50,991 matches
-
reprezintă una din acele figuri emblematice, un altfel de erou decît westman-ul trăind pe linia frontierei, un erou negativ, dar nu mai puțin fascinant. Filmul lui Ridley Scott îmi sugerează o reconvertire, o revalorizare a acestui capital negativ într-o formulă care să conțină implicit și rezultanta pozitivă a recompensei sociale pentru virtuți rare ca onestitatea în cazul polițistului Richie. Din acest punct de vedere, Martin Scorsese era mult mai drastic, mai dur. Primele cuvinte sunt definitorii pentru film, regizorul se
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
negocieze avînd mereu în vedere interesele teatrului, performanța, ce ar fi nou din această colaborare. Lipsa, mai degrabă, a unui astfel de comportament, a unui concept artistic și managerial a ascuns boala adevărată. Și toată lumea s-a pus la adăpostul formulei de "dictatura regizorului". Care taie și spînzură, pune în scenă ce poftește. Sînt puțini, puțini de tot aceia care invită punctual un regizor, pentru scopuri precise, eficiente, benefice actorilor. Altfel, treaba e cam în general. Nu mi-aș fi imaginat
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
scrisorile ca pe un edificiu, ridicîndu-le propoziție cu propoziție. Dar în nici un caz nu le aruncă pe pagină cum le-ar veni la primul imbold al condeiului. Te izbește la ei grija migăloasă privind inserarea amănuntului discursiv, precuparea atentă pentru formulele introductive sau pentru încheierile politicoase, și mai ales tonul civilizat cu care își leagă frazele. Iar impresia stăruitoare este că acești oameni, scriind scrisori, fac cultură fără să-și fi propus asta, și culmea e că o fac de la sine
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
dintr-un ev rece, rectangular și privat de emoție. Și totuși, aerul fanat al poeziei din Eclectica nu e de găsit nici în ceea ce se scria acum două (sau trei, sau patru) sute de ani, aici sau aiurea. Aparent datată, formula lui nu e, sub nici un chip, databilă. Nici chiar în poemele ticluite cu metodă, ca acesta: Foaie verde, fir de mentă/ Îndeletnicire lentă -/ eu te frec, iar tu m-alinți/ îmi trezești stinse dorinți;/ iar te frec, tu mă-nsoțești/ în
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
persona non grata pe dl. profesor Richard Jarecky, asistent de medicină legală la Heidelberg, supranumit regele ruletei. În 63 domnul acesta a aruncat banca în aer la San Remo, a decavat câteva cazinouri, folosind un calcul exact de joc, o formulă pe cât de miraculoasă, pe atât de științifică - dacă nu chiar un ordinator. Domnul acesta a pus norocul într-o ecuație rezonabilă. Domnul acesta a dovedit că norocul poate să nu aibă mistere. El era cât p-aci să demonstreze că
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
actual. Construcția a face aroganțe ilustrează, pe același tipar sintactic și stilistic, preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii aluzive la personajul politic care o folosește frecvent: "așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr. 1, sectorul 1, ultima dintre achizițiile lui
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
Desigur, această situație e valabilă doar în momentul preluării unei structuri; ulterior, aceasta se răspîndește chiar dacă nu îi este știută sau recunoscută sursa, prin simplul fapt că a intrat în circulație și a fost auzită de mai multe ori. Astfel, formule traduse cuvînt cu cuvînt care i-ar îngrozi pe traducătorii de profesie - învățați să caute întotdeauna echivalentele idiomatice ale unei expresii - sînt repetate pînă la normalizare și banalizare. Un astfel de caz, destul de recent, ar putea fi formula conversațională nu
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
ori. Astfel, formule traduse cuvînt cu cuvînt care i-ar îngrozi pe traducătorii de profesie - învățați să caute întotdeauna echivalentele idiomatice ale unei expresii - sînt repetate pînă la normalizare și banalizare. Un astfel de caz, destul de recent, ar putea fi formula conversațională nu vrei să știi... / nu vreți să știți..., pe care o întîlnim nu numai în traducerea dialogurilor din filme, ci și în conversația cotidiană și chiar în cărți scrise foarte bine: dovadă că ea aparține deja limbii actuale, cel
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
