3,545 matches
-
lăicere, cu decor geometric, au un singur motiv, prezentat repetat. Ele sunt alese în dame, pove, colțunași, posmagi. Alteori, motivul repetat are un colorit diferențiat. Aici se includ țesăturile cu alesături „în șeirlău” sau „în șerbuce”, care sugerează ideea de horă. Alte categorii de lăicere: compartimentate în pătrate în care sunt înscrise motive florale (flioncurile) sau păsări; „în tăblii”, cu motive geometrice în diferite poziții coloristice, țesătura fiind compartimentată prin cele două „drumuri cu zimți”. Decorul romboidal apare frecvent și cu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
că zeul Apolo vine în această insulă, tot la 19 ani, în care timp constelațiile de pe cer își îndeplinesc drumul lor periodic. În tot timpul acestei apariții a zeului în insula lor, ei cîntă noaptea cu cobzele și dansează mereu hore și alte jocuri începînd de la echinocțiul de primăvară pînă la răsărirea Găinușei(cocoșul de pe iconițe)- Pleia- dei - în prima jumătate a lui mai, bucurîndu-se oamenii de aceste zile frumoase. Domnia asupra orașului și conducerea asupra templului, o au așa-numiții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
admit forme alocutive). Acestea apar frecvent în presa scrisă cu funcția stilistică de evocare a cititorului reprezentativ (în vederea reflectării comune asupra subiectului tratat): Par să se fi pus toți de acord și, chiuind cu hotărâre, încep a se prinde-n hora electorală. Aaa, dar stați puțin: ofertă avem, strategiile... Germania: alegerile de land prevestesc succesul extremei drepte ... (www.ziare.com) 4. CONCLUZII Analiza efectuată de noi asupra ponderii și funcțiilor comunicative ale interjecțiilor alocutive în limba română actuală permite enunțarea următoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
a scriitorului Victor Ion Popa în dezvoltarea și culturalizarea localității Dodești. Oamenii acestor locuri, dar mai ales ai acelor timpuri, ne obligă să ducem mai departe identitatea acestor meleaguri dragi. “Viața în Dodeștiul bunicilor era mai plină de bucurii, de hore săptămînale cu scrînciob, cîntece și port de sărbătoare. Contactul cu literatura populară a fost intim și mi-a arătat necesitatea creșterii unei arte despre popor și pentru popor. Nu mi-a scăpat nimic din legendele locului, multe dintre personajele pieselor
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93474]
-
caracter cât mai larg. În deplină consonanță, partea literară este ilustrată cu scrieri din Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, Gh. Sion, Nicolae Filimon, Pantazi Ghica ș.a. Sub titlul general „Poezia populară”, lui Alecsandri i se republică Cântecul răzeșilor, Călărețul, Hora vârstelor ș.a., Bolintineanu dă Legende noi (Ghinea Grecul, Doamna lui Neagu, Antonie Vodă). Lui Ion Ghica îi aparțin articolul Misiunea românilor și Impozitul pe venit - scrisoare adresată redacției. I. C. Massim (cu articole de filologie și recenzii), Gh. Sion (poezia Imnul
ŢERANUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290154_a_291483]
-
configurează parabole despre cele mai obișnuite lucruri, proiectează aproape totul în metaforă sau simbol. Astfel, cuvântul „inimă”, reluat și îmbogățit mereu cu noi conotații, devine o imagine arhetipală, care focalizează trăirile. Aceeași afirmație se poate face și despre miturile personale, hora, focul ș.a. Procedeele predilecte ar fi opozițiile și disonanțele, paradoxul și absurdul, jocul de cuvinte și de abstracțiuni. Triunghiul (de baștină) al Ocniței, în contrast cu Triunghiul (morții) al Insulelor Bermude, este unul al veșniciei, al vieții fără de moarte. Poetul interpretează liber
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
este unul al veșniciei, al vieții fără de moarte. Poetul interpretează liber, necomplexat, teme și motive, recurge la o întinsă rețea de referințe culturale, din lumea artelor sau a filosofiei. Dintre poemele de amploare se remarcă, datorită și substratului meditativ, Sensul horelor, Târziu, când pe oameni îi doare Steaua Polară, dar mai cu seamă cele din volumele Întoarcerea dramaticului Eu (1983), Piramida singurătății: introspecții (2000), Ninge la o margine de existență (2002). Publicistica din Goniți pasărea de cenușă (1982) aduce în atenție gravitatea
