3,598 matches
-
că „șoarece”, îi porecla ?!” Mă întrebă unul cu lacrimi în ochi. „ - Aaa..!”, în sfârșit, m-am lămurit și eu. Ha-ha-ha..! râseră băieții, amintindu-și cu plăcere pățania, petrecută cu atâția ani în urmă. ...Ha-ha-ha... am tras încă un rând de hohote... toți patru. Iată ce înseamnă a trăi timpul la trecut, a-l avea, a-i da viață !.. A privi îndărăt, nu e oare aprivi înăuntru ?!.. E o introspecție, căci de fapt, trecutul îl scoatem din noi înșine, din tulburarea... schimbătoare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
presimțirea aceea funebră. Femeia s-a apropiat îngrijorată: oricât m-aș fi ferit, ea a reușit să-mi citească îngrijorarea lăuntrică și să înțeleagă amărăciunea simțămintelor mele. M-a îmbrățișat ocrotitoare și m-a sărutat pe ochi. Am izbucnit în hohote de plâns. Ca un copil. Mormânt Et desunt fatis sola sepulchra meis („Doar un mormânt lipsește sorții mele!”). Aia a subliniat versul acesta din epistola către Rufinus, uitându-se lung la mine. Era preocupată când mi l-a arătat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ai dăruit din proprie inițiativă, căci împreună cu tine am devenit mamă și tu ai devenit tată împreună cu mine.” Aia nu mai suportă durerea atât de vie, atăt de prezentă, chiar în clipa asta, a Medeei și întrerupe lectura, izbucnind în hohote teribile de plâns. La sfârșit am plâns și eu, copleșit. Din păcate, mi-am pierdut definitiv sufletul acela feminin de odinioară; nu voi mai putea scrie niciodată astfel de lucruri înduioșătoare. Dietă Aia nu mănâncă niciodată carne; se hrănește de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. Îl reproduc din memorie și fiecare vers îmi reactualizează destinul propriu și mă face să plâng în hohote: - Bradule, bradule, Cin’ ți-a poruncit De mi-ai coborât De la loc pietros La loc mlăștinos, De la loc cu piatră, Aicea la apă? - Mi’ mi-a poruncit Cine-a pribegit, Că i-am trebuit Vara de umbrit, Iarna de scutit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
meu. El a fost cel ofensat și a avut curajul să-mi spună că acum sunt convinsă că Mocanu s-a purtat mai frumos decât el, ceea ce am confirmat și am plecat furioasă, trântind ușa. Am ajuns acasă plângând În hohote, Întrebându-mă până când voi avea parte de asemenea umilințe. Soțul meu și părinții, aflând ce mi s-a Întâmplat, au căutat să mă liniștească, dar toată tensiunea nervoasă, tot ce s-a acumulat În sufletul meu În ultimul timp a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ne-a citit porunca lui Goring: „Dar eu nu fac treaba asta, fac sabotaj”. Și pe 30 aprilie a trecut armata americană și ne-a eliberat. Din tren v-au eliberat? Da, din tren. Urcau În trenuri, plângeau cu hohote... Am avut pe piept și pe brațul stâng numărul - l-au rupt. Eu am avut 20898. Au rupt numerele, au strâns SS-iștii și ne-au spus că suntem libere. SS-iștii - cu mâinile sus, că s-a predat. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
totală. Plecăm, mergem spre gară, că am auzit că acolo erau ceva haine, Într-un tren spart. Am Îmbrăcat niște haine nemțești. Era o rusoaică tânără și, săraca, ne aducea și mâncare. Se uita la noi și plângea mereu În hohote. Din câte am Înțeles, ar fi avut copiii omorâți și, săraca, Își aducea aminte. Și plângea În hohote. N-am s-o uit niciodată... Am stat câteva zile. Mi se pare că În oraș a Început debandada. Americanii au Început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îmbrăcat niște haine nemțești. Era o rusoaică tânără și, săraca, ne aducea și mâncare. Se uita la noi și plângea mereu În hohote. Din câte am Înțeles, ar fi avut copiii omorâți și, săraca, Își aducea aminte. Și plângea În hohote. N-am s-o uit niciodată... Am stat câteva zile. Mi se pare că În oraș a Început debandada. Americanii au Început să facă ordine. Ne-au strâns și ne-au dus Într-o clădire mare, apoi ne-au dus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care s-au împachetat struguri de două ori la rând, ratând șansa de a echilibra balanța, iar cei 40 de „sfinți” liberali, prin propunerea de întărire a alianței, au făcut un gest de debilitate politică. Mă mir că nu auziți hohotele de râs ale lui Băsescu: hă, hă, hă, hă ....... P.S. Dacă cineva are nedumeriri în legătură cu titlul acestor însemnări, facem precizarea că ne-am inspirat din titlul romanului „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, roman de tinerețe al romancierului Petru Popescu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