nu vreți să știți..., pe care o întîlnim nu numai în traducerea dialogurilor din filme, ci și în conversația cotidiană și chiar în cărți scrise foarte bine: dovadă că ea aparține deja limbii actuale, cel puțin a tinerilor. Pe forumuri formula e deja bine reprezentată: "P.S.: Nu vrei să știi câți bani poate să ajungă să coste o incintă de SPL... Sigur ai spune exagerat de mult, nu merită" (forum.4tuning.ro); "Răducu, nu te ambala prea tare, că nu vrei
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
wordpress.com). Vasile Ernu, în excelenta sa carte Născut în URSS, recurge la această formă de subliniere retorică, în dialogul cu cititorii, cînd descrie băuturile sovietice: "Spuma creată se bea dintr-o înghițitură. Nu vreți să știți efectul" (p. 85). Formula românească pare a fi o traducere literală a unei formule similare existente în engleza (americană) vorbită, destul de bine atestată în internet: (trust me,) you don't want to know. Expresia cu valoare retorică și pragmatică este folosită pentru a indica
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
URSS, recurge la această formă de subliniere retorică, în dialogul cu cititorii, cînd descrie băuturile sovietice: "Spuma creată se bea dintr-o înghițitură. Nu vreți să știți efectul" (p. 85). Formula românească pare a fi o traducere literală a unei formule similare existente în engleza (americană) vorbită, destul de bine atestată în internet: (trust me,) you don't want to know. Expresia cu valoare retorică și pragmatică este folosită pentru a indica, superlativ, natura extrem de negativă a lucrurilor care nu vor fi
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
want to know. Expresia cu valoare retorică și pragmatică este folosită pentru a indica, superlativ, natura extrem de negativă a lucrurilor care nu vor fi spuse, marcînd așadar atitudinea de exagerare critică a vorbitorului față de ceea ce, intenționat, omite (dar implică). Prin formula nu vrei să știi se poate realiza și figura retorică a preferinței, atunci cînd vorbitorul anunță că va omite ceea ce de fapt va povesti în continuare: "zilele astea am asistat la o audiție la un anumit teatru din București. Nu
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
funcție de emfatizare, implicând caracterul periculos, antipatic și indezirabil al unor informații evocate în dialog. Alte expresii, asemănătoare, prevăd și posibilitatea unei lecturi pozitiv-admirative: "ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu (prea) cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu vrei să știi are, mi se pare, un mare defect: utilizează forme verbale care în română
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu (prea) cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu vrei să știi are, mi se pare, un mare defect: utilizează forme verbale care în română produc în mod normal alte implicații decît cele dorite de vorbitor. O aserțiune categorică despre ceea ce vrea, dorește, crede etc. interlocutorul sună ciudat
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
care în română produc în mod normal alte implicații decît cele dorite de vorbitor. O aserțiune categorică despre ceea ce vrea, dorește, crede etc. interlocutorul sună ciudat și are în orice caz un aer ofensiv, conflictual. O posibilă reacție la această formulă ar fi: "da' de unde știi tu ce vreau eu?". De aceea e nevoie întotdeauna de modalizatori, de semnale suplimentare care să indice caracterul de supoziție al enunțului. Altminteri, formula riscă să devină ambiguă, în contexte în care poate fi interpretată
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
orice caz un aer ofensiv, conflictual. O posibilă reacție la această formulă ar fi: "da' de unde știi tu ce vreau eu?". De aceea e nevoie întotdeauna de modalizatori, de semnale suplimentare care să indice caracterul de supoziție al enunțului. Altminteri, formula riscă să devină ambiguă, în contexte în care poate fi interpretată efectiv ca o descriere a dorințelor interlocutorului: "Poate vei primi remarci admirative, dar nu vrei să știi ce se va vorbi după ce ieși din încăpere!" (prieteni.bascalie.ro). De
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
