4,485 matches
-
că mai există cineva care să se bucure că ne vede. — O să avem nevoie de un șofer bun de taxi. Nu cred că ți-am spus că mi-am vândut MG-ul. —Dar iubeai mașina aia! am exclamat. Mark își frecă mâinile cu un aer nonșalant. —Era doar o mașină. Știam însă că fusese o lovitură pentru el. Alfie nu schiță nici un gest la apariția neașteptată a soțului meu. Nu a spus nimic de bulinele roșii și albastre sau incidentele misterioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai mult decât o schimbare de dispoziție. Dar nu am făcut-o, deși aveam mari dubii că Lisa îmi va fi vreodată recunoscătoare pentru asta. — Știi că Phil nu știe că eu și Mark ne-am împăcat, nu? Kieran se frecă pe frunte. —Știu, dar nu înțeleg. Nici nu trebuie, am mormăit eu. L-am lăsat chiorându-se la ziarul pe care-l ținea la doi centimetri de față pentru că-l usturau prea tare ochii ca să-și pună lentilele de contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la frontieră și i-am arătat din tren pământul roditor, întins și neted ca marea. Venit dintr-o țară muntoasă, împânzită de linii ferate, cu gări la două-trei minute una de alta, cu supraproducția numai în industrii, domnul Șvaițer își freca ochii mari și bulbucați, uluit de imensitatea câmpiilor. Cutreieram cu el toate orașele țării. Pretutindeni încheiam afaceri, pe care domnul Șvaițer le socotea în franci elvețieni, emoționat ca în fața unor chinte regale. Apoi, după semnarea contractului, domnul Șvaițer s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a lungul ei degetul arătător pe toată suprafața lui laterală. Nu mai doream nici de astă dată să știu nimic, și mă gândeam la moarte. Mă întrebam chiar, cum de pot privi cu atâta liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe pântec obada pornită din gura desagului negru. Am oprit-o pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai tragic amănunt: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”, îmi râs Rudolf, cu limba împiedicată din cauza băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să nu intre în pușcărie, și ca să nu le rămână copiii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și anilor, ca o fiară ghemuită În junglă“. Dar ce este acest ceva, Minnie nu reușește să Înțeleagă. Aproape geme cu voce tare, În efortul steril de a pricepe. Rândurile tipărite se tulbură și joacă În lumina lumânării. Cască, se freacă la ochi și se ciupește, ca să rămână trează. Apoi trage cu ochiul la sfârșit, să vadă dacă se termină cu bine. În ultima frază, John Marcher se aruncă peste un mormânt care este, posibil, al lui May Bartram. Pentru Minnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum, Înșfăcă lufa și Începu să se frece pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-o aduse la micul dejun, Îi sosi o scrisoare de la Du Maurier, care Îi ura noroc la premieră: „Cred că actorii au o aversiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bine, dacă nu vrei să vorbești... Mă duc la cumpărături, să văd ce pot să Încropesc pentru cină, spune Joan, puțin ofuscată. Iese din bucătărie, lăsându-i pe Burgess și Minnie Împreună. Curăță argintăria. Burgess pune praf de curățat și freacă energic fiecare tacâm, Îndepărtând petele, apoi i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea să-mi caut o slujbă ca valet pe lângă un gentleman, spune Burgess după un minut sau două de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care mă purtam copilăros, mai apoi plin de simțire: astfel, Madona avântată a lui Parmigianino, al cărei cap înmugurind pe gâtul lung depășește în înălțime coloana tinzând spre cer din fundal, i-a permis băiatului de doisprezece ani să se frece cu maximă pioșenie, în chip de înger, de genunchiul ei drept. Trăiam în tablouri. Și, pentru că fiul tindea cu atâta stăruință spre desăvârșire, mama nu și-a pus la dispoziție numai recolta consumului ei mai degrabă măsurat - ea fuma, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie, dar rezerva de înflăcărare a entuziasmului inițial se răcea din ce în ce mai tare. Noi, recruții de vârsta mea și soldații cu vechi state de serviciu care fuseseră transferați de la Luftwaffe în chip de așa-zisă „donație Hermann Göring“ la Waffen-SS, eram frecați din zori până târziu și trebuia, așa cum suna avertismentul, să fim „făcuți zob“. Lucrurile se petreceau la fel ca în unele cărți pe care le citisem, dar refularea numelor, chiar și în cazul celor mai răi dintre cei care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din zori până târziu și trebuia, așa cum suna avertismentul, să fim „făcuți zob“. Lucrurile se petreceau la fel ca în unele cărți pe care le citisem, dar refularea numelor, chiar și în cazul celor mai răi dintre cei care ne frecau, avea loc cu bună știință. Cu acest prilej trebuiau învățate câteva trucuri demente și adaptarea mută. O dată, simulând hepatita - am înghițit ulei încins din conserve de sardele - și apoi cu ajutorul furunculozei atât de răspândite în unitate, am reușit să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aducă aminte de rugăciuni din copilărie, „Înger-îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu“, își strigă eventual mama - „Mama, mama!“ -, așa cum de la mare depărtare mama lui încearcă, mânată de presimțiri, să-l cheme la ea „Vino, băiețaș! Primești un gălbenuș frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi care trosneau pe pământul pădurii. Vreun animal mai mare? Vreo scroafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de haine purtate și - din cauza războiului - mai mult femei decât bărbați. Pe jumătate cu intenție, pe jumătate împins, mă strecuram între fete tinere, eram înghesuit între femei în toată firea. Și dacă nu stăteam imobilizat între ele, pantalonii mei se frecau totuși de vestimentația femeiască. Cu fiecare stație, cu fiecare pornire a tramvaiului, stofa se apropia de stofă și, pe sub stofă, carnea de carne. Paltoanele de iarnă și hainele vătuite mai atenuau din apropiere, dar odată cu primăvara au ajuns să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
