3,274 matches
-
pricini inconștiente, pe care nu izbutesc să mi le lămuresc? Și tot asta s-a putea zice și despre dumneata. Ce te-a făcut să mă alegi pe mine, și nu pe altul? În orice caz, odată declanșat procesul, conjuncția hazardurilor și Împrejurărilor inevitabile devine prea complicată. Nu crezi? Toate astea mi se par noi și stranii. - Ai vorbit de opțiune? - Da. - Am să-ți spun ce Înseamnă să optezi. Faulques a vorbit o vreme - În felul lui, Între prelungi pauze
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
complicată. Nu crezi? Toate astea mi se par noi și stranii. - Ai vorbit de opțiune? - Da. - Am să-ți spun ce Înseamnă să optezi. Faulques a vorbit o vreme - În felul lui, Între prelungi pauze și tăceri - despre opțiuni și hazarduri. S-a referit la franctirorul lângă care petrecuse patru ore, lungit pe podeaua terasei dintr-o clădire cu șase etaje, de pe care aveai o amplă panoramă a orașului Sarajevo. Franctirorul era un sârb bosniac de vreo patruzeci de ani, slab
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cap precum un pepene sub un ciocan ori să facă mațele să curgă absolut eficient. Și cum optezi, Întrebase Faulques. Vreau să spun, cum tragi, la Întâmplare ori Îți alegi țintele? Atunci, sârbul spusese ceva interesant. Aici nu există nici un hazard, explicase. Ori foarte puțin: doar cât era necesar pentru ca un om să se decidă să treacă pe acolo la momentul potrivit. Restul era treaba lui. Pe unii Îi omora, pe alții nu. Era foarte ușor. Depindea de cum mergea, fugea și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu trăsese În fată, dar alesese, În schimb, o femeie din apropiere, care privea pe fereastră, și, cine știe, poate aștepta să vadă cum era omorâtă fata care mergea distrată sub cerul liber. De asta și zicea că chestia cu hazardul era relativă. Exista mereu ceva care decidea aia ori de ailaltă, cu excepția, firește, a dificultăților operative. Pe copii, de exemplu, era mai greu să-i nimerești, fiindcă nu stăteau niciodată locului. Erau la fel ca șoferii de automobil În mers
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dumneata ai luat parte la un proces pe care nu l-ai Început, dar pe care l-ai influențat cu fotografia dumitale faimoasă și premiată. Ea mi-a distrus viața. Acum sunt de acord că n-a fost totul doar hazard, fiindcă unele Împrejurări ne-au dus pe dumneata și pe mine la acel moment exact din acea zi. Și, ca efect al procesului Început de dumneata, de mine, de cine-o fi fost, eu sunt acum aici. Ca să te omor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
croatul pe același ton, că nu poți să-mi porți pică pentru asta. Îți dai seama? Cum nici eu nu-ți port dumitale. Din contră. Îți sunt recunoscător că mă ajuți să Înțeleg. Din punctul dumitale de vedere, amândoi suntem hazarduri și determinări ale legilor pe care Încerci să le reflectezi aici În turn, după ce ai Încercat fără succes să le descifrezi cu ajutorul fotografiilor dumitale. În realitate, ura și Îndârjirea ar trebui să fie nelalocul lor În lume. Sunt nepotrivite. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ar fi fost cu neputință de observat și compus fără prezența ei. Ca În vulcanul cel roșu, negru și brun, care era vârful picturii murale, punctul unde convergeau toate liniile, toate perspectivele, Întreaga tramă complexă și neîndurătoare a vieții și hazardului ei, guvernat de norme riguroase, drepte ca și traiectoria sinistrelor săgeți din tolba lui Ahile. El, care, În fața Troiei, mișcându-se și Încordând arcul ucigaș (și el o combinație letală de curbe, unghiuri și drepte, ca de obicei), era aidoma
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
decât oricine lucrul acesta. În plus, una dintre imaginile sale timpurii de război era legată de aceea: fiul lui Priam și soția lui depășeau traducerile școlărești din greaca clasică; aveau chipuri, voci, lacrimi autentice și, cu o simetrie exactă (erau hazarduri imposibile), mai și vorbeau limba lui Homer. Întâia oară când Faulques auzise bocetul real al Andromacăi fusese la douăzeci și trei de ani, la Nicosia. În acea zi, un Început de război, sub un cer acoperit de parașutiști turci care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fi fost dumneata, ar fi fost altcineva. E o furnică ce Își dă prea multe aere. Și n-are importanță peste ce furnici calcă omul. De jos, el va părea Întotdeauna pantoful Domnului, deși pe ele le omoară geometria. Pașii Hazardului pe un eșichier de șah. - Acum pricep ce spui - Markovic i-a aruncat o privire răutăcioasă. Asta te liniștește, nu-i așa? - Firește. N-ai cum să ceri socoteală cuiva. E imposibil să te duci până acolo și să pocnești
