7,566 matches
-
E. A. Poe. Atmosfera sumbră ar fi trebuit să prindă relief, prin contrast, și cu ajutorul unor scene bucolice, dar acestea nu ies din convențional (În parc) ori dintr-un idilic vag trimițând la G. Coșbuc (Pastel). Poeziile adăugate în volumul Aripi fantastice, mai ales Între umbră și lumină, Fantome, Albastru, Nici sus, nici jos, arată doar o mai bună stăpânire a uneltelor, nu și o sincronizare cu spiritul vremii. Conștient de propriile limite, după 1930 M. se va întoarce la singurele sale
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
făcute de Dumnezeu și Sfântul Petru pe pământ. Simplitatea mijloacelor artistice utilizate, regăsirea stilizării populare, vibrația afectivă fac din Bisericuța neamului un poem al vechii evlavii țărănești și din M. un autentic poet religios. SCRIERI: Aripi negre, București, 1909; Aripi fantastice, București, 1925; Simfonia vieții, București, 1943; Bisericuța neamului, București, 1943. Repere bibliografice: [Informații biografice], „Anuarul magistraturei”, 1928, 337; Gh. Dumbravă [Il. Chendi], „Aripi negre”, ȚA, 1909, 27; A.T., „Aripi negre”, VR, 1909, 6; [Mihail Dragomirescu], „Aripi negre”, CVC, 1909
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
Il. Chendi], „Aripi negre”, ȚA, 1909, 27; A.T., „Aripi negre”, VR, 1909, 6; [Mihail Dragomirescu], „Aripi negre”, CVC, 1909, 9; [Ovid Densusianu], „Aripi negre”, VAN, 1909, 9; Perpessicius, Mențiuni și medalii critice, „Mișcarea literară”, 1925, 48; I. Foti, „Aripi fantastice”, „Viitorul”, 1925, 25 septembrie; Lovinescu, Scrieri, IV, 470-471; Const. Râuleț, Amintiri: Donar Munteanu, „Pământul”, 1937, 168; Predescu, Encicl., 575; Nichifor Crainic, Donar Munteanu, poet religios, G, 1943, 4; Octav Sargețiu, „Bisericuța neamului”, VBA, 1943, 5; Traian Chelariu, „Simfonia vieții”, UVR
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
Sburătorul” nu vine probabil dintr-o adeziune deplină la simbolism. Climatul frecvent în versurile sale este, ce-i drept, vagul sufletesc, prins în sugestii împrumutate din domeniul muzicii, obișnuite fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
fapt, există o pronunțată componentă antivizionară, cum se întâmplă în această revelație ratată, ce readuce subiectul liric sub zodia acelui hic et nunc propriu poetului: „În depărtare se auzeau glasuri nedeslușite/ Și prin perdelele aerului/ Păreau că se mișcă ființe fantastice/ Cu 16 labe, 3 capete și coame lânoase/ Deasupra chipurilor de om.// «O viziune a apocalipsei», își spuse,/ Toate acestea nu sunt posibile și adevărate/ Decât când țesătura lumii/ Începe să se destrame. Or eu/ Sunt viu și uman.» Scara
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
lui Anton Pann, dar și din maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
alta întâi / Cuvinte, de patimă pline... Când știu c-am mințit-o pe ea / La ce să te mint și pe tine?” (Cântec). În câteva poezii P. încearcă să schimbe registrul, să se obiectiveze liric, impresionând printr-o „puternică invenție fantastică”, după aprecierea lui G. Călinescu. Astfel, tratează într-o viziune personală, grațios și ironic, un motiv universal: „O! corbi siniștri, vă iubesc; / Voi ce pe-al iernii alb lințoliu / Cădeți în stoluri ce-ngrozesc / Ca niște pete mari de doliu
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
lui Mihail Sadoveanu ( În căutarea Vitoriei Lipan). Ia drept reale întâmplarea și personajele romanului și trece prin sate și hanuri, peste dealuri și văi, ca să dea de urmele autentice ale crimei pe care o evocase scriitorul. Astfel, descoperă un peisaj fantastic, în care omul duce o existență dură. În locul preconceputei imagini despre blândețea și calmul moldoveanului, se dezvăluie, din acte, arhive, relatări, o lume răscolită, pasionată, trăind în permanentă tensiune, cu oameni care au mereu ceva de răzbunat, încheindu-și viața
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
de carte și mai mult oamenilor de la sate, În seara de Crăciun sau Între două focuri sunt, de fapt, comedii ocazionale, fără alte merite în afara unor vagi note de umor, intenția moralizatoare fiind dominantă. Schițele, nuvelele și cele câteva povestiri fantastice din volume precum Pe pământ udat de sânge... sau O bucată de pâne din Banat și alte schițe originale (1925) și din periodice merită ceva mai multă atenție. Notația moravurilor se îmbină cu înregistrarea aproape mereu fidelă a felului în
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
de spus, realizat împreună cu Liviu Cangeopol și apărut în 1990. Va fi secretar de stat în Ministerul Culturii (1990), redactor-șef adjunct la Editura Nemira și consilier la Editura Polirom. Debutează publicistic în 1980, iar editorial în 1985, cu ficțiuni fantastice, în volumul colectiv Proze. Colaborează cu traduceri, eseuri, cronici literare, note, proze la „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P.
