6,255 matches
-
ochii din televizor. Asemenea cunoștințe evoluate reușesc să amuțească mica mulțime. Îl găsesc pe Emil În camera de gardă de la Ortopedie. Scena de la etajul nostru se repetă și aici. Îmi face semn că iese. După ce se extrage cu greu din grămada Împietrită În fața televizorului, mergem la el În cabinet. Odată ieșiți pe hol, ne Îmbrățișăm victorioși și schimbăm cîteva cuvinte prin care ne exprimăm bucuria și entuziasmul. Îmi oferă un Kent din pachetul lui de doctor. Fumăm, el stă la birou
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unde-ți cad fisele neconsumate cînd nu se face apelul sau cînd sună ocupat și fisele nu mai cad, rămîn pe-acolo pe undeva, și vii după o oră și tragi buretele afară cu o sîrmă și-ți cade o grămadă de bani ca la cazinou. Așa că Într-o oră această mică escrocherie ne-a adus doi pumni de fise cu care am Început să sunăm la toate numerele de telefon pe care ni le- am putut aminti și astfel am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu Închid imediat ușa și nu dispar. (Cum să-l legitimați? Nu e suspect, e erou de război, valea! se răstește el cînd ei se arată interesați de persoana mea.) Se vede cum tot drumul pînă la Craiova turuim o grămadă de prostii, Craiova e mică și avem cunoștințe comune - mă Întreabă dacă Îi cunosc pe cutare și pe cutare (nu-i cunosc) care au murit Împușcați undeva lîngă poștă acum cîteva zile. Se vede cum cobor din tren și evit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se vede de pe această culme de munte numită Aventură la 18 ani? După ce am făcut un ocol ca să evităm gărzile de la ieșirea principală din oraș, se vede un soare roșietic scăldînd cîmpul ud și negru și șoseaua fantomatică mărginită de grămezi de zăpadă apoasă, la primele ore ale dimineții de 1 ianuarie, și eu stînd copleșit În mașina tatălui meu tăcut. Copleșit? Asta se vede? Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta, se vede În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrie În ziare dacă... mă rog, Înțelegi... Am vorbit și despre manifestația anticomunistă din București, lumea cere interzicerea foștilor demnitari comuniști În viața politică, e normal să nu mai primească nici un fel de funcții. Tipul ăsta Își tot notează o grămadă de chestii și adună de prin ziare decupaje, ne-a citit unul din România liberă... articolul unui tip care se numește Octavian Paler, un scriitor despre care am auzit ceva, dar n-aș putea spune prea multe despre el, am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trenul s-a oprit din nou. Ies din mașină și sar de pe platformă, iar undeva În față e o ușă metalică, deasupra ei există un bec palid. Intru pe această ușă Într-o cameră plină cu lucruri vechi strînse În grămezi și saci, vine dinspre ele un miros putregăios; În celălalt capăt al camerei există un dulap, pe ușa lui, o oglindă, În care mă privesc și am sentimentul foarte ciudat că de fapt sînt Într-un muzeu. Îmi mișc mîinile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
infirmerie, bășicile de pe brațe nu arată bine, arsura pare urîtă și trebuie Îngrijită. Îi arăt tuburile și cutiile de alifii și de creme pe care le-am primit să-mi repar dezastrul. Mă rog, un isteț mi-a aruncat În grămada de pe pat și o cremă de hemoroizi. Ba nu, cred că doi isteți. Soare ia unul din tuburile de Hemerzom și-l cercetează cu o figură absentă, apoi Își ridică privirea spre mine, zîmbind. Nu crăp, zic ca un erou
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toată pielea Îi atîrnă ca un sac, iar acum podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît mă străduiesc să-i calc nu reușesc să strivesc nici unul, dar Încep să-mi folosesc puterile mentale, Îi adun pe toți Într-o grămadă și mă Încordez, ca să-i Îndes printr-o gaură de aerisire În perete. SÎnt ca un covor albastru care freamătă amenințător, mă scutur de oroare. O vreme reușesc să-i Împiedic, dar sînt foarte mulți și-mi scapă... În cele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a retras la sanatoriu, În pavilionul ORL, dintr-o unitate din TÎrgu Jiu, ca să-și trateze o sinuzită cronică, zice că de mîine va Începe un tratament cu puncții), fumînd Lexington sau JPS și Îndopîndu-ne cu căpșuni și cireșe la grămadă dintr-un castron enorm (am pus la grămadă tot ce ne-au adus părinții la prima oră), ne retragem la odihnă În saloane. Dar liniștea amiezii e spartă de un moment intens. Unul din colegii lui Rică face o criză
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o unitate din TÎrgu Jiu, ca să-și trateze o sinuzită cronică, zice că de mîine va Începe un tratament cu puncții), fumînd Lexington sau JPS și Îndopîndu-ne cu căpșuni și cireșe la grămadă dintr-un castron enorm (am pus la grămadă tot ce ne-au adus părinții la prima oră), ne retragem la odihnă În saloane. Dar liniștea amiezii e spartă de un moment intens. Unul din colegii lui Rică face o criză. E un tip micuț, cu țeasta tunsă, pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
veche și mai veșnică Îndeletnicire? Ă? Știi tu să se fi oprit vreo clipă? Mă, o clipă, o zi fără dihanie pe fața pămîntului... Păi și atunci cum să vorbim despre război, așa, supărați? Masacre, gropi comune, orașe bombardate la grămadă, fără discernămînt, distrugere? CÎnd nu s-au Întîmplat ele? Eu cred că de fapt capacitatea omului de a produce mizerie semenilor, pînă la urmă război, nu e Întrecută decît de aceea de a se minți singur, de a se autoamăgi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce poate el. Știu să-i fluture pe la nas niște prostii, Îi bagă În cap chestii și el crede că nu se poate altfel, asta e salvarea lui, ăsta e mîinele lui mai bun, și-așa se-adună Într-o grămadă. Și bătaia de joc ajunge un ideal, negrul ajunge alb, urîtul - frumos, că așa vrea grămada... După ce-i umplu capul cu rahat parfumat, Îl Întorc, orbit, Împotriva propriilor lui interese, Împotriva binelui firesc... Îi bagă doctrina În ochi de-ajunge