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cele mai bune sunt cele răscolite de o revoltă fără astâmpăr, de o neliniște În care se Întrețes nesiguranța de sine și spaima obscură de realitate. Pe de altă parte, Sylvia Plath e cât se poate de conștientă că, prin hazardul afinităților elective, scrie cele mai bune rânduri când e vorba de „descrierile ilogice, senzuale”. Altfel spus, când se raportează la partea nocturnă a realității, la spațiul Întunecat al unui psihic profund vulnerabil. E o sensibilitate care pune la Îndoială totul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
literatură, jurnalul intim acceptă orice definiție 95. Acceptă și oricâte interpretări, pentru că oferă nesfârșite posibilități de explorare a părții sale nevăzute. Ca mitologie a autenticității, ca oglindire a eului, ca depozitar al inexprimabilului, ca text potențial, ca écriture livrée au hazard, ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă de imaginație, ca procedeu literar, ca revanșă psihologică, mărturie maniacală, diversiune teoretică, În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tîrziu de numeroși psihologi, în special în Statele Unite. Conform experimentelor lui Asch (1956) asupra conformismului în anii '50, înșelătoria a ajuns să fie o componentă a paradigmei acceptate a cercetării în unele ramuri ale psihologiei, în special în studiul personalității. Hazardul etic al inducerii în eroare a fost remarcat încă din 1954 de către Vinacke (1954). Alți autori i-au călcat pe urme (de ex. Stricker 1967) însă, din cîte știu eu, abia în 1969 a fost evaluată prima dată eficacitatea înșelătoriei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eroare pe celălalt segment. Nu cred că această perspectivă aduce ceva în plus modului în care înțelegem ceea ce se întîmpla în mintea lui R2; intenționalitatea și autoamăgirea sînt concepte care pot fi valabile numai în prezența unei anumite doze de hazard. Pentru o mai mare precizie, însă cu riscul de a deveni pedanți, poate ar trebui să vorbim de "pseudo-minciuni" atunci cînd ne referim la prefăcătorii direcționate spre propria persoană, prin care ajungem să negăm lucruri de care sîntem convinși sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
riscului ca element din ce În ce mai prezent În problematica securității statului a fost introdusă de sociologii Ulrich Beck și Niklas Luhman, creatorii noțiunii de „societate de risc” (risk society). Pentru Beck, riscul poate fi definit ca un mod sistematic de a gestiona hazardurile și insecuritățile produse și create de procesul de modernizare al societății. Spre deosebire de toate epocile anterioare (incluzând societatea industrială), societatea de risc este caracterizată În mod esențial de o lipsă crucială: imposibilitatea atribuirii exterioare a Întâmplării, a hazardului. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de a gestiona hazardurile și insecuritățile produse și create de procesul de modernizare al societății. Spre deosebire de toate epocile anterioare (incluzând societatea industrială), societatea de risc este caracterizată În mod esențial de o lipsă crucială: imposibilitatea atribuirii exterioare a Întâmplării, a hazardului. Cu alte cuvinte, riscurile depind de decizii, sunt produse industriale și, În acest sens, reflexive din punct de vedere politic (Beck, 1992, p. 183). Deși riscurile În sine nu au devenit elementele centrale ale studiului sau practicilor securității, existența lor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
reacției de unire (combinare, rearanjare) de segmente genice imunoglobulinice, sectorul din ADN dintre regiunea V K și regiunea JK este pierdut (excizie sau deleție) dar, depinzând de orientarea relativă a segmentelor VK și JK, din linia germinală, precum și de jocul hazardului, în selecția segmentelor genice participante la fuziune, acest sector din duplexul ADN poate fi uneori conservat. Fiecare segment genic VK are un promotor și doi exoni desemnați LeK1 și VK1. Exonul LeK1 codifică pentru secvența polipeptidică semnal ( lider ) care orientează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
V, este fuzionat cu segmentul genic D3 al sectorului cu segmente D și cu segmentul genic J2 din sectorul cu segmente genice J, rezultând un exon funcțional V2 D3J2 , dar un asemenea exon funcțional poate fi reconstituit pe bază de hazard din oricare dintre cele trei tipuri de segmente genice V, D, J. Odată reconstituit un asemenea exon funcțional VDJ , lui i se poate adăuga exoni din sectorul cu segmente genice C, rezultând unități transcripționale (gene active) pentru sinteza de catene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catenelor L. În plus, toate regiunile constante ale catenelor H și L prezintă un oarecare grad de omologie, în sensul că secvențele lor de aminoacizi, deși diferite în multe detalii, sunt suficient de asemănătoare pentru a fi fost implicat doar hazardul. Astfel, s-a dedus că toate catenele imunoglobulinice au o origine comună. La început a existat doar o genă care a specificat sinteza unei catene polipeptidice, a cărei lungime era aproximativ egală cu aceea a regiunii constante a catenei L.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
