5,094 matches
-
Anton, care fusese ras pe cap. Popa subliniază că toate aceste metode au fost o inițiativă a celor patru, fără a avea directive în acest sens din partea sa. În plus, recunoaște că el, Grama și Șerbănescu i-au instigat pe gardienii Tiberiu Gabor și Augustin Vășcan să îi bată pe deținuți, după ce aceștia erau torturați în camere. Puterile lui Popa erau nelimitate în închisoare: Păvăloaie spune că nu se putea pleca de la Gherla spre Canal fără acceptul acestuia, chiar lui fiindu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
unei anchete, încă nu era sigur că va fi scos țap ispășitor și încerca să își acopere spatele lăsând instrucțiuni pentru continuarea acțiunii. După plecarea lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Dobrogea, care a fost bătut de agresorii lui Popa și Livinschi. Peste noapte, când aceștia se odihneau, câțiva au reușit să se elibereze din legături, i-au izolat pe agresori și i-au întrebat de ce i-au bătut, chemând apoi gardienii, care i-au eliberat pe agresori, dându-le ocazia să-și continue munca. Procurorul arăta prin aceasta că legionarii s-au bătut între ei, dar Pangrate a acuzat că intervenția s-a făcut pentru agresori; prin urmare, administrația cunoștea și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doar scenele de tortură. Fiecare inculpat avea cel puțin doi martori împotriva sa. Părintele Papken Keropeian, întrebat ce a văzut la Gherla, a spus că a fost torturat de comandanții legionari Gheorghiu și Marcu, în fapt directorul și unul dintre gardienii închisorii, declarație ce a provocat zâmbete și rumoare. Martor al acuzării pentru Voinea a fost Octavian Tomuța, care l-a acuzat că l-a recrutat pe Țurcanu și ceilalți să îi tortureze. Când Voinea l-a întrebat ce a pățit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sanitară (majoritatea trecuți cu arme și bagaje de partea agresorilor), a fost complice la moartea mai multor pacienți din infirmerie, este posibil ca el să fi fost prins într-o horă din care nu avea cum să iasă, asemenea multor gardieni și chiar directori de penitenciare. Ion Pangrate, torturat în camera 103, a fost salvat de doctorul Bărbosu, care îl știa din fabrică și i-a spus: ' Fii atent, eu te salvez, nu ai să mori, dar le voi spune că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care l-a înfruntat pe Țurcanu, deranjat de aroganța acestuia. Angelescu a fost dintre cei mai torturați deținuți din acest lot și, cu toate că a fost bătut în mai multe rânduri de Țurcanu, Popa și ceilalți dintre agresori, dar și de către gardieni, a continuat să îi înfrunte verbal. A fost transferat la Gherla, probabil, cu lotul din iunie 1950, existând indicii că a fost torturat și în acest penitenciar. S-a îmbolnăvit de TBC și se pare că a murit în închisoare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Bordeianu. Într-o zi, l-a mutat pe acesta împreună cu Munteanu, Comșa și Iosub la celula 16 de la etajul II, prilej pentru Bordeianu de a observa că nu era nimeni pe coridoare, de la etajul III până la parter. Desigur, absența gardienilor nu era întâmplătoare, ci pentru a elimina martorii. Scopul mutării sale în camera 16 era acela de a-i trage de limbă pe cei de aici. Pe la sfârșitul lui iulie 1950, a fost dus la camera 3-subsol, unde a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
hârdaiele cu mâncare și făcând curățenie pe hol, ocazie cu care a văzut tăblițele din săpun cu declarațiile victimelor acțiunii. De asemenea, susține că l-a văzut pe Țurcanu venind din oraș în închisoare, îmbrăcat civil, pe o bicicletă, în timp ce gardianul care i-a deschis îl saluta ca pe un superior în grad. În loc să fie eliberat, a primit o condamnare administrativă de trei ani, pe care a executat-o la Bicaz, Onești și Borzești. La Bicaz s-a întâlnit cu ofițerul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
repede la Pitești, iar după o scurtă perioadă de carantină, în luna decembrie a fost repartizat la camera 4-spital, unde trebuia să facă parte din primul mare lot de victime. A fost torturat în camera 4-spital și bătut inclusiv de gardieni și directorul Dumitrescu, realizând că nu există scăpare. A trecut ulterior prin mai multe celule (3-corecție, 16-muncă silnică, 4-parter), asistând la moartea lui Mihai Iosub. Se pare că a fost transferat în august 1951 la Gherla, unde a fost scos
