3,537 matches
-
de tapet și în timp ce scanezi camera goală ceva va sări brusc pe pervaz și se va strâmba la tine, iar tu vei zbiera și vei sări în spate până când îți vei da seama că nu e decât pisica ei zgâriind flămândă geamul care o separă de tine și tu o vei zbughi înapoi la mașină când vei observa sângele uscat de pe fălcile ei, iar pisica va zgâria în continuare geamul în timp ce tu vei ieși cu mașina din parcare intenționând să mergi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să recunosc imediat romburile de pe coperta volumului Cartea neliniștirii de Fernando Pessoa, apărută de curând la Editura Fundației Culturale Române, în excelenta traducere a lui Dinu Flămând, volum în care marele poet portughez, acolo ajutorul de contabil Bernardo Soares, străbate străzile Lisabonei sub chipul unui bărbat scund, cu mustață scurtă, la aproximativ 45-50 de ani, purtând un trenci de toamnă, ochelari, papion și pălărie, zâmbind îngândurat unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Un grup de tineri se prăjeau, abandonați, în soarele puternic al amiezii. Păreau adormiți, deși muzica de la casetofon răsuna destul de puternic. O lene latină... Pe aceștia i-ar putea trezi și obliga să se miște doar un roi de muște flămânde sau mareea oceanică, m‑am gândit cu o ușoară răutate, iritat de imobilitatea imaginii... Gazdele ne propun un concert Ceaikovski, Cvartet de coarde no.3, opus 30, interpretat de cvartetul Fernando Lopes Grasa, într-o componență aproape halucinantă pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în franceză. Traducerile au fost distribuite din timp. Majoritatea se ilustrează cu versuri, alții, mai puțini, cu proză, ca mine. Nu regret, precum în alte împrejurări, că nu sunt poet. Lecturile noastre la microfon se topesc în vacarmul „iarmarocului”. Dinu Flămând este al doilea scriitor român cu care ne întâlnim în Piața Saint-Sulpice, după Sanda Stolojan. Lucrează la Radio France Internationale și are un program foarte sever de activitate. Înțeleg că a petrecut deja câteva ceasuri în compania vechilor săi prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ: Mare îmbulzeală în vagonul-restaurant și trebuie să aștepți mai mult timp până îți vine rândul. Cei care au intrat printre primii nu se grăbesc să cedeze locul altora, își savurează cafeaua și țigara în conversații mondene, neglijând privirile flămânde ale colegilor care stau buluciți în picioare, pe culoar, la intrarea în „sala de mese”. Răsună câteva replici prietenești, pe un fond nervos, de nerăbdare macerată... Odată așezat la masă, constat că prețurile sunt destul de mari - arunci 10 mărci pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-lea. - Care a fost, în ceea ce te privește, momentul de vârf și momentul mai puțin fast al acestei călătorii fascinante și... - să recunoaștem - epuizante? - Momentul de vârf l-am trăit la Paris, în Marché de la poésie, după întâlnirea cu Dinu Flămând (la Radio France Internationale) și Vicențiu Iluțiu, cu colega noastră de scris Ioana Crăciunescu, în Piața Saint-Sulpice, cu dna Sanda Stolojan și cu editorul și eseistul Dominique Daguet de la Cahiers Bleus. La Lisabona și la Vilnius m-am simțit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nord a orașului și pe Moruzi cu cei 700 ai lui de partea cealaltă, cu steagurile lor, cu muzica lor militară. Izbutește Popovici și s-alege Giurăscu cu mică majoritate. Muntenii aduși și cultivați sunt lăsați așa la voia întâmplării, flămânzi, să se ducă pe la căminurile lor, fiecare cum va putea. Zice unul: "Așa? ne dă brânză iute și ne lasă, după ce și-au făcut treburile? Să mai poftească altădată." * [La Botoșani] Ciuleiu, uriaș, moșier care a bătut pe Calman Fișer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de nemila arendașilor și a proprietarilor. Din ploaea și din răceala aceia, flămând și ostenit, când mă văd la lumină și căldură, în casa încăpătoare și primitoare a lui cuconu Nicu, fost primar multă vreme la Șipote, cred că am intrat în fericirile raiului. Un borș bun de puiu dres cu smântână, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o pătură în odaia lui. Maiorul nostru a luat, cu destulă greutate, măsurile cuvenite: ca să se vestească familia, să se cheme popa, să se