3,332 matches
-
cele mai frămîntate din Evul Mediu, apare data de 987, cu instalarea dinastiei care va încarna istoria Franței pînă la Revoluție: Capețienii. Începuturile lor, înaintea domniei lui Filip August (1180), sînt lente și modeste: ele se situează într-un context feudal puțin propice unei puterei regale solide. Dar, în același timp, regatul beneficiază de extraordinara înflorire economică, demografică și culturală care, începînd cu anul o mie, antrenează Occidentul întreg și transformă lumea subdezvoltată din Evul Mediu timpuriu într-o lume în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Gâtinais, pe Vexin și pe Bourges. Dar, chiar pe propriul său domeniu, autoritatea îi este știrbită de seniorii jefuitori care, din castelele lor, domină satele și jefuiesc drumurile. Redresarea sa în secolul al XII-lea. Totuși, pînă la urmă, mișcarea feudală joacă în favoarea regalității. Acest reviriment, început probabil sub Filip I, se afirmă sub Ludovic al VI-lea cel Gros (1108-1137) și sub Ludovic al VII-lea cel Tînăr (1137-1180). Lenta recuperare a puterii de către regi a luat forme foarte variate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ludovic al VI-lea împotriva seniorilor turbulenți din Île-de-France și din Orléans, precum Hugues du Puiset sau Thomas de Marle: ei au cîștigat poziția de adevărați stăpîni la ei acasă. Cea de-a doua formă este utilizarea sistematică a legăturilor feudale în folosul regelui: existînd obiceiul ca fiecare să fie omul sau vasalul unui senior, se constituie treptat un lanț de vasalități care duce pînă la rege, care nu poate fi vasalul nimănui. La această repunere în ordine și acesta este
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Aquitania se comportă ca suverani independenți. În Franța de nord, doi mari vasali ai regelui Franței, stimulați probabil de avansul economic care caracterizează Europa de nord-vest încă din secolul al XI-lea, au știut înaintea lui să folosească legăturile feudale în folosul unei puteri superioare: contele de Flandra și ducele de Normandia. Devenit rege al Angliei, acesta din urmă dezvoltă hotărîtor, în ansamblul anglo-normand, instituțiile feudale într-un sens favorabil puterii centrale. În vremea aceea, țările riverane Mării Nordului și Mării
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nord-vest încă din secolul al XI-lea, au știut înaintea lui să folosească legăturile feudale în folosul unei puteri superioare: contele de Flandra și ducele de Normandia. Devenit rege al Angliei, acesta din urmă dezvoltă hotărîtor, în ansamblul anglo-normand, instituțiile feudale într-un sens favorabil puterii centrale. În vremea aceea, țările riverane Mării Nordului și Mării Mînecii Flandra, Normandia, Anglia reprezintă un pol de modernitate politică și economică față de ansamblul regatului și față de întregul Occident, cu excepția Italiei. Imperiul Plantagenet. De fapt, în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Henric al II-lea dovedește slăbiciunea sa; faptul că a supraviețuit acestui pericol și, în generația următoare, a scos cel mai mare profit din aceasta, îi dovedește forța. Un astfel de paradox nu poate fi înțeles decît în cadrul societății feudale. DOCUMENT Alegerea lui Hugo Capet (987) "Discursul arhiepiscopului [de Reims, Adalbéron] în favoarea ducelui [Hugo]: "Întrucît Ludovic, care ne este de sfîntă aducere-aminte, a părăsit acest pămînt fără să lase copii, a trebuit să alegem, după o deliberare bine chibzuită, pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ocazia succesiunii regale, precum și ezitarea între două moduri de desemnare: alegerea sau ereditatea. În sfîrșit, el face portretul regelui ideal la acest sfîrșit de secol al X-lea: un rege care servește și care apără interesele celor mari. 10. Societatea feudală Progresiv, în decursul Evului Mediu, se elaborează o organizare originală a societății, care face distincție între lumea luptătorilor, cea a țăranilor și cea a clericilor. Aceasta este societatea feudală, în care se va încadra cvasi-totalitatea populației regatului vreme de mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rege care servește și care apără interesele celor mari. 10. Societatea feudală Progresiv, în decursul Evului Mediu, se elaborează o organizare originală a societății, care face distincție între lumea luptătorilor, cea a țăranilor și cea a clericilor. Aceasta este societatea feudală, în care se va încadra cvasi-totalitatea populației regatului vreme de mai multe secole. Pentru a caracteriza societatea Evului Mediu, în Franța și în ansamblul Occidentului, doi termeni sînt întrebuințați în mod curent: "*feudal", "feudalitate". Formați de la cuvîntul latin feodum, fief