expiat. În timpul certei dezlănțuite la capul moartei, s-a anunțat la radio naționalizarea întreprinderilor, așa că descendenții au fost împăcați, fără însă a-și potoli ura unul față de altul, acuzându-se fiecare că a fost păgubit de celălalt. Scena semăna cu Hohote în iad, dar n-au avut puterea să-și depășească patima lăcomiei. Cel care se ocupase de mină a fost arestat, condamnat și dus la Aiud. Sâmbăta îi duceam și lui pachetul cu daruri, iar el ne ruga să-i
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Mai puteți, fraților? Nădejdea în Dunmezeu, răspundeau toți. Și Titi Stoica, și Costică Lupoaie, și Bardac, și Aurel Obreja, și Ilie Popa, și Dumitru Neagu, îngrijorați pentru mine, mă încurajau. La un moment dat, căpitanul T. a izbucnit într-un hohot de plâns care ne-a cutremurat, și tot trupul acesta comun, nevăzut în întuneric, dar luminos în Hristos, a plâns împreună cu el. Și-a mărturisit greșeala, înțelegând că Dunmezeu i-a dat posibilitatea de ispășire înainte de a muri ca un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
țăranii eroi ai perioadei de lupte legionare în Moldova, un admirator intim al Căpitanului. Era, bietul de el, aproape complet paralizat din cauza bătăilor și nici nu mai putea vorbi. Privea lung când la torționari, când la noi și izbucnea în hohote de plâns. În aceeași situație de infern se afla împreună cu noi și tânărul macedonean Teja. Drohobeski și Hajek victime ale credulității și închipuirii Într-o zi au fost aduși în camera 99 doi tineri aproape paralizați în urma supliciilor ce le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dat drumul victimei. Cu o lovitură peste cap m-au redus la tăcere și-am căzut alături de cel torturat. L-au dezvelit pe cel bătut, atunci l-am recunoscut pe Costică Pascu. Trezit din aiureală, am început să plâng în hohote fără să mă pot opri. Căzusem în cursa subtil întinsă de diavol, speculând râvna mea de supunere la schingiuiri. Mi-am adus aminte de învățătura Sfinților Părinți: diavolul, când nu te poate birui prin cele de stânga, minciună, furt, desfrâu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
te privește, până termin?! Ieși, că nu mai pot răbda!, strigă Rozin după ce se invârti cât putu. Păi, eu ce vreau, să nu mai poți răbda?! Rozin începu să înjure. Enervat, organismul îi cedă și Rozin făcu pe el, în hohotele de râs ale lui Ciacâru; ieșea cu izmenele în vine și foarte reverențios îl invită pe Rozin: Poftiți, poftiți domnule director al Combinatului Reșița și secretar particular al marelui magnat al industriei românești, Auschint, poftiți! O ploaie de înjurături căzu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a întins să-și ia paltonul Când l-a desprins din cui, căptușeala de vatelină a căzut grămadă; dintrânsa o colonie de șoricei a împânzit camera și alergau buimăciți pe priciuri, spre fereastră sau ușă, provocând surpriza și un hohot de râs care l-a însoțit pe Rozin pe tot coridorul, milițienii neputându-se nici ei stăpâni. Mă gândeam la cuvintele Mântuitorului: „Nu vă adunați comori pe pământ..., ci adunați-vă comori în Ceruri, unde moliile nu le rod, rugina
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