facă la primăria din Șipote, formalitățile legale... S-au pus apoi cu toții la masă. Erau cu toții flămânzi. Unii n-au mâncat supa. Altfel toată lumea a mâncat cu destulă poftă. Prin cei mai mulți nu străbătuse momentul gândului morții. Înmormântarea s-a făcut după trei zile în cimitirul din Șipote, cu toți ofițerii garnizoanei, cu generali, cu muzică, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văzut și pe nevasta mortului. Tânără, foarte tânără, cu o durere de care sunt sigur că-n foarte scurt timp se va consola. Și aici se închee întâmplarea. Adaog că la masă nimeni nu mai vorbește despre dânsa. Toți vin flămânzi și însetați. La 30 August a fost mare paradă a diviziei, cu defilare și cu patru muzici care cântau odată, după ce s-a făcut un parastas în amintirea morților căzuți la Grivița, din regimentul 15 și 16, al căror patron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a unei petreceri care au adunat în căsuțele vechi peste 50 de oameni veniți din toate părțile, Dumnezeu știe de unde. Două mese din bielșug una seara și alta după miezul nopții două mese care ar fi putut hrăni trei sute de flămânzi. Vinul curgea gârlă. Popa avea vre-o cinci fete și tot atâtea nepoate. Fetele învață sau au învățat la școli; una din fete e medicinistă chiar. O nepoată e moașă. Se bea, se petrece, se danțează, se râde. Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
146 kgr anual de cap de populație. Și coborârea se face necontenit. Unde vom ajunge? Cifrele acestea, zice d. Stere, ar trebui să fie scrise cu litere de foc deasupra tribunei parlamentare." "Țăranul din an în an e tot mai flămând... Acesta e prețul progresului nostru..." Peste un milion de țărani cu mai puțin de trei milioane de hectare și o mie de proprietari cu peste 4 milioane de hectare. Țăranul român se hrănește mai prost decât oricare țăran din Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
holerei; se închină apoi liniștiți cu fața cătră răsărit în palidul soare de început de toamnă. Acest soare blând luminează frumoasa noastră țară pe care ei au ridicat-o ș-au mărit-o, ei, umiliții și obijduiții de totdeauna, ei, flămânzii și nedreptățiții, vrednicii și vitejii soldați cari au mers într-un marș fulgerător până la porțile Sofiei. Aceștia vor purta cu drept și cu vrednicie semnul bărbăției pe piept dar numai aceștia, căci foarte mulți dintre ceilalți nu și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o bat. Îi tremură mâna de milostenie. Nici lupul flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie pe ghiață. Milă mi-i de tine, dar de mine mi se rupe inima. Făgăduieli am o ladă îndesată cu genunchile. Se învață ca viermele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câștig de cauză, celalalt vine să reclame pentru gâscă și cuvânt dat. "N-am avut ce face, răspunde Barbaiani vornic; gâsca d-tale n-a folosit nimic, căci au venit îndată după dânsa două vulpi și au mâncat-o." Călător flămând intră într-o ospătărie și mânâncă după foamea lui. Când să plece nu vrea să plătească; ospătarul îl apucă de guler. "N-am cu ce-ți plăti, meștere ospătar; eu sunt cântăreț de felul meu și după stare sărac; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se duce râzând și se întoarce plângând. Om fără bani, copac fără umbră: nu-l caută nimeni. Sacul deșert nu stă în picioare. Hoț cu hoț s-adună. Nu te întovărăși cu unul mai mare decât tine. Nu lucra cu flămândul, nu te plimba cu sătulul. În șes, orice dâmb se socoate munte. Cine a cumpărat mai mult decât poate, vinde pe urmă mai mult decât vrea. Dacă-ți trebuie sol, fă-te împărat. Frumoasă și mare cușmă, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fruct. După ce-și primește dreptul, se retrage spre umbra brazilor. Când vizitatorii pleacă într-un târziu, trompeta lui răgușită dă iarăși vestire cerului și pământului. Astă iarnă, ca și în alte dăți, gospodărioara schitului a suferit atacul câtorva lupi flămânzi. În țarcul de răzlogi nu se afla decât măgărușul. Oile fuseseră încuiate. Cei doi dulăi puși ei într-un adăpost, căci lupul are obicei să fure câni în lipsa oilor. Doi dintre lupi, care erau mai sprinteni și s-au socotit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a folosului imediat. Ei confundă banul țării cu al