9,442 matches
-
Cristea, Faptul, 19-24; Cioculescu, Itinerar, I, 64-72, IV, 71-76; Dana Dumitriu, Introducere în opera lui C.A. Rosetti, București, 1984; Indrieș, Polifonia, 66-70; Holban, Literatura, I, 1-19; Ioan Holban, C.A. Rosetti, CL, 2000, 3-5; Manolescu, Istoria, I, 263-273; Simion, Ficțiunea, III, 94-102; Dicț. scriit. rom., IV, 97-101; Săndulescu, Memorialiști, 27-32. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
În raport cu sensibilitatea, gustul, inteligența și conținutul experienței istorice. Trebuie să acceptăm faptul că „omul real”, ca ființă naturală, este diferit de „omul conceptual”, care tinde permanent să i se suprapună, până la a-l Înlocui complet. Pentru a nu deveni o ficțiune, „omul conceptual” este definit prin câteva dimensiuni, și anume: ideea de om, imaginea omului, valoarea umanului, acțiunea umană. Le vom analiza În continuare. a. Ideea de om Ideea de om cuprinde totalitatea concepțiilor pe care le avem despre ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de-a face cu un aspect particular de mitologizare, reprezentat prin cultul personalității. Mitologizarea exagerată a biografiei care duce la cultul personalității unui individ, va sfârși prin a anula natura umană autentică a acestuia, Înlocuind-o cu imaginea simbolică a ficțiunii umane. Individul Încetează de a mai fi o persoană umană, devenind un simbol, un arhetip al conducătorului, al șefului sau al tatălui, care se va impune cu obligativitate celorlalți. Statutele și rolurile sociale vor depinde de această nouă configurație a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
științei, exprimate prin adevăr. bă Spiritele sensibile sunt cele dominate de emoții și sentimente, de activitățile de creație, cele care cultivă valorile artistice ale imaginarului pe care caută să-l Înlocuiască cu realitatea obiectivă a lumii exterioare. Aceste persoane preferă ficțiunea și formele artistice, realității lumii, ca pe un univers interior al imaginarului În care se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt imaginile artistice, exprimate prin frumos. că Spiritele datoriei sunt cele dominate de ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-șef al cotidianului „Adevărul”, devine unul dintre cei mai importanți gazetari din România. Este, de asemenea, redactor-șef al săptămânalului „Adevărul literar și artistic”. Debutează în 1984 la revista „Echinox”, cu povestirea SF Grădina de cenușă. Primul volum, culegerea de „ficțiuni speculative” Planetarium, îl publică în 1987. Prozele SF cuprinse în Planetarium sunt scrise de P. în contextul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, perioada „noului val”, a almanahului „Anticipația”, a fervorii cenaclurilor de gen și a fanzinelor. Un număr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
al deceniului al nouălea aduce în peisaj o mentalitate anglo-saxonă, o viziune mai pragmatică, unde accentul cade atât pe text, cât și pe SF. Textul capătă stil, iar SF-ul rigoare și vocabular. O postfață-manifest avansează următoarea diferență specifică a „ficțiunilor speculative” (sintagmă pe care autorul o preferă aceleia de literatură științifico-fantastică) față de literatura mainstream: „literatura generală pune în evidență idei despre lume, SF-ul construiește lumi pentru idei.” Consecvent acestui program, P. construiește povestirile în jurul unui model cerebral, de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
Eterogene - atribut al cărui corelativ este coerența excelenței stilistice, indiferent de regimul violent-vitriolant, rece sau cald-patetic -, cuprinzând editoriale, analize politice sau sportive, cronici și eseuri literare, reportaje, un scenariu cinematografic (Timp mort, ucronie proiectată asupra evenimentelor din 1989), pamflete sau ficțiuni propriu-zise, aceste culegeri de texte „circumstanțiale” sunt în fond rezultatul unei acțiuni de scriere la două mâini, prozatorul adaptându-și vocea și instrumentele la cele ale gazetarului. Va avansa, de altfel, în nume propriu, sintagma „literatură a zilei”: „crisparea existențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
1994. Traduceri: Andrei Platonov, Cevengur, pref. Ion Ianoși, București, 1990 (în colaborare cu Janina Ianoși). Repere bibliografice: Culcer, Citind, 240-246; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 182-187; Ungureanu, Proză, 175-184; Vlad, Lectura, 257-265; Georgescu, Volume, 46-54; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, București, 1979, 13-45; Iorgulescu, Firescul, 179-185; Negoițescu, Alte însemnări, 193-195; Raicu, Contemporani, 37-41; Moraru, Semnele, 203-208; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 237-246; Piru, Ist. lit., 524-525; Culcer, Serii, 178-184; Tomuș, Mișcarea, 269-272; Regman, Noi explorări, 20-27; Gorcea, Structură, 137-140, 205-212, 232-239; Livescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