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și cea a clericilor. Aceasta este societatea feudală, în care se va încadra cvasi-totalitatea populației regatului vreme de mai multe secole. Pentru a caracteriza societatea Evului Mediu, în Franța și în ansamblul Occidentului, doi termeni sînt întrebuințați în mod curent: "*feudal", "feudalitate". Formați de la cuvîntul latin feodum, fief, acești termeni acoperă mai multe realități și pot să ducă la confuzii. În sensul propriu, feudalitatea desemnează, în straturile superioare ale societății, un sistem de relații care se bazează pe existența de *fiefuri
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
desemnează, în straturile superioare ale societății, un sistem de relații care se bazează pe existența de *fiefuri concedate de *seniori unor *vasali în schimbul unor servicii anume, care sînt mai ales militare: această lume de seniori și de vasali reprezintă societatea feudală propriu-zisă. Dar, în sensul larg, feudalitatea este și această apropriere a puterii publice de către seniori de orice rang duci, marchizi, conți, castelani pe care i-am descris în capitolul precedent. În sfîrșit, ea presupune mijloace de existență în folosul acestor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
propriu-zisă. Dar, în sensul larg, feudalitatea este și această apropriere a puterii publice de către seniori de orice rang duci, marchizi, conți, castelani pe care i-am descris în capitolul precedent. În sfîrșit, ea presupune mijloace de existență în folosul acestor [feudali] laici sau ecleziastici: aceste mijloace le sînt asigurate în cadrul senioriei rurale, care consacră dependența țăranilor față de ei. Către 1030, episcopul de Laon, Adalbéron, constata acest fel de repartizare a îndatoririlor într-un plan dorit de Dumnezeu: "Casa lui Dumnezeu pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În secolul al XII-lea nu mai există opoziția oameni liberi și oameni neliberi, ci nobili și nenobili: acești "ignobili" șerbi, țărani liberi formează imensa majoritate a populației. Cei care muncesc: oamenii cîmpurilor și ai satelor Senioria rurală. Raporturile dintre feudali și masa țărănească se definesc în cadrul senioriei rurale care este dublă. Există mai întîi senioria funciară. Marele proprietar, seniorul, exploatează direct o parte din domeniul său *rezerva și concede restul țăranilor sub formă de loturi sau concesiuni prin mijlocirea unei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
XIII-lea. În Franța de nord, un sfert dintre ele sînt anterioare anului 1190, jumătate se eșalonează între 1190 și 1240, ultimul sfert fiind posterior. El marchează recunoașterea realității sătești de către senior. Cei care se roagă: o mare reformă Biserica feudală. În Franța, ca și în alte părți, societatea feudală nu poate fi concepută fără Biserică, ce provine din ea și în același timp o transformă profund. În secolul al X-lea, Biserica se feudalizase. Mari proprietari de pămînturi și deținători
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ele sînt anterioare anului 1190, jumătate se eșalonează între 1190 și 1240, ultimul sfert fiind posterior. El marchează recunoașterea realității sătești de către senior. Cei care se roagă: o mare reformă Biserica feudală. În Franța, ca și în alte părți, societatea feudală nu poate fi concepută fără Biserică, ce provine din ea și în același timp o transformă profund. În secolul al X-lea, Biserica se feudalizase. Mari proprietari de pămînturi și deținători de castele, episcopii și abații erau seniori feudali. În
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
societatea feudală nu poate fi concepută fără Biserică, ce provine din ea și în același timp o transformă profund. În secolul al X-lea, Biserica se feudalizase. Mari proprietari de pămînturi și deținători de castele, episcopii și abații erau seniori feudali. În această calitate, puterile laice, considerînd nu doar bunurile ci și funcțiile ecleziastice ca pe niște fiefuri, controlau numirile în Biserică și aceasta la toate nivelele. Împărații îi alegeau pe papi. În regate, regele și marii prinți își rezervau, adesea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
slabul nivel moral, religios și intelectual al unui cler recrutat în aceste condiții. Clericii și uneori și călugării duc aceeași viață ca și laicii. Preoți căsătoriți sau concubini, episcopi jefuitori, abați războinici nu sînt rarități. Totuși, în sînul acestei biserici feudale au apărut forțele de reînnoire pe care le observa Raoul Glaber pe la anul o mie. Reforma gregoriană. Trei mari mișcări au contribuit la reforma Bisericii, dintre care primele două își au originea în regatul Franței. Mai întîi, chiar din secolul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
