia să o prezentăm, forma aceasta fiind ea Însăși o disciplină prin care se testa puterea noastră de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]