se adaugă o deschidere amplă și către alte arte , către știință și filosofie etc. (după cum se poate deduce și din titlurile unor rubrici). Un principiu, care o particularizează față de alte reviste literar-culturale, e respectat: nu publică beletristică propriu-zisă (proză „de ficțiune”, poezie sau dramaturgie), ci doar critică literară, publicistică, eseu, studii istorice sau teoretice, filosofie, documente (acestea pot fi scrieri beletristice inedite ale unor scriitori dispăruți, dar și pagini de jurnal, de corespondență etc.), eventual proză memorialistică și eseistic-confesivă. În contextul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
pe o ignoranță comună (și admisă) și nu pe adevăruri primare, indubitabile, garantate de o instanță sursă de cunoaștere absolută. Pe lîngă inabilitatea sesizării "orelor astrale" ale economiei, se simte lipsa unei gîndiri strategice, în special la nivelul guvernelor, aceste "ficțiuni prin care fiecare gîndește că poate trăi pe cheltuielile celorlalți" (Fr. Bastiat). Gîndirea strategică nu poate să se dezvolte în cadrul strîns al logicii deductive (Morin), ansambliste (Castoriadis), pe care epistemologia occidentală a transformat-o într-un instrument absolut de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri himerice, iluzorii ale ficțiunii filosofice profane, translații de o clipă ale vălului Mayei, ce ecranează, obstaculează accesul spre esența unică a adevărului"14. Secolul al XXI-lea va fi religios. Militantă sau nu, laicitatea își epuizează resursele sale preponderent intelectuale, hiperraționale. Ideologiile care au
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mele, eu moștenesc o varietate de datorii, bunuri, anticipații și obligații. Acestea constituie datul vieții mele, punctul moral de la care pornesc"40. Pentru Mac Intyre, Statul modern reprezintă forma instituționalizată a cultului individului. Concepte precum utilitatea sau dreptul sunt pure "ficțiuni morale" ale unor Euri cosmopolite și dezrădăcinate, a căror li-bertate de alegere e dominată de arbitrariu și de subiectivism. Societatea modernă a devenit hiperraționalizată, condusă de niște mutanți numiți "manageri", iar "politica modernă este război civil desfășurat cu alte mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
organizează, la sfatul lui C.A. Rosetti, un „detașament invizibil”, menit să combată, neoficial, dar eficient, acțiunile din umbră ale spionilor Imperiului Otoman. Într-un roman apărut în 1994, Capcana din Bulevardul Primăverii, autorul își propune să dezlege cu mijloacele ficțiunii misterele evenimentelor din decembrie 1989. O. a avut și o modestă activitate de dramaturg. Piesa Stânca miresei, semnată cu pseudonimul Ion Dragomir, a fost jucată în 1959. Piesa pentru copii Acțiunea Codalbul a fost pusă în scenă în 1977, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
i se părea înșelător. Afirmația că pasărea „învață că va primi mâncare dacă-și întinde gâtul” i se părea o interpretare inexactă a ceea ce se întâmpla. A spune că porumbelul a dobândit „obiceiul” întinderii gâtului înseamnă a recurge la o ficțiune explicativă, din moment ce singura noastră dovadă a obiceiului este tendința dobândită de a îndeplini actul. După Skinner, singura afirmație posibilă despre acest proces este următoarea: putem deriva o anumită consecință probabilă între anumite proprietăți fizice ale comportamentului (mișcarea ascensională a capului
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în filologie în 1980, cu o monografie despre „Revista Fundațiilor Regale”. Debutează în publicistică în 1967, cu articole de istorie literară și recenzii apărute în „Revista de istorie și teorie literară”. Volumul de studii asupra modalităților prozei românești contemporane Casa ficțiunii (1979; Premiul pentru debut în critică al Uniunii Scriitorilor), abordează romane și formule narative ale unor scriitori consacrați ai deceniului al optulea (George Bălăiță,Constantin Țoiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu, Al. Ivasiuc, Virgil Duda), din pespective teoretice practicate la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
în fantasticul existenței cotidiene, este precedată de un „jurnal din memorie” al anilor 1986-1989, mărturie autobiografică de mare intensitate, dar și meditație asupra felului în care textul literar înglobează și ordonează semnele disparate ale unor experiențe de viață. SCRIERI: Casa ficțiunii. Romane și romancieri din deceniul 8, Cluj-Napoca, 1979; Aspecte de istorie literară, București, 1983; Carte de identitate, București, 1993. Ediții: I.L. Caragiale, Teatru, București, 1976 (în colaborare cu Al. Rosetti, Șerban Cioculescu și Liviu Călin); H. Bonciu, Pensiunea doamnei Pipersberg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
pref. edit., Cluj-Napoca, 1984. Traduceri: Maurice Denuzière, Louisiana, București, 1995 (în colaborare cu Sorin Apolzan). Repere bibliografice: Mihai Coman, Metodă și sens configurator, LCF, 1979,32; Mircea Mihăieș, Romane și romancieri în deceniul opt, O, 1979, 40; Nicolae Manolescu, „Casa ficțiunii” și ferestrele ei, RL, 1979, 48; Al. Călinescu, „Casa ficțiunii”, CRC, 1980, 10; Mircea Scarlat, Mioara Apolzan, „Aspecte de istorie literară”, CNT, 1983,18; Al. Călinescu, Mioara Apolzan, „Aspecte de istorie literară”, CL, 1983, 8; Al. Săndulescu, Mioara Apolzan „Aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
