5,324 matches
-
dependența”). Persistența la vârsta maturității a realizărilor analoge celor observate la copil, chiar în lipa situațiilor excepționale de frustrare, caracterizează unul din aspectele infantilismului afectiv la adult. Psihologii relevă importanța „frustrărilor infantile”, desigur a celor moderate, în explicarea „toleranței” la frustrare a omului adult: o anumită experiență cu agenții frustranți, dobândiți în copilărie, mărește rezistența de mai târziu în situațiile de frustrare, asigurând un răspuns adecvat. 2) În preadolescență se produc, după cum știm, profunde restructurări în sfera personalității, care va evalua
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
din aspectele infantilismului afectiv la adult. Psihologii relevă importanța „frustrărilor infantile”, desigur a celor moderate, în explicarea „toleranței” la frustrare a omului adult: o anumită experiență cu agenții frustranți, dobândiți în copilărie, mărește rezistența de mai târziu în situațiile de frustrare, asigurând un răspuns adecvat. 2) În preadolescență se produc, după cum știm, profunde restructurări în sfera personalității, care va evalua trecând succesiv prin stadiile „căutării de sine” (11-14 ani), cel al „afirmării de sine” (14-17 ani) și cel al „impunerii de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fuga etc.), care pot fi etichetate drept tulburări de conduită numai în situați în care au o durată mai lungă de timp și numai dacă apar într-un context specific devierii caracteriale. Pe măsură ce adolescentul se va maturiza, reacțiile imediate la frustrare vor deveni mai puțin frecvente și vor pierde din intensitate, aceasta datorită creșterii, pe de o parte, a gradului toleranței individuale la frustrare, iar pe de alta datorită sporirii forței interdicțiilor educației, care va sancționa în principiu toate reacțiile inadaptate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
numai dacă apar într-un context specific devierii caracteriale. Pe măsură ce adolescentul se va maturiza, reacțiile imediate la frustrare vor deveni mai puțin frecvente și vor pierde din intensitate, aceasta datorită creșterii, pe de o parte, a gradului toleranței individuale la frustrare, iar pe de alta datorită sporirii forței interdicțiilor educației, care va sancționa în principiu toate reacțiile inadaptate ale adolescentului. Deoarece, însă, dintre reacțiile imediate la frustrare ale adolescentului sunt condamnate, în primul rând, reacțiile de „mânie” și de „agresiune” directă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
din intensitate, aceasta datorită creșterii, pe de o parte, a gradului toleranței individuale la frustrare, iar pe de alta datorită sporirii forței interdicțiilor educației, care va sancționa în principiu toate reacțiile inadaptate ale adolescentului. Deoarece, însă, dintre reacțiile imediate la frustrare ale adolescentului sunt condamnate, în primul rând, reacțiile de „mânie” și de „agresiune” directă, în timp ce altele, cum ar fi de exemplu reacțiile de „izolare” și „dependență”, sunt mai ușor tolerate (în unele cazuri aprobate și chiar favorizate de părinți), se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reacționale”, adică a păstrării pentru un timp îndelungat a unor atitudini de „izolare” și „dependență”, și, în felul acesta, de influențare a mediului de reacționare a omului adult de mai târziu. 3) Tânărul, mai mulr decât preadolescentul, va reacționa la frustrare într-o manieră mai puțin imediată și evidentă, și într-o gamă mult mai variată de reacții, aceasta ca rezultat al maturității gradului rezistenței individuale la frustrare - condiții psihologice vor favoriza adoptarea unor forme de comportament în care predomină funcțiile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
adult de mai târziu. 3) Tânărul, mai mulr decât preadolescentul, va reacționa la frustrare într-o manieră mai puțin imediată și evidentă, și într-o gamă mult mai variată de reacții, aceasta ca rezultat al maturității gradului rezistenței individuale la frustrare - condiții psihologice vor favoriza adoptarea unor forme de comportament în care predomină funcțiile intelectuale superioare. Tânărul va reuși, de exemplu, să accepte criticile judicioase și să se justifice mai mult rațional, decât afectiv; va reuși să adopte „agresiunea” ca modalitate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
favoriza adoptarea unor forme de comportament în care predomină funcțiile intelectuale superioare. Tânărul va reuși, de exemplu, să accepte criticile judicioase și să se justifice mai mult rațional, decât afectiv; va reuși să adopte „agresiunea” ca modalitate de răspuns la frustrare nu atât în forma sa directă, cât în aspectele ei mascate, în formele ei cele maisubtile, cum ar fi: ironia, insinuările răuvoitoare, calomniile, invidiile etc. 4) La omul adul normal, complexitatea organizării personalității maschează, adesea, în forme greu perceptibile, natura
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în forma sa directă, cât în aspectele ei mascate, în formele ei cele maisubtile, cum ar fi: ironia, insinuările răuvoitoare, calomniile, invidiile etc. 4) La omul adul normal, complexitatea organizării personalității maschează, adesea, în forme greu perceptibile, natura reacțiilor la frustrare. ÎNtre cele două extreme, - conduita combativă, ostilă, prin care persoana frustrată încearcă repunerea sa în drepturi, și conduita de resemnare, de împăcare cu situația creată, - se înserează o gamă foarte largă de reacții comportamentale, determinate de diversitatea tipologiei umane. Astfel