totuși de vestimentația femeiască. Cu fiecare stație, cu fiecare pornire a tramvaiului, stofa se apropia de stofă și, pe sub stofă, carnea de carne. Paltoanele de iarnă și hainele vătuite mai atenuau din apropiere, dar odată cu primăvara au ajuns să se frece între ele haine mai subțiri. Genunchiul atingea alt genunchi. Antebrațe goale, mâinile, pentru că trebuiau să se întindă în sus până la mânere, ajungeau prea aproape una de alta. Nu-i de mirare că, în timpul acestei călătorii de o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și femeilor, care era adeseori întreruptă de chicoteli, știam sau bănuiam că își aveau locul de muncă în magazine, la telefoane, la banda rulantă a uzinelor Klöckner, în birouri. Mânat de un scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate. Destul de afectat și fără să se sinchisească de ascultătorii apropiați, vorbeau despre Hamlet și Faust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
copt, genul caporal, care studia ca să devină inginer și care mai târziu, ca manager la Mannesmann, a știut să exploateze conjunctura în afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la biro; n-a trecut mult și s-a prelins Întins ca emoragia dă ulei, pân tot localu: ieri repara burlanu clasic dă la 0,60; azi zugrăvea la modă, În culoarea burții dă vacă, niște ostrețe dân lemn; mâine freca cu spirit pata dă pă pantalonii lu Zarlenga; poimâine-i da drept să spele zi dă zi primu patio și să facă lună ogeacu mare, curățându-l dă resturi și rămășițe. Mergând, chipurile, tot pă unde nu-l chemau, Limardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unde bosu dân redacție, care ie un morgov mizerabil, m-a distins dă corespondent voiajor și, când nu mă lăfăi În mărfaru de Cañuelas, mă transbord p-un lechero dă Berazategui. N-o să zici că omu care voiajază Îndeobște se freacă dă scoarța dân față a fiecărui partido din pelimetru urban, așa că se cuvine să vază orșice nas inedit, că dacă Îl asculți poa să-ți iasă altă capcană. Nu te obosi să caști fleoanca, că chiar și muștele dân lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ciupesc dân sucursala serioasă beton, ba bine că nu, a Dughenii dă terfeloage Europa. O lună juma, socotind cu ochi fantastic, a durat șmotru ăla pă șpalte, care ie, cum se zice pă vulgărește, școala cea mai cea, ca să te freci cu rudimentile pă bune dân pontuația și otografia dă castel. De la A. Alcorta am glisat la Pedagogia socială dă Raquel Camaña, da m-am oprit și la Critica literară dă Pedro Goyena, care m-a pregătit să Înfrunt pă cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar sunt, soclul faimei sale și care se intitulează, respectiv, Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Nici publicul, nici colegii nu l-au Înțeles. A fost necesară o chemare la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul său dogmatic. După ipoteza lui H.D.B., care poate fi probată la infinit, Lambkin Formento ar fi răsfoit, În chioșcul din parcul Chacabuco, acea raritate a bibliografiei din secolul al XVII-lea, numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și atenția donșoarei sor-ta, care-i moartă după tot ce să leagă cu grangurii. Promite-i vorbe coapte dă la mine. Te Îmbrățișez, Indianu V Dragu meu Avelino, Pentru observatoru argentinean ie d-ăl mai grandoman Înteres să să frece cu barosanii ăi mai râncezi. Îți promit c-am intrat pă ușa dân față În asa șoz sensibil. Ieram În grădina dă iarnă și tomna Îl Învățam, să zicem, fără mare izbândă pă Poyarré să consumeze mate, când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numise mascota lui și, puțin după aia, Marele lui Câine Bonzo. M-am trezit și, să vezi și să nu crezi, da ca să visez câte toate aiureli dormisem cinci minuți. Mi-am zis să tai rău din rădăcini: m-am frecat cu prosopu dă bucătărie, mi-am băgat toate bătăturoaiele În umblătorii Fray Mocho, m-am Încurcat mai rău ca o caracatiță În mânecile dă la mâinile și cracii dă la salopeta dă lână - mameluc -, mi-am pus crăvățica cu desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primu tren, să mă radieze la periferie. Patru zile și patru nopți m-am aranjat cum am putut Într-un vagon dă poștă, d-alea parcă date la gunoi, În localitatea Ateliere. În fine, chiar domnu González Baralt a apărut frecându-și mâinile, ca să-mi deie soluțea: o sinecură În Ezpeleta, plătită pă nume prezuntiv. Ogeacu lu Ramón Bonavena, care mandea l-am vizitat când ieram la Ultima oră, iera făcut muzeu, care să ducă În veci numele și memoria lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]