decât un ordin, ca oricărui animal de jug: Ai înțeles, deținut? Nu am răspuns nimic și a continuat: Cum te cheamă? Mi-am spus numele. Repetă după mine: Jur că voi spune adevărul... etc. Mi-a venit să râd în hohote. Am schițat un zâmbet, șoptind ca pentru mine: Adevărul? Președintele a sesizat grimasa și mi-a precizat: Îți atrag atenția că orice neadevăr sau fals în depoziție se pedepsește conform legii. Dar eu nu mai auzeam ce spune. În minte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ochiului spre grupul nostru, căscă zgomotos și se întinse fără jenă, ca orice om care nu dă doi bani pe maniere: Băăă..., da care-i ăla de face cai verzi pe pereți?! și căscă plictisit. Am izbucnit cu toții într un hohot de râs. Profesorul Moțu nu-și putea ține tusea de atâta râs, dar îi întinse mâna hamalului și-l felicită: Bravo! Mi-ai plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi eu de prost? Hm, nu mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cealaltă că aici nimeni nu l-a iubit... Și s-a așezat în genunchi la capul muribundului, rugându-se. Ceva s-a petrecut în sufletul doctorului în momentul acela, s-a întors cu fața la perete și a început să plângă în hohote. Țăranul încerca să-l liniștească. Domnule doctor, liniștiți-vă! Poate de aceea a vrut Dumnezeu să fim aici, ca să ne regăsim sufletul. Dumneavoastră, ca medic, ați văzut mulți oameni murind; eu, pe front, asemenea. Dar nici unul nu aveam timp să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plin de sânge, care te privește cu ochii copilului tău. Încerci să alungi vedenia. Ea te urmărește, te privește continuu, cu aceeași liniște și bucurie tăcută. Din frunte, din gură, curge sânge. Undeva, cineva strigă, plânge, se zvârcolește. Se aud hohote de râs sadic. Un horcăit..., și Coliban se trezește din somn cu privirea răvășită, abia răsuflând înecat. Fiica lui Coliban, minunea înfiată, nu dăruită de Dumnezeu ca un dar meritat, va fi lezată în conștiința ei de cele ce se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care acoperea Nistrul, ele au replicat prompt în clasica manieră stalinistă: "Numai așa vom obține victoria!" Cînd Iorga le-a spus că trebuie să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
încep să scotocesc prin el, sub privirile amuzate ale tuturor, ca să le scot iar afară. Mi le-am îndesat în buzunar și am spus noapte bună. Nimeni nu mi-a răspuns. De îndată ce-am închis ușa, s-au auzit hohote de râs prelungite. N-am luat-o pe cărarea în diagonală, ci am urmat drumul care ducea de-a dreptul la golf. De îndată ce-am ieșit din sat, m-am oprit locului și am privit în sus, spre deal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cămașa curată, dar fără butoni. Gilbert i-a spălat pe ascuns maioul cu Universitatea Leeds. Am luat cina, Titus și cu mine, la lumina lumânărilor. La un moment dat, a exclamat: — Cât e de romantic! Și amândoi am izbucnit în hohote de râs. Se uita curios la Gilbert și la mult prea impecabila lui atitudine, dar n-a pus nici o întrebare. L-am informat vag: — E un vechi actor, fără de noroc. Explicația a părut să-l satisfacă pentru moment. La masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bine cauza arătându-mă dur, și am părăsit-o destul de brusc, pentru ca după aceea să regret. Stăteam lângă perdeaua de mărgele, atingând-o, șovăind asupra atitudinii pe care s-o adopt, când am auzit de jos o gălăgioasă izbucnire de hohote de râs, urmată de un cântec intonat de o voce de femeie. Am alergat în bucătărie. Rosina ședea cocoțată pe masă, legănându-și picioarele și fiind adulată (nu găsesc alt cuvânt mai potrivit) de Gilbert și de Titus. Purta un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o să i se potrivească Pamelei, până o s-o facă una cu pământul. — Așa încât, mi-am spus că-i mai bine să pun eu mâna pe Peregrine, înainte de a începe să se dea la Angie. — Dumnezeule! exclamă Peregrine. Amândoi izbucniră în hohote nebunești de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se aplecă asupra lui Peregrine, frecându-și nasul de părul lui. Amândoi îmi făcură cu ochiul, apoi se priviră solemn unul pe celălalt și izbucniră în noi hohote de râs. — Sper că va exista un rol și pentru Peregrine în Odiseea lui Fritzie, am spus eu. Ar putea juca rolul bătrânului câine. — A, balonul ăsta a plesnit, ripostă Rosina. S-a răzgândit Fritzie? — Nu, eu m-am răzgândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]