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
2000 (în colaborare cu Corina Popescu), Cult, magie, erezii, postfață Eduard Iricinschi, Iași, 2003 (în colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu), Iocari serio, postfață Horia-Roman Patapievici, Iași, 2003 (în colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu); Louis Pauwels, Jacques Bergier, Dimineața magicienilor. Introducere în realismul fantastic, București, 1994; Roger Caillois, Omul și sacrul, București, 1997; Georges Bataille, Erotismul, București, 1998. Repere bibliografice: Virgil Leon, Excentricitatea anonimatului, APF, 1990, 5-7; Mircea Mihăieș, Critica ucigașă, O, 1990, 38; Ioan Holban, Cartea de depuneri, CRC, 1991, 1-2; Ion Simuț
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
aparte, atribuit unui personaj, Sabin. Drept fundal sunt introduse elemente reale, efigii ale vieții de la țară în prima jumătate a secolului al XX-lea, dar de fapt atemporale: calul, căruța, câinele. În toate aceste proze există un simț deosebit al fantasticului, congener cu lumea mitică și cu aura legendară a locurilor descrise. Unii comentatori consideră mai importantă activitatea de eseist și estetician a lui P. Oricum, aceasta este bine conturată, având o solidă armătură filosofică. Obiectul asupra căruia își orientează eseistul
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
Aurel State și Adina Nicolescu); Șatili. Proză gruzină contemporană, pref. trad., București, 1983 (în colaborare); Al. Dumas, Muntele de nisip, I-II, București, 1990 (în colaborare). Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Serile-n sat la Ocișor”, CNT, 1971, 34; Al. Călinescu, Fantasticul ironic, CRC, 1971, 37; Dana Dumitriu, „Curente estetice contemporane”, RL, 1972, 34; Al. Călinescu, Autenticitatea viziunii, CRC, 1975, 51; Negoițescu, Engrame, 158-160; Sorin Titel, Note de călătorie, RL, 1977, 9; Popa, Dicț. lit. (1977), 431-432; Cristea, Fereastra, 244-250; Constantin Hârlav
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
nu sunt însă decât momente de relaxare și amuzament într-o activitate poetică impulsionată de un patos romantic eruptiv, înscris în sensibilitatea modernă îndeosebi prin adoptarea unor unelte expresioniste. Ca autor de proză narativă, P. s-a afirmat cu povestirile fantastice din Cărțile poștale ale morții (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) și cu fragmente de roman apărute în presă. A publicat și un alert memorial de călătorie, De la Bârca la Viena și înapoi (1982). Vajnic publicist, și-a strâns o parte din
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
a revoluției bolșevice, emigrează în România. Urmează liceul la Râmnicu Sărat și București. Frecventează cenaclul Sburătorul începând din octombrie 1931, când E. Lovinescu notează în „agende” că italianul „citește poezii declamatorii date la «Adevărul»”, peste o săptămână prezentând „o schiță fantastică, Cocoșul, acceptabilă, și o poezie”. În noiembrie „cere un pseudonim”, iar în februarie 1932 „citește un fragment de roman”, pentru care în martie „vrea o prefață”, ceea ce „se primește foarte condiționat”, tot atunci fiind notat pseudonimul, deocamdată însoțit de numele
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
și nepoata poetului Ion Pillat. Urmează la București liceul (1961-1965) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză-română (1965-1970). Îmbrățișează cariera universitară, devenind profesor la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene. Este doctor în filologie (1978), cu teza Modernitatea nuvelei fantastice a lui Edgar Allan Poe, bursieră Fulbright și visiting professor la Oregon State University, Corvallis, în SUA (1993). A debutat cu versuri în revista „Luceafărul” (1965), iar prima ei carte este romanul Cei 13 și misterul (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
lirica Elenei Văcărescu și a Iuliei Hasdeu. De asemenea, a publicat studii despre William Shakespeare în seria Comunicările Hyperion (1994-1998). SCRIERI: Cei 13 și misterul, București, 1968; Corăbii, București, 1970; Corabia timpului, București, 1976; Imaginația ecoului, București, 1981; Modernitatea nuvelei fantastice a lui E. A. Poe, București, 1983; Ieșirea din contur, București, 1985; Pluralul ca o veghe, București, 1990; Sentințe suspendate, București, 1998; Cultura ca interior, București, 2001; Drumul spre Emaus, București, 2002; Redemption Through Art. Studies in Medieval English Literature, New
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