nefiresc în română) nu este perceput, discursul devine aberant: mai ales cînd afirmația că celălalt nu vrea să știe un anumit lucru e urmată - sadic - de prezentarea detaliată a lucrului respectiv. Și totuși, de ce are succes - cel puțin deocamdată - această formulă? În primul rând, trebuie spus că formulele pragmatice (saluturi, mulțumiri, expresii de aprobare, semnale de mirare, acte de izgonire etc.) pot circula destul de bine dintr-o limbă în alta, pentru că funcția lor globală e unitară, dependentă de utilizarea în contexte
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
devine aberant: mai ales cînd afirmația că celălalt nu vrea să știe un anumit lucru e urmată - sadic - de prezentarea detaliată a lucrului respectiv. Și totuși, de ce are succes - cel puțin deocamdată - această formulă? În primul rând, trebuie spus că formulele pragmatice (saluturi, mulțumiri, expresii de aprobare, semnale de mirare, acte de izgonire etc.) pot circula destul de bine dintr-o limbă în alta, pentru că funcția lor globală e unitară, dependentă de utilizarea în contexte similare, iar structura rămâne fixă. În plus
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
expresii de aprobare, semnale de mirare, acte de izgonire etc.) pot circula destul de bine dintr-o limbă în alta, pentru că funcția lor globală e unitară, dependentă de utilizarea în contexte similare, iar structura rămâne fixă. În plus, în comunicarea orală formula este rostită cu o intonație care o dezambiguizează. De altfel, ea e adesea însoțită de alte expresii "de apel" (engl. trust me, rom. crede-mă, credeți-mă), care contribuie la înțelegerea corectă a valorii sale pragmatice: "îți cumperi un sistem
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
pragmatice: "îți cumperi un sistem Apple (nu vrei să știi cât costă, crede-mă)" (forum.softpedia.com); "de 3 luni mă chinui și credeți-mă, nu vreți să știți ce dezamăgit sunt" (volkswagen-club.ro). Nu m-aș întrista deloc dacă formula ar începe să piardă teren. Sper că nu vreți să știți de ce.
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
și a exprimării ei, dacă nu chiar de anticipare a celei dintâi prin cea de-a doua. Ironizat pentru răsturnarea raportului de consecuție între ideație și figurație (cu accente sarcastice datorate unor Eugen Ionescu și Mihail Sebastian), criticul rămâne consecvent formulei sale, iar memorialistul o utilizează în voie pe întinderea discursului autobiografic. Acesta se dezvoltă în marginea și în miezul literaturii, autorul beneficiind de un ideal post de observație. Critic de întâmpinare, a citit majoritatea cărților semnificative ale epocii. Conducător de
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
profundă de dincolo de ele". Așijderea o fascinează coloanele de la Olimpia, "groase cît stejarii multiseculari", moscheele maure transformate în lăcașuri de cult catolice, satirii lui Picasso care ar fi "numai palide pastișe ale celor vii de pe amforele grecești". Sau într-o formulă sintetic-patetică: Timpul îl căutam în toate aceste profunde și senzaționale întîmplări, știința lui de a urîți și arta lui de a înfrumuseța, puterea lui de a uita și priceperea lui de a aduce aminte, inimaginabila lui ingeniozitate de a face
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
care sunt blocajele, așadar? Pornind de la o interogație mai veche a lui Gabriel Liiceanu - " de ce nu avem o istorie a filozofiei românești?" - și postulând, pe de altă parte, existența unor filozofi români redutabili sau măcar fertili, Patapievici ajunge în pragul formulei non sequitur. Fără a face școală și fără a fi luată în calcul, fie și polemic, de succesori, opera filozofică a gânditorilor autohtoni rămâne definitiv îngropată. Trecută la index și discutată, ocazional, la nivel exclusiv academic. Cine a continuat ideile
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
așa ceva? N-am să înțeleg, însă, niciodată de ce împotriva nedreptăților, intoleranței, abuzurilor trebuie să lupți renunțând la propria identitate în favoarea unei non-identități. O fi mesajul mai puternic dacă vine din neant? Or fi ideile mai percutante dacă le comunici prin formule în care omul e redus la consistența dubioasă a unei măști? Sau e vorba de cu totul altceva, de acțiuni ce n-au de-a face nici cu democrația, nici cu discriminarea? Lucrurile încep să se lămurească dacă ai curiozitatea
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]