4,667 matches
-
împrumute mai multe trucuri de concepție atunci când compune Hamlet). Piesa lui Kyd, având în prim-plan tribulațiile lui Don Hieronimo, dobândește și valoare de pionierat: ea inaugurează, în literatura engleză, moda tragediilor având la bază motivul răzbunării. Ulterior, la Shakespeare, fantoma răzbunătoare a regelui ucis din Hamlet (aprox. 1599-1601) constituie o reificare a terorii. Același motiv, recontextualizat și rafinat în direcția cruzimii, apare în Macbeth (aprox. 1603-1606), atunci când eroul eponim trebuie să se confrunte cu fantoma lui Banquo. În fine, mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
motivul răzbunării. Ulterior, la Shakespeare, fantoma răzbunătoare a regelui ucis din Hamlet (aprox. 1599-1601) constituie o reificare a terorii. Același motiv, recontextualizat și rafinat în direcția cruzimii, apare în Macbeth (aprox. 1603-1606), atunci când eroul eponim trebuie să se confrunte cu fantoma lui Banquo. În fine, mai puțin titratul John Webster este autorul a două piese, The White Devil (1612) și The Duchess of Malfi (1614), ambele cuprinzând, embrionar, teme tipice ale goticului macabru. Dacă prima nu evadează, totuși, din orizontul mentalitar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă de a închide orice portiță de scăpare explicației care depășește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
exagerările numeroase. * * * Henry James, unul dintre creatorii romanului modern, este autorul a numeroase proze din registrul terifiantului, dintre care cel puțin una a dobândit statutul de exemplaritate. Este vorba despre The Turn of the Screw 41, un mic roman cu fantome. Acesta are în centru o intrigă mânuită într-o manieră atât de originală și de rafinată (povestirea este narată de un anume Douglas în cadrul unei reuniuni informale de Crăciun), încât viziunile guvernantei par a se reifica dincolo de spațiul concret al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să nu stârnesc dihăniile din stepă, prinsei să trag cu degetele picioarelor încet, încet plapoma în jos... când o! întâmplare!... o, ceas rău!... plapoma [...] lunecă de pe mine și... deodată mă trezii gol, dezarmat și prăpădit în mijlocul întunericului, expus la toate fantomele". Trebuie reținută expresia sintetică "mijlocul întunericului", care anticipează titlul unei metafore simfonice a terorii în opera lui Joseph Conrad (ce-i drept, recontextualizată și diferit orientată). Terifiantul cunoaște un crescendo, cu acțiuni paralele, care augmentează spaima: În același timp văzui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aveau unghii la degete ca mâțele, alții copite de țap, alții nările și bărbia tăiete în două ca la zăvozi, și toți aveau cozi și ochii scurși, de li se vedeau creierii prin orbitele deșarte". Suita de metamorfoze diabolice ale fantomelor continuă cu apariția unei femei în alb, cu părul lung și despletit, care îl invită pe eroul stors de voință să-și continue drumul către curtea lui Neagu alături de ea, în condițiile fixate de aceasta. Spre marea sa surpriză, boierul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
plină de viață". Naratorul adoptă un aer foarte relaxat în raport cu această relatare terifiantă, care explică misterul din bâlci. Cei doi se despart prieteni și se reîntâlnesc abia peste câțiva ani, naratorul declarând că are impresia unei promenade în compania unei fantome 67. Finalul emană o teroare suficient de rafinată: ajuns în preajma unui șantier de construcții, cuplul descoperă că "soarele se strecura pe asfalt, ciopârțind în bucăți viața de umbră" a tovarășului fără nume. Prolepsa narativă este bine aglutinată, lăsând să se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
are loc în frontierele lumii reale, obiectul terorii sale fiind constituit de amenințarea concretă a unei foste slugi recalcitrante, Gheorghe, în al doilea caz, hangiul român Stavrache, chiar înainte de prăbușirea sa psihică de la sfârșit, crede că se confruntă cu o fantomă, obiectul terorii sale fiind reprezentat de apariția repetată a fratelui său, Iancu, socotit mort. În această falsă identificare rezidă, de altfel, originalitatea remarcabilă a ultimei proze, care glisează cu abilitate între natural și supranatural. Trebuie punctat, de la bun început, caracterul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a fratelui său, popa Iancu, alias conducătorul unei vestite bande de tâlhari ucigași. În proza exemplificând teroarea de frontieră (precum se întâmplă la Caragiale, în literatura română, sau la Henry James ori la Joseph