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
încearcă repunerea sa în drepturi, și conduita de resemnare, de împăcare cu situația creată, - se înserează o gamă foarte largă de reacții comportamentale, determinate de diversitatea tipologiei umane. Astfel, carateristici de genul: „emotivitatea”, „activitatea”, „secundaritatea”, „dispoziția”, vor imprima comportamentului la frustrare un caracter mai mult sau mai puțin „subiectiv”, „afectiv”, sau unul „obiectiv”, „integrat”. De asemeni, însușiri ca: simțul răspunderii, capacitatea de înfrânare/de inhibiție, perseverență, curajul, fermitatea, tendința spre dominare sau supunere etc. explică, în mare măsură, diferențele individuale în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aparțin timpurilor „extreme” (antagonice), care prezintă fie o hipertrofie a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare și inferioritate), trăiesc aproape în permanență un acut sentiment al frustrării. * * * În concluzie la considerațiile efectuate în legătură cu „situațiile de frustrare” și cu „conduitele respective”, subliniem următoarele aspecte: 1) În analiza psihologică a „fenomenului de frustrație” nu trebuie să ne limităm la cercetarea unui model unic de „situație frustrantă”, și la considerarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare și inferioritate), trăiesc aproape în permanență un acut sentiment al frustrării. * * * În concluzie la considerațiile efectuate în legătură cu „situațiile de frustrare” și cu „conduitele respective”, subliniem următoarele aspecte: 1) În analiza psihologică a „fenomenului de frustrație” nu trebuie să ne limităm la cercetarea unui model unic de „situație frustrantă”, și la considerarea unui comportament uniform la frustrație, caracteristic situației frustrante modei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de la recunoașterea existenței unei diversități de structuri și de niveluri psihologice individuale, a unor diferite tipuri de situații conflictuale, - se impune să cercetăm „frustrația” în condițiile concrete ale vieții, ale exercitării diferitelor profesiuni, pentru a arăta varietatea deosebită a condițiilor frustrării și a reactivității umane la frustrare. „Situațiile de frustrare” sunt strând legate de gradul de flexibilitate psihică în găsirea răspunsurilor corespunzătoare la solicitările multiple și adesea contrariante ale mediului, grad care constituie și măsura adaptabilității și maturizării presoanei. „Situațiile frustrante
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
structuri și de niveluri psihologice individuale, a unor diferite tipuri de situații conflictuale, - se impune să cercetăm „frustrația” în condițiile concrete ale vieții, ale exercitării diferitelor profesiuni, pentru a arăta varietatea deosebită a condițiilor frustrării și a reactivității umane la frustrare. „Situațiile de frustrare” sunt strând legate de gradul de flexibilitate psihică în găsirea răspunsurilor corespunzătoare la solicitările multiple și adesea contrariante ale mediului, grad care constituie și măsura adaptabilității și maturizării presoanei. „Situațiile frustrante” caracterizează tocmai acele condiții în care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
niveluri psihologice individuale, a unor diferite tipuri de situații conflictuale, - se impune să cercetăm „frustrația” în condițiile concrete ale vieții, ale exercitării diferitelor profesiuni, pentru a arăta varietatea deosebită a condițiilor frustrării și a reactivității umane la frustrare. „Situațiile de frustrare” sunt strând legate de gradul de flexibilitate psihică în găsirea răspunsurilor corespunzătoare la solicitările multiple și adesea contrariante ale mediului, grad care constituie și măsura adaptabilității și maturizării presoanei. „Situațiile frustrante” caracterizează tocmai acele condiții în care nu a fost
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al semenului; din această incapacitate de înțelegere și asimilare a trăirilor și a motivațiilor acestora rezultă și acele atitudini de „raționalizare”, în sensul justificării prin argumente, în aparență logice, a unor tendințe egoiste, meschine. 2) Modul personal de reacție la frustrare are doar o valoare simptomatică; în spatele lui trebuie să fie căutate condițiile și factorii care au determninat structurarea, într-un fel sau altul, a sistemului comportamental. În acest sens, am subliniat deja rolul important pe care-l au în determinarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
căutate condițiile și factorii care au determninat structurarea, într-un fel sau altul, a sistemului comportamental. În acest sens, am subliniat deja rolul important pe care-l au în determinarea fenomenului de frustrație unele procese și fenomene psiho-sociale: ex. consecințele frustrării asupra prestigiului nostrul modelele comportamentului oferite de cei din jur; modificările unor componente de bază ale personalității (care vizează gradul unității, al integrității și organizării personalității); exactitatea imaginii pe care o avem asupra propriilor resurse psihologice (de care va depinde