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Negură și Onișor. Mai târziu, a stat pe celular cu Mihai Tufeanu, Dragoș Hoinic și Constantin Ispas, primul observând pe geam agitație la camera 4-spital, pe 6 decembrie 1949 (momentul declanșării primei bătăi generale). Fiindcă Tufeanu a fost văzut de gardianul Dina uitându-se pe geam, ceea ce era interzis, toți trei au fost duși la izolare. În primăvara lui 1950, a fost mutat la camera 1-subsol, unde se mai găseau Costache Oprișan, Florică Dumitrescu, Vasile Pătrașcu, Dinu Mateescu, George Chivulescu, Nicolae
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fusese pus în temă de Ionescu, astfel că acesta a fost torturat din nou: obligat să treacă prin rândurile de deținuți care îl loveau cu pumnii și picioarele unde se nimerea, când nu s-a mai putut ține pe picioare, gardianul Gabor a cerut să se repete scenele, ca să le vadă și el. În plus, a fost bătut și cu cureaua la tălpi. După bătăi a fost mutat într-o cameră cu Livinschi, dar, fiind suspectat de erizipel, a fost izolat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
făcut parte din prima echipă care tatona grupul mediciniștilor din București (cel care avea să devină primul torturat), alături de Leonard Gebac, Constantin Onișor, Ion Negură și Eugen Țurcanu. La sfârșitul lui noiembrie 1949, se găsea în camera 4 din secția gardianului Covreja, având rolul de a obține informații de la Pafnutie Pătrășcanu, în principal. În momentul în care acesta a fost bătut, Țurcanu și-a dat seama că Istrate nu spusese tot și a promis că se va răzbuna. Nu se știe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la puțină vreme. Pătrășcanu și Gherman, foști studenți la medicină, au încercat să îi facă respirație artificială, dar, realizând că decedase, au început să șteargă sângele și urmele de violență din celulă, ajutați de Gheorghe Roșca. Țurcanu a anunțat calm gardianul: 'Domnu șef, anunțați doctoru că a încetat să mai bată inima unui bandit!'. Silvestru Nanu a fost și el martorul uciderii lui Niță și adaugă că acesta fusese dezbrăcat la pielea goală înainte de a fi bătut cu bestialitate. Agresorii nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că a raportat timp de zece zile la începutul și sfârșitul programului că este torturat, dar nu s-a luat nici o măsură. Limba îi era atât de umflată de la sare, încât nu putea vorbi, fapt pe care l-a raportat gardianului. Sucegan a sosit în celulă înfuriat și i-a mutat pe toți cei care l-au torturat la o cameră de la parter. Totuși, la scurtă vreme după acest incident, în cameră au sosit directorul Gheorghiu și celălalt ofițer politic, Avădanei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Țurcanu, în ciuda intervenției lui Soare, Boceanu, Sebeșan și Radu Ciuceanu. Pentru că riposta a fost mai mare decât se așteptau, dar și pentru a-i convinge pe deținuți că administrația le ține partea, Țurcanu i-a chemat în ajutorul lor pe gardieni, care i-au bătut rând pe rând pe opozanți pe o masă. După bătăi, a urmat, printre lovituri de ciomege, o gimnastică istovitoare. Obișnuit să încaseze lovituri de la box, sport pe care îl practicase în libertate, Plapșa și-a fixat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu la fel de brutal ca Țurcanu, adaugă Plapșa. A urmat un logos al lui 'Țanu', căruia Angelescu i s-a împotrivit curajos, rezultatul fiind că toți cei din cameră au fost luați la bătaie. În plus, a fost lovit și de gardienii din Gherla, pentru că a reușit să le șoptească lui Gheorghe Popescu și Murărescu să se îndepărteze de acțiune. După 1989 a scris două volume de memorii referitoare la închisorile prin care a trecut. Cornel Pop Născut în comuna clujeană Gârbău
