3,189 matches
-
XIII-XV<br> Mănăstirea Topolnița - secolul al XVII-lea<br> Mănăstirea Dintr-un Lemn - secolele XVII-XIX<br> Mănăstirea Bistrița - secolul al XVI-lea " Puțini, poate, dar osârduitori. N-aș putea începe altfel o cronică dedicată creației Elenei Murariu, pictor resaturator de frescă și artist plastic al României contemporane. Personalitate puternică, în ciuda unei aparente de fragilitate, în răspărul unui deja înrădăcinat fel de a te comportă ca artist într-o cultură devastată de teribilism și impostura, Elenă Murariu își urmează fără șovăire drumul
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
României contemporane. Personalitate puternică, în ciuda unei aparente de fragilitate, în răspărul unui deja înrădăcinat fel de a te comportă ca artist într-o cultură devastată de teribilism și impostura, Elenă Murariu își urmează fără șovăire drumul și menirea. Restauratoare a frescei unor importante monumente ecleziale dar și plasticiana cu o creație personală deja intrată în conștiința publicului, artista nu trăiește însă nici un fel de dedublare, ci mai curând reușește să-și pună în armonie și conlucrare cele două tipuri de preocupări
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
În salonul oficial de primire al fostei gări regale din Sinaia, construită între 1938-1940 la comanda regelui Carol II., după planurile renumitului arhitect Duiliu Marcu, se găsește o pictură murală pătrată de 5,50 m, realizată de Dimitrie Știubei în frescă, care reprezentă o vânătoare domnească, cu 8 personaje călare, în mărime naturală. Subiectul picturii este Basarab Voievod cu suita la vânătoare de mistreți. În anul 1970, The New York Herald Tribune l-a considerat pe Dimitrie Știubei ca fiind cel mai
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
ar corespunde secolului al XIII-lea. Nu se cunoaște în schimb, cu exactitate, vechimea celui dintâi lăcaș; dacă s-ar accepta secolele XI-XII, atunci biserica din Pesteana ar fi unul dintre cele mai vechi monumente ecleziastice din țară. Zestrea de frescă păstrată este foarte săracă. Cu prilejul neinspiratelor lucrări de restaurare din perioada interbelică, o bună parte din picturi a dispărut; unele blocuri de piatră, păstrând urme de zugrăveală, au fost reutilizate, cu pictura spre exterior, la legătura făcută între altarul
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
urme de zugrăveală, au fost reutilizate, cu pictura spre exterior, la legătura făcută între altarul primei biserici și nava celei de a doua. Pe baza analizei stilistice a fragmentelor păstrate s-a constatat prezența a două maniere diferite de execuție. Frescele din naos, deși grav avariate, lasă să se întrevadă penelul unui meșter cu o bună formație de atelier. Spre deosebire de acesta, zugravul care a lucrat la exteriorul turnului aparține unui mediu artistic rusticizant, utilizând un desen primitiv, cu o linie groasă
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
Mănăstirea Cotmeana (1292). Construită în perioada 1466 - 1469, Mănăstirea Putna devine nu numai un lăcaș de cult important, dar și un important centru cultural. Tot în nordul Moldovei, Mănăstirea Voroneț („Capela Sixtină a Estului”), sfințită în 1488, este renumită pentru frescele sale și coloritul acestora, unde se remarcă celebrul "albastru de Voroneț". Tot de Ștefan cel Mare ctitorită, în 1492, Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău este prima construcție din spațiul românesc la care apare tipul de "boltă moldovenească" pe arce încrucișate
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
S-a construit o nouă clădire după planurile concepute de către Theophil Hansen pe bulevardul Ringstraße. Actuala clădire a Academiei din Schillerplatz, din cartierul vechi Inner Stadt al Vienei, a fost inaugurată la data de 3 aprilie 1877, lucrările interioare și frescele de pe tavan fiind realizate de către Anselm Feuerbach până în anul 1892. În perioada Anexării Austriei de către Germania Nazistă din perioada 1933 - 1945, Academia de Arte a fost forțată să reducă drasctic numărul personalului evreiesc. După al doilea război mondial, Academia s-
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
director al Mobilierului regal. La sfârșitul anilor 1650, Mazarin (care a murit în 1661) îl prezintă regelui Ludovic al XIV-lea. Le Brun are, prin urmare, o reputație solidă. Curtea începe să-i comande cele mai variate lucrări: scene ecvestre, fresce mari, decorațiuni de grădină, tapiserii, mobilier și obiecte decorative. Marele său talent, energia sa, simțul său pentru decor și stilul său emfatic și pompos, perfect în ton cu gusturile regelui fac din Le Brun un pictor foarte apreciat de suveran
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