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și el crede că nu se poate altfel, asta e salvarea lui, ăsta e mîinele lui mai bun, și-așa se-adună Într-o grămadă. Și bătaia de joc ajunge un ideal, negrul ajunge alb, urîtul - frumos, că așa vrea grămada... După ce-i umplu capul cu rahat parfumat, Îl Întorc, orbit, Împotriva propriilor lui interese, Împotriva binelui firesc... Îi bagă doctrina În ochi de-ajunge să i se pară lui că seamănă cu ce crede el despre lume și viață și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Albă, cîteva sute de români cărora autoritățile sovietice le-au promis că le permit repatrierea sînt masacrați de trupe care-i așteptau cu cuiburi de mitraliere, aproape de graniță. Masacrul e mascat, victimele, unele Încă În viață, agonizînd, sînt Îngropate la grămadă, În deja celebrele gropi comune din care nu lipsea varul - În memoria puținilor supraviețuitori a rămas această imagine a unui mormînt uriaș gemînd pentru mai multe zile. Un mormînt uriaș care nu e decît un punct minuscul În tabloul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o viață mișto. Și nu sînt toți niște animale, ca tîmpitul ăla care era OS și care-și dădea În petec În corpul de gardă, probabil că nu era pilot, ci vreun cadru din administrație. Marin mi-a povestit o grămadă, pentru că de cîteva luni trăiește printre ei. Da, au o viață mișto și nu le lipsește nimic, trebuie să existe o compensație pentru meseria dură. Nici Înainte nu le lipsea nimic. Aici, la Deveselu, sînt un grup foarte mișto, Își
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
abia se ghicesc, pentru că sînt făcute terci, apoi poze cu mineri care umblă printre civili Înspăimîntați ținîndu-se de gît, Îmbrăcați mizerabil, murdari, fluturînd pe deasupra capetelor răngi sau cozi de lemn, dar foarte veseli... un astfel de grup vorbind deasupra unei grămezi care a fost pînă nu de mult o persoană, un om, un braț i-a fost detașat de trup. Unul dintre mineri mă privește direct, are fața murdară, Îi lipsesc cîțiva dinți... Privește ticălos spre cameră cu gura deschisă, de parcă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bază de noroc. Dar de unde atîta noroc pe noi? Nu știu... poate pentru că sîntem niște campioni Înnăscuți. Tot episodul s-a Încheiat cu Cristian stînd pe marginea patului și numărînd bancnote murdare și mototolite, pe care le culegea dintr-o grămadă aflată alături de el, citînd dintr-o reclamă comunistă la CEC ( Încet, mai mult pentru sine): „Ban economisit, somn liniștit“. Duminică, sfîrșit de iulie. S-a Încins o bătălie nemaivăzută cu lubeniță. Toată socoteala s-a Întîmplat din cauza unui țăran care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de noroi. George își aduse aminte. Nu fusese un vis. Totul se întâmplase aievea. Mașina se prăvălise în canal, cu Stella înăuntru. Deci Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie peste grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să netezească așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde, în mod evident, șezuse la masă scriind o scrisoare. Ardea o singură lampă. Pe masă se găsea și o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
greu să mă abat din drum și să ajung până acolo, dar nu-mi mai acordă nicio atenție și-și vede de lectura ei. Nu-mi rămâne nimic de făcut decât să-mi continui drumul. După un timp întâlnesc o grămadă de rulote părăsite și multe alte obiecte vechi abandonate și stocate într-un fel de curte împrejmuită de bălării. Intru cu timiditate printre ele, sperând să întâlnesc pe cineva care are apă. Văd un bărbat tuciuriu care repară ceva ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă. Se gândi la Michi Bobancu și la Gelu Popa, care aveau să fie cei doi copii sărmani găsiți dormind în pădure. Ei, da ei aveau roluri! Trebuiau să povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
semnalmentele formale o acceptare, prin opoziție, a regulilor sacre ale jocului (la hipodrom, caracterul non-funcțional al pălăriilor nu are al motiv logic decât delimitarea și separarea de funcția utilitară). Sistemul semnelor din codul sportiv sunt multiple cuvinte (numele unei probe, grămadă numele jocului, rugby) indici (embleme ), iconuri (imagini ) și simboluri (mingea de rugby pentru jocul de rugby), istoric (un joc de fotbal dezvoltat la Rugby School (1574) în Anglia, codificat în, 1825), corporații (Ligă, Uniune, Echipă), dezvoltate în funcție de gradul de dificultate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
o iubesc râde în brațe străine și chiar reazemul sfânt simte uneori că-l trădează: Cât despre Dumnezeu pe care-l aștept, / el este într-o altă poveste... Peste toată nebunia în care Se fabrică istoria acestei / clipe, cuprinzând, la grămadă, scrumbiile electorale, lăturile ideologice, sarmalele împărțite prin toate piețele, în stare să asigure orice victorie a democrației care își arată degetul din jeepuri, poetului, lacom de toate florile de cireș (Prin inima mea trece toată grădina (...) / Pe toate le-am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]