4,138 matches
-
ieșit din sacul-dormitor personal (nu eram chiar singur în cameră), am trecut rapid pe la toaletă - nu v-o descriu! - și am ieșit pe aleea ce ducea, pe întuneric, spre lumina miilor de sahasrare înflorite. Nu cunoșteam drumul, dar m-am ghidat după vibrații, după vocea din difuzoare și după ceilalți întârziați. Pe un asfalt aproximativ, mai mult pietriș, am ajuns la micul stadion, unde avea loc meditația colectivă. (În cele trei zile cât am existat în marea de vibrații de la Pune
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și la figurat, a fost Pamela, o indiancă ce lucra în ashramulspital. Răbdătoare și înțelegătoare cu mine, un curios și un... înfometat de imagini și impresii, Pamela m-a condus într-un mare centru comercial - magazine lângă magazine - mi-a ghidat pașii și ochii spre cele mai frumoase sari-uri și curte, bijuterii și produse farmaceutice. Mi-a explicat diferențele de calitate, m-a sfătuit. A negociat pentru mine. Atâta eleganță, frumusețe, demnitate și umilință în manifestarea Pamelei! Un european - fac
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se dilată favorizând desfășurarea evenimentelor cu încetinitorul. Atunci, capacitatea de acceptare a surprizelor este depășită de natura ta umană. Dacă abandonezi în fața intensității și densității vieții, ești pierdut! Așezându-te, în schimb, în centrul Universului și acceptând Mâna care te ghidează, ai șansa să trăiești nemurirea. Dacă povestea mea indiană nu ar fi avut loc, nu aș fi știut-o inventa! Și chiar de aș fi avut acest har, ea, povestea, nu ar fi avut tâlc. Poate doar în sensul S.F.
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
propusesem să cumpăr astfel de muzică, reprezentativă pentru poporul indian, un popor muzical și sensibil. Așadar, am cerut înregistrări cu muzica celor mai în vogă filme indiene. Vânzătorul mi-a prezentat trei discuri. Necunoscând niciun nume de pe copertă, am ales ghidându-mă după poze, la inspirație... Mai trebuie să vă dezvălui un criteriu al alegerii: poza trebuia să fie cât mai decentă! Îmi făceam chiar probleme: voi putea prezenta eu CD-ul și altor sahaja yoghini? Încă o dată, slăbiciunile mă trădau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de folosire, apărută în 1994. Chiar m-am gândit, dacă vom avea suficient spațiu editorial, să dau citate din ele, pentru că ar fi și mai evident de ce am ținut atât de mult ca dumneavoas‑ tră, în această carte, să ne ghidați prin sinuozitățile tran‑ ziției. Au fost texte clarvăzĂtoare, precum „țară comu nistă cu presă liberă“, în care scriați, în primăvara lui 1990, că modelul japonez sau suedez cu care se lăuda Iliescu va ajunge spre anul 2000 să se evidențieze
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la Paris, unde, în unele cartiere, pe trotuare se întind bazare orientale, ca să te convingi că atracția Vestului e una economică, și nu una de civilizație ; nu o aderență la lumea franceză, la cultura occidentală. Refractari la schimbare, intrușii sunt ghidați organic în refuzul lor. Din când în când, Franța e tulburată de revolte ale banlieue-rilor. O răzme‑ riță din asta a fost la un meci de fotbal de calificare pentru un campionat european sau mondial, în care juca Franța contra
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trei ani (69.500 franci pe lună), dar, pentru a o avea, am renunțat la bursa lunară de la Recherche Scientifique (42.000 de franci)1. Potrivit legii din Franța, Recherche Scientifique nu acceptă „cumulul”. Mă tem că Bollingen Foundation se ghidează după aceleași principii șsubl. S.W.ț - dar nu sunt sigur. Puteți să cereți informații scriind la: Bollingen Foundation, Inc., 140 East 62nd Street, New York 212. În orice caz, știu că bursele se hotărăsc la mijlocul toamnei (către 15-20 octombrie) și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și susținut al decadentismului, cosmopolitismului, al misticei național-șovine". Succesul lui Marin Preda este motivat de criticul-dentist prin faptul că experiența de viață a autorului Moromeților a fost luminată de marxism-leninism. Eugen Jebeleanu dezvăluie care îi este busola după care se ghidează nu numai el: "Busola noastră, a scriitorilor din R.P.R., membri sau nemembri de partid este spiritul partinic. Spiritul partinic este acela care ne-a ajutat și ne ajută tot timpul să sondăm și să descoperim nu orice adevăr, ci singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în genunchi, resemnat. Mă înclin ca un tată mândru, văzându- și fiul cum își începe propria aventură, și încura- jându-l să trăiască o viață minunată, nu bătându-l la cap și spunându-i ce e bine și ce rău și ghidându-i în vreun fel calea, pentru că e calea lui, tatăl și-a trăit viața și a înțeles-o. Eu fac parte dintre pionierii scenelor de restaurante, fac parte din cei care au adus romanța aici. Nu mă mutați, domnilor, pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce cale s-o mai iei, când le-ai făcut pe toate ?