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
Verset). Următorul volum, Chorale (1974), continuă linia simbolismului de conotații folclorice: țara, pământul, lumina, inima, apa vie etc. Poemele, animate de o vitalitate panteistă mai purificată, mai aeriană, înglobează totuși aglomerări de imagini și construcții arborescente, de un metaforism abundent. Hore (1977) propune un imaginar folcloric în registru mixt, blagiano-barbian: poemele, intitulate „inele” și grupate în șapte cicluri de câte nouă compoziții, „descriu” peisaje bucolice purtătoare de „semne” (cercul, lumina, Columna, apa, pasărea, nunta etc.), în care tensiunea derivă din jocul
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
moral și de Gabriela Melinescu prin impulsul vitalist, T. se distinge în contextul poeziei actuale prin rafinamentul unui discurs liric foarte bine dozat, pe muchia dintre simbolismul neomodernist și discursivitatea poetică postmodernă. SCRIERI: Apa vie, București, 1970; Chorale, București, 1974; Hore, București, 1977; Astronomia ierbii, București, 1981; Scrisori de acreditare, București, 1982; Substituiri, București, 1983; Melopoetica, București, 1984; Târgul de animale mici, București, 1985; Achene zburătoare, București, 1986; Școala de muzică, București, 1986; Zebra și algebra, București, 1988; Întâmplări în dicționar
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Cultura Română în Bucovina” ș.a., prima colecție de folclor maramureșean a fost tipărită de Ț.: Poezii populare din Maramureș (1906). Sunt reunite aici peste două sute șaptezeci de piese, dintre care doar douăzeci și cinci balade, unele constituind o noutate (Năzdravanul, Fata fetelor, Hore despre cei doi frați, Gheorghe și Iosif, Roșmon crai), numeroase doine, strigături, chiuituri, precum și colinde sau descântece. Culegerea, rezultat al cercetării unei singure localități, Biserica Albă, așezată pe malul drept al Tisei, are o dublă importantă, prin expresivitatea textelor și
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
ori estetice. Exagerată este atribuirea unei origini romane întregii creații folclorice în versuri. T. a fost preocupat și de clasificarea poeziei populare, pe care o împarte în șapte categorii: colinde sau coliande, balade sau cântece bătrânești, doine, cântece de lume, hore sau cântece de joc, satire și cimilituri, descântece. Masiva culegere intitulată Materialuri folkloristice (1900), din care au apărut două volume, în trei părți (al doilea tom cuprinde o culegere de folclor aromân adunat de Pericle Papahagi), trebuia să fie, potrivit
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
12, 13, 14 sau 15 ani să fie un pericol sau un viciu pentru societate. E, toate treburile astea le-am aflat În anchetă, În proces și după proces. Concret, În ’44, când la data de 24 ianuarie se cânta „Hora Unirii” În piață. În horă, prinsă sub fanfara militară, erau așa: militari, localnici, elevi și studenți mai puțini, pe care i-a prins momentul acasă... Și dansam „Hora Unirii”. Mi-a pus-o În față la Securitate când am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani să fie un pericol sau un viciu pentru societate. E, toate treburile astea le-am aflat În anchetă, În proces și după proces. Concret, În ’44, când la data de 24 ianuarie se cânta „Hora Unirii” În piață. În horă, prinsă sub fanfara militară, erau așa: militari, localnici, elevi și studenți mai puțini, pe care i-a prins momentul acasă... Și dansam „Hora Unirii”. Mi-a pus-o În față la Securitate când am fost arestat: „Uite, noi de la ora
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
proces. Concret, În ’44, când la data de 24 ianuarie se cânta „Hora Unirii” În piață. În horă, prinsă sub fanfara militară, erau așa: militari, localnici, elevi și studenți mai puțini, pe care i-a prins momentul acasă... Și dansam „Hora Unirii”. Mi-a pus-o În față la Securitate când am fost arestat: „Uite, noi de la ora aceea te-am urmărit și ne-ai apărut În față, și-ai fost dăunător, și-ai fost criminal, și-ai fost”... „Pentru Dumnezeu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