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unor trăsături specifice personalității „introvertite”, „autiste”, ne va pune în fața unor anumite modalități adaptive, caracteristice tipului de personalitate respectiv, care se vor deosebi în mod curent de personalitățile „extravertite”, „flexibile”, „permeabile” pentru ideile noi. 3) Strategia adaptărilor în „situații de frustrare” include o diversitate de răspunsuri: de la reacții de apărare mai mult sau mai puțin inconștiente și instinctuale, la reacții conștiente de prevenire și înlăturare a „pericolului”, precedate de examinarea situației și alegerea răspunsului adecvat. Se știe, astfel, că cu cât
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de la reacții de apărare mai mult sau mai puțin inconștiente și instinctuale, la reacții conștiente de prevenire și înlăturare a „pericolului”, precedate de examinarea situației și alegerea răspunsului adecvat. Se știe, astfel, că cu cât gradul de amenințare presupus de frustrare este mai mare, anxietatea și deprinderea mai accentuate, iar sentimentul prpșriei incapacități mai viu, cu atât consecințele psihologice sunt mai evidente: procesele adaptive devin mai primitive, posibilitățile de a aprecia realist situația, de a-și valorifica experiența proprie și de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
imagini veridice asupra feno menelor și tendințelor ce caracterrizează stadiul în care se găsește la un moment dat dezvoltarea societății. Atitudinea exclusiv pragmatică față de realitate, tendința de a releva numai ce este convenabil unor interese de moment, creează condițiile aparițieie frustrării individuale pe plan social, și fac practic imposibilă găsirea unor soluții realiste care să optimizeze funcționalitatea sistemului personalității în cadrul sistemului social. Omul este, se știe, în mare măsuă un „produs” al relațiilor sociale, dar acest fapt ridică problema raportului dialectic
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de exigențe ale „moralei sociale”. Constatările făcute ne vor permite, apoi, să facem referiri și la unele măsuri de profilaxie a „frustrației”, adică la acele acțiuni ce pot fi inițiate pentru a se realiza atât prevenirea și reducerea consecințelor unor frustrări severe și repetate, cât și pentru sporirea gradului toleranței individuale la frustrare. 1) Tulburările de afectivitate formează una din cauzele importante ale perturbării evoluției normale a integrării sociale și profesionale, a apariției situațiilor conflictuale și frustrante în raporturile cu semenii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
facem referiri și la unele măsuri de profilaxie a „frustrației”, adică la acele acțiuni ce pot fi inițiate pentru a se realiza atât prevenirea și reducerea consecințelor unor frustrări severe și repetate, cât și pentru sporirea gradului toleranței individuale la frustrare. 1) Tulburările de afectivitate formează una din cauzele importante ale perturbării evoluției normale a integrării sociale și profesionale, a apariției situațiilor conflictuale și frustrante în raporturile cu semenii. Stările de dereglare a „afectivității”, de tipul: labilitatea emoțională excesivă, hipermotivitatea, reacțiile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
intesitate, un factor de dezvoltare a personalității, de creare a unor sisteme și instanțe noi, superioare, de rezolvare a conflictelor afectiv-motivaționale. Când însă petrubările afective devin prea puternice, echilibrul psihic general se dereglează, sporește vulnerabilitatea la situațiile de conflict și frustrare, iar formarea atitudinii persoanei față de cerințele activității și față de semeni este influențată în sens negativ. datele de ordin statistic arată, de altfel, că cel mai adesea devierile caracteriale ale copiilor, delictele gratuite pe care le comit minorii, au ca principal
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de reprobare, depresie și rușine. În aceste situații, individul este la un pas de angajarea într-un „cerc vicios”: sentimentul de reprobare și rușine, produs ca efect al atitudinii negative față de propriile sentimente, declanșează „autosancțiunea”/ „autopedepsirea”, simțită ca o nouă frustrare, care va duce la o amplificare a impresiei de „mutilare” sufletească, la adâncirea sentimentului că nu simți așa cum simte toată lumea. Clinicile de nevroze abundă în cazuri de subiecți care ajung în situația neplăcută de a suferi de un puternic sentiment
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conflictuală obișnuită, o atitudine ostilă disproporționată cu elementul declanșator, urmărind distrugerea fizică sau simbolică a agentului frustrant. Desigur, un asemenea mod de comportament constituie un grav simptom de neadaptare socială, de devianță, un principal factor cauzator de noi conflicte și frustrări, deoarece o astfel de rezolvare a unei situații conflictuale este în contradicție cu modelele de acțiune acceptate în culturile avansate. În cazul comportamentului de izolare, prin care se refuză contactul social cu semenii, „simularea” și „disimularea” reprezintă formele principale de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]