se execute lucrări importante de renovare a bisericii și de decorare a pereților cu picturi murale. Lucrarea de pictare a bisericii a fost încredințată la trei pictori renumiți: Lajos Deák-Ébner, Károly Lotz și Bertalan Székely. Tavanul bisericii este decorat cu fresce realizate de Károly Lotz, cu reprezentări alegorice ale credinței, speranței și iubirii. În anul 1921, după o încercare nereușită de a restabili monarhia, ultimul împărat austro-ungar Carol I (fost rege al Ungariei sub numele de Carol al IV-lea) a
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
a fost instalat un azil de săraci, iar mai târziu un muzeu. Benedictinii au revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc a fost retrocedat de către stat abia în 1994. În perioada 1992-1996 a fost realizată o restaurare interioară a frescelor și altarelor. În 1996 au fost începute lucrările de renovare completă a complexului abațial. Abația Tihany funcționează de la 31 mai 2012 ca un priorat autonom (prioratus conventualis) în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Superiorul mănăstirii este priorul Richárd Korzenszky. Cei nouă călugării
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
accesul în catedrală a fost permis și laicilor. În timpul Reformei Suedia a rupt legăturile cu Roma și cu papalitatea în anul 1527, adoptând luteranismul. Prima slujbă evanghelică-luterană din catedrala din Uppsala a avut loc în anul 1530. Multe dintre vechile fresce au fost văruite, iar unele statui au fost distruse. Între anii 1885-1893 au avut loc mai multe lucrări de restaurare sub conducerea arhitectului Helgo Zettervall. Atunci, au fost înălțate turnurile la dimensiunea lor actuală (118 m) și au fost reînoite
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
rol foarte important în acest sens l-a avut Arethia Tătărăscu. Lucrările au fost urmărite de arhitecții Ion Antonescu, Anghel Păunescu și Iulius Doppellreiter, antreprenori fiind frații Di. Bernardo și Luigi Pittiui. Pictura în stil neobizantin a fost executată în frescă de către pictorul gorjean Iosif Keber iar catapeteasma, amvonul, cafasul și mobilierul sculptat în stejar de către specialistul Ioan Keleș din București și Fabrica 'Tadici-Alexandra' din Târgu Jiu. Biserica a fost sfințită la 7 Noiembrie 1937, odată cu ansamblul sculptural, în prezența patriarhului
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
al XVIII-lea. Bălul cel mai elegant, cu măști și costume, este Bălul Dogilor, produs de Antonia Sauter, considerat unul dintre cele mai exclusiviste din lume, apoi Bălul de epocă de la Hotel Danieli. La Palazzo "Ca'Zanardi", cu elegantele sale fresce, se poate ascultă muzică de Mozart sau Vivaldi, iar în acompaniamentul instrumentelor antice se poate dansa un menuet sau o gavota, bineînțeles în costume și cu măști de nobili venețieni. La Hotel “Splendid Venice” are loc Ultimo Valzer, asemănător balurilor
Bongiorno, Siora Maschera by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105785_a_107077]
-
aceste elemente este realizată de vrejurile de plante cu fructe și flori de floarea-soarelui. Toate aceste lucruri sunt admirate pentru simplitatea lor și pentru modul în care acestea se îmbină în așa fel încât clădirea pare a fi o mare frescă. Fascinante, chiar dacă delabrate, sunt curțile și scările interioare, bogate în vitralii pictate. Într-o casă Art Nouveau din strada Mai se află frumoasa librărie Cartea de nisip. În Piața Victoria se aliniază edificii cu decorații florale, realizate, cele mai multe, de arhitectul
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
Diferența se simte în gândirea portretului, care, în comparație cu viziunea clasică, ne prezintă un Neagoe Basarab într-o postură accentuată de servitudine față de creația omului și a lui Dumnezeu, Biserica. Cel mai probabil, studiul face parte din pregătirea preliminată a unei fresce, fiind cunoscută expertiza lui Verona în ceea ce privește pictura murală. Valoare estimativă: 800 - 1.200 de euro. Camil Ressu, Lectură pe malul mării Să mai amintim, la capitolul Pictură, o serie de portrete oscilând între duioșie și puritate, uneori cu aluzii moralizatoare
Piese de mare frumusețe în Licitația “Maeștri ai Portretului” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105835_a_107127]
-
ea și-a găsit locul în capul unghiului. A dat naștere, alături de Mats Ek, unui nou concept arhitectural, în care nu liniile de forță filiforme ale fibrelor reci, gotice, susțin noul edificiu coregrafic, ci, în mod paradoxal, căldura și umanitatea frescelor pictate ale interiorului edificiului. Absolutizând această metaforă am putea spune că, sacrificând somptuozitatea exterioară, renunțând la artificiile pur vizuale ale dantelăriilor din piatră rece, Ana Laguna și-a investit întregul potențial creator în interioritatea caldă, plină de culoare și de
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
grație unor colecționari generoși, în linia filantropismului care susține dezvoltarea patrimoniului din muzeele americane și accesul publicului la colecțiile particulare ce intră în circuitul public. Insolitul acestor picturi de mari dimensiuni creează de departe sentimentul că te afli în fața unor fresce sau scenografii misterioase, care construiesc și deformează fabulații și geneze mecanomorfe, în păienjenișul abstracțiilor orfice. Picabia se apropie vizibil de o nouă provocare și prefigurează utopiile și distopiile tehnologiilor și ingineriilor, într-o lume a protezelor, purtate de invalizii Primului Război Mondial