“, se întreba. Ce alegeri să faci, când ai ajuns într-un punct la care nimeni nu a cutezat nici să viseze, neavând niciun model după care să te ghidezi ? Nimeni nu i-a spus despre asta, despre momentul după ce cucerești tot publicul și ai lumea la picioare, după ce ajungi să fii cel mai bun, momentul după ce ai scris istorie cu toată ființa ta și ai depășit toate limitele. Ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Beach, iar furia lui a continuat să contrasteze cu împrejurimile calme din sudul Californiei: zile leneșe la piscină sub un cer obstinant de senin, plimbările la voia întâmplării prin Galleria, plimbările nesfârșite cu mașina, șirurile de palmieri legănându-se și ghidându-ne spre destinație, conversațiile relaxate pe fondul muzical al casetelor cu muzica lui Fleetwood Mac și Eagles - toate avantajele maturizării în acele timpuri și locuri noncomformiste au fost substanțial compromise de prezența lui invizibilă. Acel stil de viață languros, decadent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe un scaun, mormăind într-un microfon, în timp ce o funcționară a librăriei stătea foarte aproape și foarte nervoasă, gata să pocnească din degete în fața ochilor mei în cazul în care mi se rupea filmul (iar uneori, când dădeam autografe, îmi ghida mâna pentru a mâzgâli o semnătură descifrabilă, atunci când nu intenționam decât să semnez cu un X). Dar dacă drogurile nu erau disponibile, deveneam mai puțin dedicat cauzei. De exemplu, atunci când un dealer pe care îl cunoșteam în Denver fusese - fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de încruntare. Îl cunoștea pe Clayton la ora aceea? Oare Clayton venise în biroul meu știind că o va întâlni acolo? Oare... - Tati, iar e verde, am auzit-o pe Sarah plângându-se, și atunci am călcat pe accelerație. Ca ghidat de radar am condus direct la Ira’s Spirits și am parcat la intrare. I-am spus lui Robby să aibă grijă de sora lui, dar avea căștile Diskman-ului pe urechi, conectat într-o altă lume, cu viitorul aplatizat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ce simțeam urcând treptele: mă așteptasem la una ca asta. Făcea parte dintr-o poveste anume. Inima pompa adrenalină în sângele meu și, cu toate astea pașii mei erau măsurați și lenți. Mă țineam de balustradă, lăsând-o să-mi ghideze ascensiunea, simțindu-mă atât de neutru de parcă aș fi fost în transă. În capul scărilor am luat-o pe coridorul întunecat și silențios care ducea spre dormitor. Ochii mi s-au adaptat curând, coridorul înotând într-o tentă violetă. Puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe puștii ăia dac-ar fi în stare să-mi procure drăcovenia, iar ăsta a zis c-o să mi-o aducă a doua zi. Nici o problemă. Goneam pe autostradă. Am ignorat palmierii nelegănați care transformaseră autostrada într-un tunel. Mă ghidam după banda în care rulam. Scriitorul nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Kentucky Pete continua să vorbească, deși ceea ce spunea nu mai conta. - Așa că ne-am întâlnit în parcarea de la Fortinbras, iar el avea obiectul și asta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre ușa de la intrare. Am introdus cheia în broască. Am deschis ușa de la intrare. Am intrat pe hol. Casa era tăcută. Miller era lângă mine. - Unde au avut loc evenimentele culminante? am fost întrebat. Cei trei bărbați așteptau să-i ghidez spre coridorul cu aplice pâlpâitoare, în dormitorul matrimonial care fusese invadat, prin camera de zi care era acum camera de zi din Valley Vista - am tras rapid aer în piept în timp ce am aruncat o privire la mocheta de un verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amintirile, aidoma acelor colțuri ale minții... - N-am scos combina stereo din priză? am întrebat, învârtindu-mă prin întuneric. ...amintiri în abur de acuarelă... - Da, am scos-o, domnule Ellis. Era Miller, ținându-se de DCE de parcă l-ar fi ghidat undeva. ... cum eram noi altădată... Camera de zi deveni instantaneu fierbinte. Era o seră, iar mireasma Pacificului se insinuă treptat în umezeala aerului. ...fotografii înșiruite de zâmbete trecute... Brusc, de sus: - A apărut ceva aici, strigă Sam. Tocmai s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva mai mult, pentru a putea vizita muzeul. Vreau să mulțumesc pe această cale tov. ghide și În special D-nei Lovinescu (Stela Lovinescu, n.n.), care, deși era ora 9 ½ dimineața, s-a dus s-o aducă mai devreme pe tov. ghidă, care după 10 minute a venit, ne-a deschis muzeul și ne-a arătat unde sunt expuse fotografiile mamei noastre. Apoi ne-a prezentat cu multă pricepere exponatele din muzeu, fără Însă a spune nici un cuvânt referitor la activitatea artistică