prea, CNT, 1968, 28; Valeriu Cristea, „Cei 13 și misterul”, AFT, 1968, 33; Gabriel Dimisianu, „Cei 13 și misterul”, LCF, 1972, 45; Constantin, A doua carte, 227-229; Ungheanu, Arhipelag, 220-223; Sorin Titel, Literatură pentru tineret, RL, 1977, 3; Eugen Simion, Fantasticul livresc, LCF, 1977, 4; Ov. S. Crohmălniceanu, Cărți pline de farmec, cărți pline de delicii, FLC, 1977, 5; Veronica Porumbacu, „Corabia timpului”, ST, 1977, 2; Barbu Cioculescu, „Corabia timpului”, RL, 1977, 23; Lit. rom. cont., I, 747; Ion Cristofor, Poezia
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
pare că aparține unui haos larvar; numai prin scris îți apropii nu doar adevărul, ci și frumosul. De aceea, scriitura se schimbă, are o materialitate aproape picturală, alteori e o melopee a luminii, un spațiu parcă suspendat, de un realism fantastic, unde un ochi migălos desenează „ritmuri pe un pretext indiferent”. În întregul ei, opera lui P. reprezintă poate cea mai radicală asumare de sine a literaturii înfăptuită vreodată de un scriitor român. Ceea ce unei priviri grăbite poate să îi pară
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
nu vorbesc decât despre lecturile și despre relațiile lui cu scriitura, considerată ca actul fundamental al existenței.Când lumea de afară pătrunde, totuși, în însemnările zilnice, ea pătrunde, am putea zice, mai ales prin literaritatea ei: frumusețea unui nor, caracterul fantastic al unei neguri, expresivitatea unui chip de țăran. Lumea nu există pentru acest împătimit caligraf decât ca literatură și pentru literatură. EUGEN SIMION SCRIERI: Matei Iliescu, București, 1970; Proze (Didactica nova. Sinuciderea din Grădina Botanică. Jurnal. În Efes), București, 1971
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Laurențiu Ulici, „Vară nebună cu bărci albastre”, CNT, 1983, 30; Cornel Regman, „Vară nebună cu bărci albastre”, VR, 1983, 10; Liviu Petrescu, „Vară nebună cu bărci albastre”, TR, 1985, 45; Marian Papahagi, Jurnal în „Arcadia”, TR, 1987, 4; Nicolae Manolescu, Fantasticul moral și satiric, RL, 1988, 10; Geo Vasile, Romanul cu energie neconvențională, LCF, 1997, 4; Rusanda Mureșan, Scriitori constănțeni, ST, 1997, 4-6; Dicț. scriit. rom., III, 487-488; Popa, Ist. lit., II, 894-895; Dicț. analitic, IV, 342-344. N.I.
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
1975; Poezie contemporană din Costă Rica, îngr. și pref. trad., București, 1975; Tudor Arghezi, Palabras adecuadas - Cuvinte potrivite, ed. bilingva, București, 1977; Antología de la poesía rumâna contemporánea, îngr. trad., București, 1977; Puerta abierta, Ciudad de México, 1977; Gabriel García Márquez, Fantastică și tristă istorie a candidei Erendira și a nesăbuitei sale bunici, București, 1978 (în colaborare cu Miruna Novăceanu), Toamna Patriarhului, pref. trad., București, 1979; J. M. Caballero Bonald, Agață ochi de pisică, postfața trad., București, 1979; Washington Irwing, Povestiri din
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
descânt necontenit și să le cânt”). A stabili un raport de influență e totuși dificil, întrucât cele două poete și-au publicat volumele exact în același interval. Nota deosebitoare a poetei O. este o preferință vag poescă pentru halucinant și fantastic, ce o apropie întrucâtva de Emil Botta. O apropie, dar mai mult o desparte, căci, spre deosebire de autorul Întunecatului April, „fata lui Codru-Împărat” nu dezvoltă elementul terifiant, ci adesea îi substituie feericul, practică o exprimare poetică spontană, lipsită de teatralitate, un
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
NOVĂCEȘTII, ciclu de balade populare având ca protagoniști pe Novac, Balaban, Gruia și Ioviță, din neamul Novăceștilor. Cuprinde tipuri din categoriile de balade fantastice (Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu fata sălbatică, Novac și Dârvij, Gruia și șarpele, Gruicea) și vitejești (Gruia captiv în Țarigrad, Anița (Lidva) crâșmărița, Însurătoarea lui Ioviță cu fata cadiului, Gruia la arat, Gruia-femeie și turcii, Însurătoarea lui Gruia
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
Balaban, fratele bătrânului. Toți trăiesc la curțile lui Novac, localizate „în munții Cătrinului” ori „Pe culmița dealului, / Dealului Ardealului” sau „Sub seninu cerului, / La aripa norului”. Motivul tematic principal este însurătoarea lui Gruia. În baladele mai vechi, din categoria celor fantastice, eroul trebuie să-și dovedească vitejia în lupta cu fata sălbatică sau cu șarpele, să răpească o zână, să aducă mărul de argint de peste Marea Neagră, să se lupte cu viteazul Dârvij, încercări ce amintesc de basm. În cântecele bătrânești ale
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]