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
preluate decât câteva personaje: medicul Matei Sântu, Amelica, Iancu Urmatecu și Barbu B. (Bubi) Barbu, care dobândesc aici o pondere neînsemnată. Deși există o oarecare continuitate epică, "Ion Sântu" poate fi citit și ca un roman independent. Scriitorul realizează o frescă socială a începutului secolului al XX-lea, prezentând noile raporturi sociale stabilite ca urmare a creșterii inechităților sociale și formarea intelectualității sub influența noilor mișcări de idei ce au loc în societate. "Ion Sântu" este, în esență, romanul unei formări
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
numerotate cu cifre romane și care nu au titluri. Fiind foarte complex, romanul "Ion Sântu" conține un număr mare de personaje, multe dintre ele apărând doar în anumite perioade, dar fiind descrise în detaliu și menționate periodic. Ideea unui roman frescă de epocă datează de la începutul anilor '30; Ion Marin Sadoveanu a publicat în anii 1932-1933, în "România literară", un ciclu de articole intitulat „Din cărțile lui Ion Sântu”. Scriitorul afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani „n-
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
ori în "Desculț", doar că rolul instigatorilor socialiști, unii ruși, e privit ca un factor pozitiv”, concluzionând că „"Ion Sântu" rămâne totuși unul dintre romanele relativ oneste din epoca realismului-socialist, cu mai puține concesii decât majoritatea”. Romanul realizează o vastă frescă de epocă, conținând descrieri numeroase ce amintesc prin stilul elaborat, meticulos și precis de scrierile lui Gustave Flaubert. Criticul literar Eugen Simion găsea unele asemănări cu romanul "Salammbô" (1862) al lui Flaubert, iar însuși I.M. Sadoveanu recunoscând, într-o convorbire
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann. Construcția romanului este una tradițională, faptele fiind narate la persoana a III-a de către un autor omniscient. În ciuda acceptării unor compromisuri ideologice, romanul este lucrat laborios, având o organizare artistică solidă și reconstituind o frescă socială a perioadei antebelice. Astfel, "Ion Sântu" se situează la nivelul calitativ al prozei interbelice a lui Ion Marin Sadoveanu. Tonul și stilul acestui roman este același din "Sfârșit de veac în București", remarca Nicolae Manolescu, dar lipsește dramatismul scenelor
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă, roman psihologic și roman artist), realizând o „frescă socială și psihologică monumentală”. Scriitorul Victor Papilian exprima și el o opinie superlativă, evidențiind calitățile artistice ale prozei lui Ion Marin Sadoveanu tipice celor mai reușite lucrări epice românești. Sfârșit de veac în București" abordează într-o manieră originală un
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
social de substituire a boierimii de către burghezie. Personajele par să conștientizeze deznodământul propriei clase sociale și nu fac nimic să îl împiedice. Ion Marin Sadoveanu realizează în acest roman descrieri de locuri și personaje în culori de epocă, creând o frescă a societății bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prezentarea unui bal de Anul Nou de la Palatul Regal îi oferă scriitorului ocazia de a portretiza perechea regală formată din regele Carol I și regina Elisabeta. Scriitorul fusese subsecretar de stat
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
pe care le întreține, deși manifestă față de ele un profund sentiment de dispreț. Ridicarea sa și implicit a unei noi clase sociale se face prin înlocuirea vechii aristocrații, a cărei energie vitală este tot mai puțină. Romanul realizează o vastă frescă de epocă, înscriindu-se pe linia „balcanismului” pitoresc promovat în literatura română prin scrierile lui Nicolae Filimon și Ion Ghica. Structura internă și abundența descrierilor apropie " Sfârșit de veac în București" de "Enigma Otiliei", ambele romane fiind considerate, prin temă
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
de Eduard Wachman va susține primul concert. În anii următori au fost finalizate și celelalte lucrări de către arhitectul Leonida Negrescu: este vorba de cele două aripi cu două nivele aflate în stânga și dreapta intrării principale. Ateneul Român bombardat în 1944 Fresca prevăzută încă de la inaugurare, în interiorul sălii de concerte, de către Alexandru Odobescu, trebuia să fie, în viziunea sa și a lui Constantin Esarcu, „o imagine a specificității sufletului românesc“. Suprafața pictată este de 75 metri lungime si 3 metri înălțime. În
Istoria Ateneului Român. ”Dați un leu pentru Ateneu” -File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102302_a_103594]