KorAP: Find »[drukola/base=imagina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...789 >

19,706 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar. * * * Nici nu-ți imaginezi ce mult mă bucură revederea noastră și trebuie să recunosc cinstit că ți-am purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
nu se poate mai bine, mama! Așa ne-a spus ambasadorul!.. Dar putem admite ca el să fi venit cu niște afirmații eronate, tendențioase! Nicidecum, mama! Că el însuși i-un negru veritabil! Negru-negru din cap până la picioare, mama! Și imaginează-ți că ceilalți lucrători ai ambasadei cu toții sunt albi! Dar execută comenzile lui că n-au încotro! Că el este șefu', așa negru cum este, mama! Și-atunci, unde-i adevărul? Spune și tu, mama! Cum?? Ambasadorul Americii la Moscova

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
o serată colegială la Școala din Sucevița. Un anume pacient i-a povestit medicului cum că Petrescu-Petre s-ar fi exprimat în public că de ce să se căsătorească atâta vreme cât iubita lui, căsătorită cu un dentist, îl acceptă și așa. Îți imaginezi, domnule Știrbu, ce a urmat!.. Pierderea tuturor incisivilor, sus-jos, de către profesor, suportarea unor dureri inimaginabile, modificarea vizibilă a fizionomiei acestuia, afectarea ținutei lui în fața claselor. În scurtă vreme, drept consecință a implicării torționarilor cinstiți, a devenit ținta unor ironii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