azilelor (maisons-Dieu)... Toate acțiunile de asistență sînt în mîinile clericilor. La fel și acțiunile din domeniul învățămîntului, cu înnoirea școlilor catedrale; cele de la Chartres și de la Paris sînt cele mai cunoscute. Cruciada. Dar aceasta nu e totul. Biserica din epoca feudală, sub conducerea papei, a căutat să creștineze societatea sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește politica și războiul. Am văzut cum a favorizat instituția cavalerească. Se poate spune de asemenea că ea a reușit să conjuge forțele războinice și elanul religios din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ereticii. Erezia *catară sau a albigenzilor, venită dinspre Orient prin Italia de nord, se răspîndește în secolul al XII-lea în toată Franța de sud. Negustori, meșteșugari și burghezi; leproși, evrei și eretici: fiecare, în felul său, marchează limitele societății feudale. DOCUMENT 1 Jurăminte de credință față de Wilhelm Cliton, conte de Flandra în 1127 "În a șaptea din idele lui aprilie, într-o joi [joi, 7 aprilie], au fost din nou făcute jurăminte de credință contelui [...]. Mai întîi, ei făcură jurămintele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1209-1213, dusă de baronii din nord la inițiativa papei Inocențiu al III-lea. Ludovic cel Sfînt. Domnia lui Ludovic cel Sfînt (1226-1270) a dat numele său acestui secol: pentru că, în interiorul regatului, ea marchează apogeul unei anumite forme de guvernămînt monarhia feudală , care, folosind toate avantajele legăturilor de vasalitate, are drept misiune să facă să domnească justiția și pacea regelui; pentru că, în exterior, în vremea în care papa și împăratul se sfîșie în ultimele zvîcniri ale luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Îndrăzneț (1270-1285) moare la întoarcerea dintr-o expediție contra Aragonului. Dar, ceea ce domină cel mai net această perioadă, sînt progresele puterii regale: o putere care nu se mai sprijină numai pe posesiunea asupra unui domeniu întins și pe utilizarea legăturilor feudale, dar care, profitînd de renașterea *dreptului în secolul al XIII-lea, pune din nou la loc de cinste noțiunile dacă nu cuvintele de stat și de suveranitate. Domnia lui Filip cel Frumos (1285-1314) este caracteristică din acest punct de vedere
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru a o administra. Cea mai veche comună cunoscută pe teritoriul francez este cea, efemeră, de la Le Mans în 1070; dar marea epocă de concesiune a comunelor este secolul al XII-lea. Este, prin raport la ierarhiile verticale ale societății feudale, un element nou pe care regii Franței au știut foarte devreme să se spijine. Larga răspîndire a statutului comunal dovedește vigoarea elanului demografic și economic care susține avîntul orașelor. Ritmul populării lor corespunde trasării incintelor lor succesive, înmulțirii cartierelor și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regat. În alte părți, pe *apanaje și pe marile *fiefuri, autoritatea regelui nu se exercită decît în mod indirect. Detașate de domeniu, primele rămîn administrate după aceleași metode. Cele din urmă vin în linie dreaptă din principatele constituite pe timpul anarhiei feudale. Dacă ducatul de Burgundia rămîne foarte aproape de domeniu, tendințe centrifuge, ba chiar secesioniste foarte puternice apar în Flandra, în Bretagne și, desigur, în Guyenne, aflate încă în mîinile regilor Angliei. Pentru prima dată în istoria Franței, apare în 1328 un
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rivalitate pe tema coroanei Franței se înscrie deci într-un context de foarte veche ostilitate. Alți factori au alimentat-o, în special amenințarea continuă că Anglia, mare producătoare de lînă, apăsa asupra industriei textile din orașele flamande. Dar, dincolo de certurile feudale, dinastice sau economice, este vorba de un conflict fundamental între cele două mari monarhii feudale, pentru supremația în Europa: noi îl numim războiul de O sută de Ani. Războaiele. Războiul de O Sută de Ani și conflictul burgund Războiul de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Alți factori au alimentat-o, în special amenințarea continuă că Anglia, mare producătoare de lînă, apăsa asupra industriei textile din orașele flamande. Dar, dincolo de certurile feudale, dinastice sau economice, este vorba de un conflict fundamental între cele două mari monarhii feudale, pentru supremația în Europa: noi îl numim războiul de O sută de Ani. Războaiele. Războiul de O Sută de Ani și conflictul burgund Războiul de O Sută de Ani în secolul al XIV-lea. Într-o primă etapă, tînărul Eduard
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
decît 13 ani și puterea este exercitată de sora lui mai mare și de cumnatul său, Anne și Pierre de Beaujeu. Aceștia fac față nemulțumirii tuturor celor care au avut a se plînge de Ludovic al XI-lea, în special feudalii. Dar, în 1492, regele o îndepărtează practic pe sora sa din treburile statului: el este nerăbdător să domnească personal și să ceară, cu armele în mînă, recunoașterea pretențiilor asupra regatului de Napoli pe care îl are de la Carol de Anjou
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]