femeia, precum foarte bine a spus Maiorescu într-o conferință de la Ateneu, are creierul mai ușure decât bărbatul; deci bărbatul e mai deștept, fiindcă e mai greu la cap.“ Dintre destulele texte pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și acum, dacă nu cumva mai actuală: „Hai să dăm mână cu mână / Cei ce suntem lungi de mână, / Să-nvârtim hora hoției / Pe averea României. / Cei cinstiți dintre noi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și acum, dacă nu cumva mai actuală: „Hai să dăm mână cu mână / Cei ce suntem lungi de mână, / Să-nvârtim hora hoției / Pe averea României. / Cei cinstiți dintre noi piară, / Numai hoți să fie-n țară, / Între noi să nu mai fie / Nici un om de omenie.“ Invitat, la începutul anului 1895, de către foarte bunul său amic Constantin Mille, care devenise proprietar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pretutindeni. Unii de-abia începeau, alții erau în toi, alții chiar făcuți. Câte unul sau doi lăutari scârțâiau și oftau în ahturi desperate cântecele populare ale epocii. Apoi danțuri; femei aprinse de băutură și cu poalele suflecate se prindeau în hore ori în brâuri. Și tot astfel până ce începea să se însereze. addenda 399 3. Circul Kremsler a ars la începutul lunii ianuarie 1882 (v. cap. Anul 1882 în volumul II al ediției de față). 4. Circul Sidoli, instalat pe Bulevardul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plecat Vodă la Moși“ era ceva. Într-un an, prin 1874, în joia Moșilor, fiind de față cu câțiva miniștri străini, Vodă își exprimă dorința ca oamenii din popor care se aflau în număr mare pe acolo să înceapă o horă. Bineînțeles toată acea lume de târgoveți, de slujnici, de țigani și țigănce au jucat o horă de-ți era mai mare sila. Pesemne că unii dintre miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
față cu câțiva miniștri străini, Vodă își exprimă dorința ca oamenii din popor care se aflau în număr mare pe acolo să înceapă o horă. Bineînțeles toată acea lume de târgoveți, de slujnici, de țigani și țigănce au jucat o horă de-ți era mai mare sila. Pesemne că unii dintre miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
slujnici, de țigani și țigănce au jucat o horă de-ți era mai mare sila. Pesemne că unii dintre miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie la țară și acolo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la „joia Moșilor“ din 1875 (29 mai/10 iunie) când, în apropierea „cortului domnesc“ ridicat aici și în prezența Domnitorului, a soției sale și a corpului diplomatic, precum și a „elitei societății românești“ s-a încins - după ce au dansat călușarii - o horă („Hora, care s-a făcut lângă cortul domnesc, n-a avut nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să se prindă în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Hora, care s-a făcut lângă cortul domnesc, n-a avut nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să se prindă în horă. Nu erau în horă decât slugi și rândași, bucătărese și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
făcut lângă cortul domnesc, n-a avut nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să se prindă în horă. Nu erau în horă decât slugi și rândași, bucătărese și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai sus (și care aprecia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de persoane), scria concluziv în editorialul nesemnat, dar care ar putea să-i aparțină lui Cezar Bolliac: „Nu, cocoanelor elegante, domnilor consuli și domnilor străini veniți invitați și nein vitați la cortul domnesc, nu, nici călușarii ce ați văzut, nici hora pe cari ați văzut-o nu sunt cele naționale, nu sunt cele ce trebuiau să fie. Surâsul d-voastră s-ar fi prefăcut în admirațiune când ați ,fi văzut pe cele adevărate“ (TRC., an. XIII, nr. 1201, 1 iunie 1875
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]