continuității (în câmpul nostru cultural), căutând sistematic mai ales, n.n. referințele externe ale dezvoltărilor autohtone. Un comparatism ideologic sui generis, deci, care include și chiar presupune regruparea ideilor în jurul unor constante europene, inclusiv asociațiile neprevăzute dar bine documentate și chiar hazardul, neprevăzutul și misterul unor raportări substanțiale (pp. 7-8). Unghiul de percepție se schimbă mereu, adesea imprevizibil. Textele vechi sunt citite printr-o grilă și hermeneutică nouă. Ceea ce părea definitiv stabilit și anchilozat, primește o nouă definiție și contextualizare. Te întrebi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Iulian Boldea, Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureș, 1998; Marina Cap-Bun, Oglinda din oglindă, Constanța, 1998; Ștefan Cazimir, De ce, nene Iancule?, București, 1998, Perian, Pagini, 53-74; Ștefan Gencărău, I. L. Caragiale. Numărul ca expresie a hazardului, Cluj-Napoca, 1999; Grid Modorcea, Măștile lui Caragiale sau Spovedania lui Mitică de la origini și până mai apoi, București, 1999; Constantin Cubleșan, Caragiale în conștiința critică, București, 1999; Procesul Caragiale-Caion, pref. Dan Alex. Condeescu, București, 1999; Liviu Papadima, Caragiale, firește, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
la cunoștință vestea cea mare, a fost întrebat de un colaborator dacă a primit cumva o veste rea, Palade a răspuns: „Nu e o veste tocmai rea. Am luat premiul Nobel”. Este, credem, reacția geniului conștient de propria-i genialitate. Hazardul a slujit pasiunii noastre și ne-a scos în cale o medalie dedicată de către Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, din București fostului student și cadru didactic al acesteia, George Emil Palade, la împlinirea vârstei de 80 de ani
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
anului 1970, vă simțeați îndeajuns de sigur de dumneavoastră înșivă pen-tru a invita persoane din afara grupului. Jacques Monod a fost primul dumneavoastră invitat, pe 2 decembrie 1970, și ați discutat printre altele des-pre cartea sa Le hasard et la nécessité (Hazardul și necesitatea). Jacques Monod distingea acolo patru proprietăți ale ființei vii: teleonomia, impli-cînd ideea unei activități orientate ființa vie e înzestrată cu un proiect care, pentru Monod, e cel al conservării și multiplicării speciei; morfogenetica internă, legată în mod esențial
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cibernetic care se construiesc singure. Adera, de asemenea, la concepția conform căreia sistemul nervos central poate fi comparat cu un calculator electronic ce execută programele introduse în el. J.R. Da, primul invitat din afara grupului a fost Jacques Monod. Tocmai publicase Hazardul și necesitatea: nu prea ne dăm seama astăzi de eferverscența extraordinară pe care a provocat-o această carte, care s-a vîndut în mai multe sute de mii de exemplare. Chiar cunoscînd procentul de snobism (mulți au cumpărat cartea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mult cibernetica, care a constituit cu siguranță fundamentul gîndirii lor. Nu vorbesc despre genele însele, ci despre modul lor de funcționare. Monod era foarte influențat de cibernetică. O și spunea de altfel în cartea sa, Le hasard et la nécessité (Hazardul și necesitatea). Matematicienii au o putere uluitoare în Franța. Cum conceptul de cibernetică nu era de origine matematică, a fost trecut sub tăcere. B.C. Totuși, în Statele Unite, matematicienii precum Wiener sînt considerați părinții ci-berneticii. J.S. Matematicienii din Franța n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
spirit deschis. Mă interesau și intervențiile lui Laborit ca răspuns la comentariile celorlalți. B.C. În primul an ați discutat între dumneavoastră, apoi ați avut invitați. Unul dintre primii invitați a fost Jacques Monod, care trebuia să vorbească despre cartea sa Hazardul și necesitatea. J.S. Nu mi-a plăcut prea mult. Impresia pe care mi-a lăsat-o a fost că nu adera la perspec-tiva noastră. Ținea un curs magistral. Vorbea mai ales despre genom, despre cibernetică. B.C. Folosea termenul de "cibernetică
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]