lor. Pentru ei semenul lor mai mic e un sclav. Pe muncitorii de la Lupeni îi împușcă. Elementele anarhice de dreapta le subvenționează pentru a propaga ura. Ei sunt călători grăbiți și flămânzi. Nu înțeleg iubirea, din care naște devotamentul pentru trecut și jertfa pentru viitor. Ei vin cu formele viclene. Noi venim cu sinceritate și cu iubire. Romanul românesc și-a început și-și urmează evoluția lui firească, în legătură nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan Bathory, să-l pună domn pe Vlad Țepeș. Alungarea lui Laiotă din scaunul Țării Românești era o operă dificilă. Mahomed al II-lea, retrăgându-se din Moldova, n-a mai apucat drumul scurt prin Dobrogea spre Constantinopol. Oastea lui flămândă avea nevoie de hrană multă, pe care n-o putea oferi sărăcia Dobrogei. De aceea, în loc să treacă Dunărea la Isaccea, sultanul s-a retras, la sud de Dunăre, prin Țara Românească, unde belșugul recoltei strânse în timpul verii și apa îndestulătoare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că polonii nu se retrag pe calea stabilită, „înhirbântatu Ștefan Vodă de războiu, socotindu că are vreme de a-și răscumpărarea strâmbătatea” ce-i făcuse regele și, având „oastea sa toată gata strânsă și odihnită, văzându dobânda di pre cei flămânzi și slăbiți, au trimis înainte ca să apuce calea Codrul Cozminului, să săciuiască pădurea, să o ințineze, ca să o poată porni asupra oștii, dacă vor intra în pădure”. Din moment ce regele polon nu a respectat înțelegerea încheiată cu Ștefan, domnul avea tot
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Nică a Măriucăi: De ce stai așa ? Mă doare capul Domnule. Și eu îl întreb: "Ce-ai mâncat azi ? Și el spune: "N-am mâncat nimica Domule ". Și atunci n-aș fi eu nebun să-i umplu capul bietului copil flămând și prăpădit ? Și tot în vara 1914, m-am dus la Roman la școala de ofițeri de rezervă. Și acolo a venit Gh. Uscatu învățător și care era secretarul Inspectoratului General Școlar, Sachelarescu. Și mi-a spus: "Măi Rădășanu, știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
confecționa o țigară și ieșea În curte să se ocupe de animale: două bivolițe, din care una aproape totdeauna "cu lapte”. Venea În casă doar când mămăliguța era turnată pe cârpătorul de pe masă și aștepta să fie Împărțită mâncătorilor totdeauna flămânzi. Ne urcam apoi rapid În carul pregătit cu de toate (unelte, mâncare, apă, haine pentru o eventuală ploaie etc.) și plecam pe la unchiul Milian și de acolo, ambele familii, la câmp. Reveneam acasă odată cu Întunericul. Era programul zilnic din primăvară
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
publicarea era mereu amânată. Nu înțelegeam ce se întâmplă. De fapt, eram dus cu vorba. Într-o zi, luându-mi inima în dinți, m-am prezentat la redacție cu un nou grupaj de versuri. L-am găsit acolo pe poetul Flămând, care răspundea atunci de poezie. Flămând părea destul de obosit sau plictisit, dar n-a refuzat dialogul. A citit pe îndelete grupajul, făcând unele observații în timpul lecturii. Fiind ardelean, Flămând cred că nu prea îi agrea pe moldoveni. Amfiteatru promova , în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce se întâmplă. De fapt, eram dus cu vorba. Într-o zi, luându-mi inima în dinți, m-am prezentat la redacție cu un nou grupaj de versuri. L-am găsit acolo pe poetul Flămând, care răspundea atunci de poezie. Flămând părea destul de obosit sau plictisit, dar n-a refuzat dialogul. A citit pe îndelete grupajul, făcând unele observații în timpul lecturii. Fiind ardelean, Flămând cred că nu prea îi agrea pe moldoveni. Amfiteatru promova , în special, poezia venită de la Cluj, București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un nou grupaj de versuri. L-am găsit acolo pe poetul Flămând, care răspundea atunci de poezie. Flămând părea destul de obosit sau plictisit, dar n-a refuzat dialogul. A citit pe îndelete grupajul, făcând unele observații în timpul lecturii. Fiind ardelean, Flămând cred că nu prea îi agrea pe moldoveni. Amfiteatru promova , în special, poezia venită de la Cluj, București etc. Ieșenii nu aveau prea mult acces în această revistă. Poeziile mele, totuși, păreau să-i placă. Cel puțin așa am sperat eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]