Sheridan Le Fanu în cea universală), fantomele reprezintă acele prezențe dintr-un spațiu negociat cu abilitate atât de coordonatele realului, cât și de geografia fantasticului. Mi se pare însă și mai semnificativ faptul că, spre deosebire de alte creaturi imaginare, care populează cu generozitate topografia acestui interval, multe dintre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reprezintă acele prezențe dintr-un spațiu negociat cu abilitate atât de coordonatele realului, cât și de geografia fantasticului. Mi se pare însă și mai semnificativ faptul că, spre deosebire de alte creaturi imaginare, care populează cu generozitate topografia acestui interval, multe dintre fantome (care, să ne înțelegem, apar în toate tradițiile culturale din lume)81 sunt circumscrise universului afectiv, chiar familial, al personajului pe care-l bântuie, fiind vorba, în acest caz, de spirite înrudite, pe parcursul existenței terestre, cu eroul. O simplă enumerare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
circumscrise universului afectiv, chiar familial, al personajului pe care-l bântuie, fiind vorba, în acest caz, de spirite înrudite, pe parcursul existenței terestre, cu eroul. O simplă enumerare a câtorva dintre cei mai importanți scriitori care au produs proze centrate asupra fantomelor "de familie" este elocventă: Thomas Hardy, Edward Frederic Benson, Walter De la Mare (dintre cei mai vechi), Robert Bloch, Ramsey Campbell, Stephen King (dintre cei mai noi). În istoria intelectuală europeană, concepțiile legate de prezența fantomelor își au rădăcinile în antichitatea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
au produs proze centrate asupra fantomelor "de familie" este elocventă: Thomas Hardy, Edward Frederic Benson, Walter De la Mare (dintre cei mai vechi), Robert Bloch, Ramsey Campbell, Stephen King (dintre cei mai noi). În istoria intelectuală europeană, concepțiile legate de prezența fantomelor își au rădăcinile în antichitatea greco-romană; practic, toată literatura modernă care are în centru un atare subiect este îndatorată, în grade diverse, acestei perioade clasice. Homer, citat de Daniel Ogden (2002: 146), vorbește despre nu mai puțin de patru tipuri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este o indicație auctorială aptă de a-i oferi cititorului o privire asupra interiorului psihic al eroului, care crede, cu resemnare nevrotică evidentă, că se confruntă cu o fantomă incarnată. Că avem de-a face cu un calm aparent al victimei asaltului devine clar chiar în pragraful următor, atunci când fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care l-am numit terifiantul de frontieră. Am ezitat, astfel, mai ales între Troița (descriind uluitoarele aventuri nocturne, sub amenințare lupilor, ale unui grup de soldați în pragul unei convertiri disperate), Vedenia (înfățișând o poveste extraconjugală, sub amenințarea unei închipuite fantome care împrumută, inconștient, ceva din materialitatea spectrului din A Tale of an Empty House de E.F. Benson) și Frigul. Dacă am ales în favoarea celui de-al treilea text a fost numai pentru că ultimul este o nuvelă impecabil lucrată artistic, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
text) și iau hotărârea fermă ca, într-un fel sau altul, să rezolv, dacă pot, enigma" (1971: 13). Această poziție decisă constituie, dacă vreți, pandantul aproape perfect al confesiunii Virginiei Woolf cu privire la atitudinea adoptată de cititori în raport cu povestirile supranaturale cu fantome. Combinând aceste două atitudini, se poate afirma că proza terorii în accepțiunea sa supranaturală antrenează, pe de o parte, explorarea, în siajul unei Ann Radcliffe, a misterului cu care se confruntă eroul și, simultan, lectorul, iar pe de altă parte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
comic în descendența unor Alecsandri sau Caragiale) își consiliază însoțitorul să se înarmeze cu o doză cât mai consistentă de chinină: soluția farmaceutică ideală împotriva paludismului, care ar fi putut fi eradicat printr-o politică agricolă agresivă. Țânțarii anofeli, nu fantomele sunt, în opinia avocatului, adevărata plagă a domeniului Kemény. Grație unui artificiu stilistic clasic (inserarea unei cronologii succinte, dar pedante, cuprinzând reperele biografice ale descendenților contelui Armin), naratorul acoperă intervalul 1860-1926. Contele Armin, mort în 1881, este descendentul unei ilustre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în ochi, simțeam în gură gustul leșiatic și spurcat al putreziciunilor fermentate, pielea mă ustura de tăieturile săbiilor de papură și poate de mușcăturile animalelor băloase, dar nimic nu mă oprea". Însă urmărirea încetează la fel de brusc precum a început: "alba fantomă s-a oprit. A fost atât de neașteptat, încât nu mi-am putut curma goana și am trecut prin imaterialul veșmânt". Protagonistul este doborât în mlaștină de o lovitură puternică: "Ceva s-a prăbușit în creștet, tosnindu-mi țeasta; [...] am căzut