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spațiul este destul de restrâns și că sunt foarte multe exponate extrem de importante În muzeu, totuși cred că se putea găsi un loc mai sus, nu ca să stai În genunchi pentru a putea vedea fotografiile . Probabil și din acest motiv tov. ghidă a omis să ne spună câteva cuvinte despre activitatea artistică a Norei Marinescu. Vă rog să n-o luați drept reproș ceea ce vă scriu, ci ca o dorință a noastră de a se găsi un alt loc, pentru ca fotografiile privind
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Buc. - voi Încerca și cu ms. Enescu. Nu cred să-l dea, căci era tare mândru, când mi l-a pus În mână. Totuși. Am scris, mi se pare, că am o rudă la ONT. Ea mi-a spus, că ghidează numai străini, dar dacă se va duce la Suceava prin Flt., se va opri la Muzeu, fiind În drumul ei. A spus și ea, că pe străini nu i-ar interesa mult specificul muzeului nostru. Cu M. Băcescu ați făcut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și Jean, pe partea mamei. O etajeră pentru veselă. Pe șemineu, un orologiu cu un îngeraș aurit deasupra. Bucătăria este cam rudimentară, dar solidă, cu ustensile grele. Salonul era inima Malagarului: aici se țineau consiliile de familie, erau primiți oaspeții. Ghida ne spune ce cărți a scris Mauriac stând la măsuța de lângă fereastră. Cunoaște legenda fiecărui obiect din casă și se însuflețește relatând-o, de parcă și-ar povesti propriile amintiri din copilărie. Instalați în cele două fotolii roșii de lângă șemineul alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sugerează câte ceva din tensiunea și inconfortul drumului nostru. VITALIE CIOBANU: Ne îmbarcăm în autocar și plecăm să luăm cina în zona Parcului La Villette. Habar nu am unde se află, așa că mă las în seama instinctului meu de explorator (instinct ghidat de mâna nevăzută a gazdelor pariziene). Pe măsură ce lunecăm de-a lungul Senei cu autocarul, descopăr, de fapt recunosc, locurile faimoase ale Parisului, reținute din cărți: L'Ille de la Cité, Notre-Dame de Paris, Luvru, Palais Royal. Traversăm Sena și ajungem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doilea element care îmi amintește într-un mod izbitor de Chișinău, după hotelul Lietuva, este ghidul care ne însoțește în excursia noastră prin Vilnius în această dimineață. Seamănă leit cu o altă călăuză, și anume cu cel ce m-a „ghidat” în împărăția, nepătrunsă la acea dată pentru mine, a limbii engleze. Se numea Costică Mămăligă și preda engleză la primul SRL din Chișinău specializat în „promovarea”, contra plată, a limbilor moderne, deschis la începutul deceniului trecut și botezat Oferta (o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
muzeu la Chișinău. Nu, pentru că basarabenii mei nu au memorie... Foarte puțini dintre ei înțeleg că au fost și mai sunt încă ocupați de ruși. VITALIE CIOBANU: La Biblioteca Municipală ajungem cu taxiul, eu, Vasile, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, ghidați de Datze - o fată blondă din stafful local, foarte ageră și receptivă. O cafea preliminară cu șefele bibliotecii. Tot aici ne reîntâlnim cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone, care ne întâmpinase cu flori pe peronul gării. În sala de conferințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ieșa șarpili acela-nainti”. O frecvență importantă are și conjunctivul prezent, ca timp cu puterea de a modifica viitorul, și de aceea el este propriu unor instanțe inițiate, cum sunt colindătorii sau descântătoarele. Aceștia au cunoașterea necesară pentru a asista și ghida traseul inițiatic al tinerilor. Modul condițional optativ primește valoare imperativă în imprecațiile mamei care își menește fiul să treacă prin moartea simbolică a înghițirii inițiatice. Șarpele se adresează în același registru „Spargem’ țasta capului”, așa cum o face și bourul cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]