în colaborare cu Sorin Apolzan). Repere bibliografice: Mihai Coman, Metodă și sens configurator, LCF, 1979,32; Mircea Mihăieș, Romane și romancieri în deceniul opt, O, 1979, 40; Nicolae Manolescu, „Casa ficțiunii” și ferestrele ei, RL, 1979, 48; Al. Călinescu, „Casa ficțiunii”, CRC, 1980, 10; Mircea Scarlat, Mioara Apolzan, „Aspecte de istorie literară”, CNT, 1983,18; Al. Călinescu, Mioara Apolzan, „Aspecte de istorie literară”, CL, 1983, 8; Al. Săndulescu, Mioara Apolzan „Aspecte de istorie literară”, RL, 1983, 34; Dan C. Mihăilescu, Medalion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
un vis de artă, se întrevede Italia. Dar H. schițează propriul „tablou”: Sibiul, peisajul din jur, cotidianul se transformă în operă de artă văzută prin prisma picturii și a muzicii clasice. Nu se știe unde sfârșește realitatea și unde începe ficțiunea artistică. În această acronie și atopie rezidă sunetul celor mai bune versuri din volum. Multe poeme sunt compoziții rafinate, de o sobrietate enigmatică: „Fierbinți și totuși umede ca țigările / Fumate până la capăt. / Nu există nici o legătură între / Ochii mei tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
alcătuiește, împreună cu materialele de arhivă, un tom impunător, indispensabil oricui se interesează de laboratorul romancierului. Ordonând cronologic și tematic „fișele de lucru” din cele câteva faze / variante ale romanului, Ș. urmărește lungul drum de la documentul brut la absorbirea lui în ficțiune, în termenii înscriși de G. Călinescu pe coperta dosarului: de la „documentația materială” la „personajele imaginare”. Cercetarea va fi reluată în cartea G. Călinescu sau „Seriozitatea glumei estetice” (1996), unde sunt reunite, pe lângă studiul despre Scrinul negru, evocări ale profesorului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
texte cvasieseistice ori, dimpotrivă, povestiri propriu-zise. Câteva dintre temele ilustrate: literatura în totalitarism, scriitorul și cenzura (cu detalierea atentă a efectelor acesteia din urmă la nivelul intim al scriiturii), totalitarismul ceaușist (cu manifestările delirantului cult al conducătorului etc.), raporturile dintre ficțiunea literară și real, marasmul și absurdul vieții cotidiene. Scriitoarea reconstituie ficțional situații sufletești vagi, difuze, „criptice”, pe fond peisagistic montan ori din deltă (este aceasta o moștenire din propria creație lirică), construiește mici parabole, uneori frapante, cu trimiteri morale sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
de umplutură, care plusează în dreptul „versiunilor”, subminând „povestea unică”. „Întâmplările mele sunt ca acele cutii care ascund alte cutii mai mici”, scrie într-un loc O., oferind în trecăt formula literaturii pe care o practică. Cărțile lui de vârf sunt Ficțiune și infanterie (1980) și Cu cărțile pe iarbă (1986). Prima este un metaroman având ca pretext pierderea unui manuscris și ca subiect imposibilitatea autorului de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
1980) și Cu cărțile pe iarbă (1986). Prima este un metaroman având ca pretext pierderea unui manuscris și ca subiect imposibilitatea autorului de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și artificiu, a ficțiunii pe care o imaginase, concomitent cu trecerea ei în actele de stare civilă, adică în realitate. Un proces care inversează ironic, epuizându-l, visul lui Balzac de a concura starea civilă. Cu cărțile pe iarbă, „cel mai bun roman scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
unui text de Costache Olăreanu o dă idealul clasic de concizie, limpezime și eleganță. Umorul și fantezia adaugă epicului noi dimensiuni și tonalități. ION SIMUȚ SCRIERI: Vedere din balcon, București, 1971; Confesiuni paralele, București, 1978; Ucenic la clasici, București, 1979; Ficțiune și infanterie, București, 1980; Fals manual de petrecere a călătoriei, București, 1982; Avionul de hârtie, București, 1983; Cvintetul melancoliei, București, 1984; Cu cărțile pe iarbă, București, 1986; ed. (Sancho Panza al II-lea), București, 2000; Dragoste cu vorbe și copaci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
axează schițele, povestirile și publicistica pe această tematică. Abordarea lirică, atent controlată, face casă bună cu prezența unor elemente oferite de realitate și de cunoașterea îndeaproape a felului în care viețuiesc păsările și animalele pădurii etc. Ritmul prozei este accelerat, ficțiunea stă în marginea miracolului, o nuanță de mister tensionează adesea acțiunea. Protagoniștii narațiunilor, îndeobște puștani, adolescenți, se aventurează în locuri nestrăbătute încă, aparținând unui areal care prinde să se transforme într-un spațiu fantastic, invadat deopotrivă de visurile copilăriei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]