177,792 matches
-
Seraphîtüs-Seraphîta, natură dublă. Dar în cazul nuvelei Remember, în loc de o dualitate de tipul "și/și", a împlinirii în unitate, avem de a face cu una negativă, de tipul "nici/nici". Bărbat care nu e bărbat și femeie care nu e femeie, Aubrey îi evocă totuși pentru o clipă naratorului o natură cerească de serafim: În paloarea-i lunară, cu părul său de aur, sir Aubrey nu mai avea ca înfățișare în acele clipe nimic omenesc, semănînd mai mult a serafim, a
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
nimic omenesc, semănînd mai mult a serafim, a arhanghel decît a făptură omenească" (p. 44).2) Cînd îl așteaptă zadarnic la locul convenit, în noaptea fatală, iritat, naratorul neagă sugerata homosexualitate a personajului închipuindu-și-l heterosexual "în brațele vreunei femei, a cărei frumusețe să fi făcut pereche cu frumusețea lui". Dar imediat naratorul se gîndește la posibilitatea vrăjitoriei: "Mai aveam încă o bănuială: mersese poate să pregătească pentru mai tîrziu întrunirea vreunui sobor ocult și uitase de lumea celor vii
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ciudate joacă un mare rol, cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat - detaliu interesant în lumina revelației de mai tîrziu (un tîrziu textual, într-o ipotetică primă lectură lineară) a naturii sale androgine - ca posibila contraparte a unei femei care copiază un faimos portret de Mignard făcîndu-și, fără să-și dea seama, autoportretul. Scena e memorabil descrisă într-o singură frază - și semnificația ei nu poate fi recunoscută decît la (re)lectură: "Cu doi ani înainte văzusem în sala
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mult cu cît nu se revine la ea, nici măcar sub formă aluzivă, în restul povestirii. Dar, evident, într-o proză atît de strînsă, de îngrijită, de (re)scrisă (în vederea (re)citirii), un non sequitur este exclus. Referința parantetică la o femeie în mijlocul descrierii unui bărbat e curioasă - dar încetează poate să mai fie așa după ce descoperim că bărbatul în cauză avea drept pecete un sfinx (leu cu față umană feminină) și că el însuși se deghiza uneori noaptea în femeie. (Profitînd
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
o femeie în mijlocul descrierii unui bărbat e curioasă - dar încetează poate să mai fie așa după ce descoperim că bărbatul în cauză avea drept pecete un sfinx (leu cu față umană feminină) și că el însuși se deghiza uneori noaptea în femeie. (Profitînd de libertatea citititorului de a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de Vere însuși ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul Mariei Mancini de Mignard din Kaiser Friederich Museum, cu doi ani înainte ca naratorul să-l vadă pentru prima oară Aubrey, "acel chip ce părea desprins însuflețit dintr-o cadră veche". În treacăt, aș nota că în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ca naratorul să-l vadă pentru prima oară Aubrey, "acel chip ce părea desprins însuflețit dintr-o cadră veche". În treacăt, aș nota că în imaginarul vizitatorului de muzee de la începutul secolului trecut, chipul Mariei Mancini avea aureola romantică a femeii de care fusese îndragostit în tinerețea sa Craiul-Soare. Născută în 1640, la Roma, nepoata de soră a faimosului Cardinal Mazarin, era una din acele "jeunes filles en fleur" care împodobeau curtea regală din Franța în jurul anului 1660, cînd Ludovic al
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși din școală. La vederea lui se iscă murmur și agitație, un vaier ușor al femeilor. Înțepenit în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă cînd ieșiră din sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna pe cîte o poartă, bufnind de plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei îi priveau cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei cu mere. Gîfîind dădură buzna în port, izbindu-se și călcîndu-se pe picioare cînd se regrupară pe loc. Curioși, lacomi, scrutau apa pămîntie care
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
rațiunii, să se opună, să reziste asaltului, trece la acțiuni de reprimare, dar nu poate face nimic în fața nebuniei colective dezlănțuite. Și apropiații îl părăsesc, îi devin dușmani, se unesc împotriva lui pentru că toți sunt "umiliți și pătați". Bacantele și femeile Tebei, cuprinse de delir, îl ucid pe nefercitul basileu și propria-i mamă, atinsă și ea de nebunie, îi va purta capul pe străzi în vârful unei sulițe. Întinderea molimii psihice e urmărită gradual în memorabile secvențe, în această parabolă
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am fost un mare norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am fost un mare norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în moarte abia
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am fost un mare norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în moarte abia mîngîiată de viață am fost poate chiar leul și nu umbra
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am fost un mare norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în moarte abia mîngîiată de viață am fost poate chiar leul și nu umbra leului am
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
de trandafir am fost un mare norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în moarte abia mîngîiată de viață am fost poate chiar leul și nu umbra leului am fost poate chiar tigrul și nu umbra tigrului am mîncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
am fost poate chiar tigrul și nu umbra tigrului am mîncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-o rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-o rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-o rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu și țîțele ei erau mai înalte mai dulci
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
cea aievea și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-o rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea și țîțele ei erau ca un arbore
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-o rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea și țîțele ei erau ca un arbore acoperit milimetru
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
toamnă cascade de primăvară și ghețari strălucitori în iarnă și țîțele ei beau șampanii de mentă cu paiul de diamant sorbeau jar cu vătraiul jucau țurca pe stele și țîțele ei luminau pînă la ultimul oscior cimitirele bărbaților și-ale femeilor din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu lung definitiv corăbii în
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
smarald și alte topaze safirii plus bulgări de cristal logodiți cu, oh!, roua clandestină. Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești ca orbețul (mort-răscopt), amăgit a pipăi nimicul, carnea
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
dus acasă cu ambulanța, să se "reîncarce". Revenind la geamătul-strigăt "Uooommm!", ciudat era că se auzea până și consoana lichidă "m", tot mai încet, dar tot mai îngroșat, până dispărea în perdeaua de infrasunete. Bunica Grigoriței și a Petrei - puternică femeie, de vreme ce a rezistat condiției de "mamă de criminal de război, executat", de bunică a unei "deținute politic" - Petra - și a altei nepoate schlodită în bătaie - Grigorița! - această femeie, ca un fulg acum, mai auzise chemarea gârlei care cere OM, cu
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
până dispărea în perdeaua de infrasunete. Bunica Grigoriței și a Petrei - puternică femeie, de vreme ce a rezistat condiției de "mamă de criminal de război, executat", de bunică a unei "deținute politic" - Petra - și a altei nepoate schlodită în bătaie - Grigorița! - această femeie, ca un fulg acum, mai auzise chemarea gârlei care cere OM, cu ani în urmă, după spectaculosul furt al Miericeanei de către vârvoreni prin săpături istovitoare undeva sus, în cumpăna apelor, făcute într-o singură noapte. Frecventasem cu pasiune în studenție
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]