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de puțin promițător al tenebrelor. Destinul acesta seamănă, într-o măsură semnificativă, cu cel al scriitoarei Edith Wharton 105, care, grav bolnavă de febră tifoidă la vârsta de nouă ani, a parcurs, pentru prima dată, o carte de povestiri cu fantome. Din acel moment, fata a început să resimtă o frică indefinită, amplificată considerabil în momentele de solitudine anxioasă. Până la maturitate, Edith nu a putut dormi în camere în care se găsea un volum precum cel parcurs în timpul bolii, mărturisind chiar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
suporta gândul că ele se găseau în bibliotecă. Soluția? Wharton s-a apucat de scris și a făcut-o atât de bine, încât a devenit una dintre cele mai valoroase autoare de proză terifiantă din literatura americană, povestirile sale cu fantome contribuind, fără îndoială, la consolidarea unui prestigiu care i-a adus, în 1921, premiul Pulitzer. (Totuși, comparația se oprește aici, de vreme ce eu îmi asum cu luciditate un destin literar mult mai umil.) Închizând paranteza motivației auctoriale, să revin la obiectul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ueda Akinari (1734-1809) publică, în 1776, strania și faimoasa Ugetsu Monogatari (aproximativ Povești despre lună și ploaie, însă traducerea titlului în limba română se îndepărtează de finețea poetică a originalului)110, o culegere de povestiri cu substrat supranatural, bântuite de fantome răzbunătoare și de spirite melancolice, operă beletristică fără egal în istoria literaturii universale, însă rămasă multă vreme, din cauza evidentului obstacol lingvistic, aproape necunoscută în Occident. Corespondentul ei în teatrul kabuki (cel puțin din punctul de vedere al celebrității) ar fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
melancolice, operă beletristică fără egal în istoria literaturii universale, însă rămasă multă vreme, din cauza evidentului obstacol lingvistic, aproape necunoscută în Occident. Corespondentul ei în teatrul kabuki (cel puțin din punctul de vedere al celebrității) ar fi Yotsuya Kaidan (Povestea cu fantome a lui Yotsuya), scrisă, în 1825, de Tsuruya Nanboku al IV-lea. De altfel, piesa avea să influențeze aproape toate cărțile și filmele cu fantome produse în Japonia la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
kabuki (cel puțin din punctul de vedere al celebrității) ar fi Yotsuya Kaidan (Povestea cu fantome a lui Yotsuya), scrisă, în 1825, de Tsuruya Nanboku al IV-lea. De altfel, piesa avea să influențeze aproape toate cărțile și filmele cu fantome produse în Japonia la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, inclusiv Ringu (Cercul), volumul fiind semnat de Koji Suzuki (1991), iar producția cinematografică omonimă de Hideo Nakata (1999), sau Ju-on (Blestemul), peliculă aparținându-i lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mihail. Gib I. Mihăescu. București: Ed. Minerva, 1973. Dimisianu, Gabriel. Constantin Negruzzi. București: Ed. Cartea Românească, 2007. Eliade, Mircea. Domnișoara Christina. Prefață de Paul Cernat. Mușătești: Ed. Tana, 2007. Evseev, Ivan. Enciclopedia semnelor și simbolurilor culturale. Timișoara: Ed. Amarcord, 1999. Fantome. Zece bijuterii fantastice semnate de autori români. Antologie, prefață și note de Lucian-Vasile Szabo. Timișoara: Ed. Bastion, 2008. Fînaru, Sabina. Eliade prin Eliade. București: Ed. Univers, 2003. Ford, Boris, editor. The New Pelican Guide to English Literature. 9 vol. Harmondsworth
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aparținându-i lui H.P. Lovecraft, potrivit căreia ar trebui să savurăm insulele de virtuozitate în marea de platitudini scrise, alta radicală, aparținându-le lui Philip Van Doren Stern și L.P. Hartley, potrivit căreia povestirea terifiantă (cu referință la proza cu fantome, însă discuția poate fi extinsă fără probleme) nu poate fi decât o reușită sau o ratare: un singur pas greșit poate distruge totul. Este de prisos să adaug că, în funcție de anumite circumstanțe narative, și unii, și alții au dreptate: ca
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]