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ordine de la Popa. Popescu a fost implicat în ambele procese ale deținuților, decedând în Casimca Jilavei într-o precară stare fizică și complet înspăimântat. Când unii colegi din Jilava i-au lăsat pâine la baie, Aristotel Popescu i-a denunțat gardianului pentru că îl ajutau, refuzând să mănânce cadoul primit. A fost, într-un fel, victima absolută a Piteștiului, pentru că, prin torturi îngrozitoare, a fost transformat în agresor doar pentru a fi acuzat că este unul dintre responsabilii crimelor din Pitești și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de torturi fiind dus pentru cercetări la Securitatea din București, pe 30 decembrie 1949. Transportat la Jilava, a fost avertizat de Iosif V. Iosif și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care se purtase omenește cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost schingiuit și strangulat de Vasile Pușcașu. Deși Livinschi i-a avertizat să nu raporteze ce se petrece în cameră, la închidere, Teja a cerut raport la director, dar, în loc să fie scos la raport, a fost torturat în prezența gardienilor. L-a înfruntat și pe Stoian când acesta îi smulgea unghiile, spunându-i că îl compătimește pentru că autoritățile se folosesc de ei și îi vor împușca. Infatuat, acesta i-a răspuns că e un bandit prost, care nu știe cum
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ultimele zile ale anului 1948, probabil pentru a fi urmărit și pentru a avea astfel date despre restul partizanilor, și s-a întors în Vrancea. Arestat pentru a treia oară în octombrie 1949, a fost dus la Galați, unde un gardian s-a îndurat de el și i-a facilitat comunicarea cu soția, aducându-i chiar o poză cu ea și copilul nou-născut. Poza avea să îi fie descoperită de Țurcanu la Gherla, care îl va obliga să o mănânce. Anchetat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani de zile de la executarea sa: Dan Dumitrescu și Aristotel Popescu erau atât de îngroziți de ideea că Țurcanu ar putea să reapară în celulele lor din Jilava pentru a relua bătăile, încât denunțau fără încetare pe toți deținuții ori gardienii care nu aveau o comportare adecvată. Demența i-a împins până la a refuza pâinea lăsată pentru ei la toaletă de către vecinii de celulă, fiindcă nu puteau accepta ideea că Țurcanu murise și suspectau permanent că erau supuși încercărilor. A fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comitet' de reeducare împreună cu alți deținuți din cameră. Lotul clujenilor s-a ținut la distanță de ei, însă bătaia s-a pornit pentru că Vereșmorteanu a fredonat un cântec legionar. Una dintre victime a bătut în ușă și i-a raportat gardianului ce se întâmpla, dar Dumitrescu a sărit în ajutorul agresorilor și l-a lovit și el pe Constantin Juberian. Bătăile și autodenunțurile au durat până în aprilie 1950. La mijlocul lunii a fost transferat la camera 3-lagăr și menționează că, pe 20
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
erau scoși la plimbări, nici măcar pentru aerisirea așternutului sau a lenjeriei, nu aveau libertate de mișcare ori de discuții nici măcar în interiorul celulei, ci erau obligați să stea la marginea patului; ieșirea la baie era făcută în grabă și sub loviturile gardienilor, fiecare deținut având mai puțin de un minut pentru a-și satisface necesitățile firești și a se spăla. Cum mulți nu ajungeau la rând, erau constrânși să își facă nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât în celulă exista doar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
schimba taberele, precum nici pe cele ale lui Fuchs și Steier, asupra cărora nu există date certe. În ceea ce privește împărțirea acțiunii în etape, Ierunca identifică patru momente: demascarea externă (informațiile ascunse la Securitate), demascarea internă (denunțarea ajutoarelor primite în închisoare de la gardieni ori alți deținuți), demascarea morală publică (defăimarea familiei, credinței, prietenilor și modelelor) și torturarea altora. Virgil Ierunca arată că acțiunea de la Pitești nu a fost singulară, amintind de reeducarea în stil chinezesc, relatată de Dries van Coillie în Jai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Dintre studenți, Dumitru Bacu îi consideră pe Eugen Țurcanu, Titus Leonida, dar și pe Alexandru Bogdanovici principalii responsabili, în timp ce, dintre oficialități, e de părere că ar fi trebuit 'ascultați' atât Nicolschi, Dulgheru, Jianu, Teohari Georgescu, Drăghici și Borilă, cât și gardienii de la Pitești ori Gherla, pentru a putea fi stabilit adevărul. În ceea ce privește scopul acțiunii, Bacu avansează ideea încercării de a distruge mișcarea naționalistă, prin ruperea continuității, distrugerea tineretului. El nu crede că informațiile și denunțurile obținute de comuniști puteau fi un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]