cale, pentru că-mi cheltuia o mare parte din energia pe care ar fi trebuit s-o investesc în acele proiecte. Dar era o pacoste ispititoare; și realistă. Să nu crezi cumva, să nu-ți faci iluzii că ne vom căsători. Imaginează-ți că aș putea fi purtătoare de... Z. Tinicheaua asta mi-ar mai lipsi, hihihi!: doamna Z... Doamna Andra Z, soția distinsului Z&Z, hihihi!... Nu mă gândisem, în copilărie, la tot cortegiul de efecte pe care-l va genera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
marcat întreaga existență. Tocmai de aceea am ținut morțiș, pe toată durata copilăriei, să le țin vii în ochii altora, deși, în realitate, mărturisesc, ele lipseau din vitrina sufletului meu... Dacă n-aș fi ratat aceste două oportunități extraordinare, vă imaginați ce profesii bănoase puteam exercita astăzi, sub zodia noii libertăți? 2 Îți scriu prima epistolă, după marea evadare. Va fi și ultima? Z, știi că iubesc la nebunie gesturile fără echivoc. Mi-aduc aminte de momentul în care am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
în pat, cu fereastra deschisă, acoperit și pe cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca un apucat același NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
bună de jucat șah pe ea, căci tare mai semăna capotul ei cu tabla de șah pe care o foloseau cârjiștii în fața blocului, de la prânz până seara târziu. Tot uitându-mă însă la tabla de șah de pe corpul Ninetei, îmi imaginam cum aș putea muta pe ea caii, pionii, reginele și restul armatei de luptători și, deodată, observând denivelările de pe tabla de șah, mai ales la nivelul țâțelor ei mari și în alte zone pe care nu le puteam numi decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nea Onuț să-mi arate și mie jucăria aceea, dar mi-a zis că nu se cade, pentru că e o jucărie specială, secretul acelui cerc de prieteni, iar când e vorba despre respectul pentru prieteni el este foarte devotat. Vă imaginați ce repede m-am alăturat comitetului de primire al tablagiilor, având și aceste prețioase informații. Am adunat iute gașca din cartier și am compus, cât ai zice pește, o capodoperă de poezioară. Cu vioara pe care mi-o făcuse Nineta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de surpriză, au început să bată din palme. Și unde nu ne-am făcut și noi apariția, grupul vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi luase titlurile de depravat și pușlama și, cât ai clipi, am început să joc rolul adormitului pe sofaua cam paradită a Ninetei. Magiciana Olimbiada a înghițit hapul, așa că, vă imaginați, eram în al nouălea cer: mai tare decât magicienii! Ninetistele, curioase și respectuoase, au uitat că erau de genul feminin, atât de mare era liniștea. Când a deschis gura, Olimbiada m-a dat pe spate: nu înțelegeam nimic, dar așteptam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ciudățenii: taur, leu, fecioară, balanță, pește, rac, berbec... Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se îndrepta în direcția amintită... Pentru taur, pardon, vă imaginați că n-am putut veni aici cu smaraldul, piatra care ne ține echilibrul sufletului în viață. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se îndrepta în direcția amintită... Pentru taur, pardon, vă imaginați că n-am putut veni aici cu smaraldul, piatra care ne ține echilibrul sufletului în viață. Am piatra la domiciliu, nu pot ieși cu averea asta în lume; e greu să te fofilezi printre tot felul de bandiți, când ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Gilda: "Un soț preocupat de aventurile... muzicale ale unui găinaț de pasăre nu are timp pentru a fi responsabil și atent". Se pare că nemții au un simț special, din această perspectivă... Te-am văzut pe YouTube, zilele trecute. Îți imaginezi că nu te căutam pe tine, dar am rămas ceva timp în preajma ta. În primul rând, mi-am amintit de o fază grozavă, din primii ani ai căsniciei noastre, când ai lipit pe frigider inscripția aceea nostimă: "Mănânci ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
fie premiați cei care urcă pe ele. La școală, cu Violo în sus, Violo în jos, mi-a crescut atât de mult faima de violonist, încât diriginta m-a și invitat la botezul copilului ei, chiar acasă la ea. Vă imaginați că nu puteam s-o refuz pe dirigintă, că doar nu era Sonia, soția specialistului în zugrăveli, ci omul care mă întreba mereu de ce ai lipsit iar, nesimțitule, de la ore, că numai scripca-i de tine, c-o să ajungi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu mi s-a mai sugerat să merg în curte, să mă recreez, alături de cotarlă. Am fost admis în compania selectă a invitaților, în casă. Acolo am asistat la mai multe chestii, dintre care una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
necesară ripostei; era prea de tot. Mă credeam deja abandonată mahalalei. Doamna s-a apropiat însă încet de mine și, pe când credeam că-mi va da lovitura de grație, mi-a întins mâna și, zâmbind, mi-a spus: "Felicitări! Îmi imaginez ce ți-a spus Jean-Pierre. I-am spus că într-o zi o să-și găsească nașul. Ești un naș pe cinste." În rest, nu mai știu ce s-a întâmplat. Cert este că m-au căutat apoi mai mulți bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
vale: doamna știa să încurajeze un om, nu jignea; era foarte delicată și știa să-i spună că-i prost, fără să-l deranjeze. Nu știam decât o singură glumă și i-am zis-o. Era gluma pe care, vă imaginați, dacă o știam până și eu, nu mai râdea nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul yankeu la Moscova, bea votcă pe rupte, dansează cazacioc în draci, vorbește rusește ca rușii, și totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ieși flenduri din Ferentari!" Și mi-a mai zis Nineta ceva: "Să nu te dai mare cu vioara, în patria vioriștilor, că-ți fac băieții arșice din obiectul cântător". V-am spus că Nineta avea glagorie. Zis și făcut. Vă imaginați, mai întâi, că nu mi-am dat prea mult silința ca să nu par tocilar. Era culmea să-mi stric imaginea din prima zi. Dar trăiam pe o linie decentă de plutire. Furam notele cu amintirile din vechea școală. Punctul forte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Dar nu era o trădare tipică, de mascul plictisit, ci de ființă care căuta alte orizonturi, deși în orizontul care-l găzduia nu-l cutremurase nimic pământesc. Poate tocmai de aceea. M-am uitat lung la tine și mi-am imaginat că eu aș fi adormit cu șevaletul în brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de șase-șase, poartă-n casă, gherlă și celelalte..." Tata are apucături de om care-și face testamentul... Dacă tot sunteți pe-aici, să vă spun ce ne-a lăsat Onuț, pentru că, se pare, vor veni băieții după mine și, vă imaginați, ființă politicoasă cum sunt, o să trebuiască să fiu civilizat cu ei. Se pare că le-am căzut cu tronc. Citește epistolele lui Onuț: către fii, Secu, Z și curioși. Zice ce și cum, despre grămăjoarele de bani împrăștiate prin casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
bate la porțile mănăstirilor și voi întreba: Aveți cumva nevoie de un reformator?" Dar eu nu sunt Diogene, omul despre care Alexandru cel Mare însuși ar fi spus că "dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene". Îți imaginezi că voi fi invitată într-o mănăstire și voi fi rugată să spun ce dorințe vreau să-mi fie imediat îndeplinite? Alexandru cel Mare a riscat așa ceva cu Diogene, iar acesta a formulat doar rugămintea ca ilustrul împărat să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
bagabonți care mă așteaptă... Adevărul era că nici scaunul directorului nu mă ajuta. Scârțâia ce scârțâia, dar nu aplica lovitura fatală. Mă așteptam să-l văd pe Burtă Multă lat, lângă biroul directorului, printre picioarele împrăștiate ale scaunului. Îmi și imaginam că este chemată ambulanța, ca să-l culeagă de pe jos. Dar ce ambulanță? Dacă ar veni și zece brancardieri croiți pe măsura directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
s-a apropiat și i-a șoptit la ureche: Știți, e un copil și cred că nu puteți sta astfel de vorbă cu el, decât în prezența părinților lui..." Cei doi, având probabil pragul auditiv ceva mai ridicat, nu-și imaginau că eu aud ce vorbesc. Osânza în albastru a rămas puțin descumpănită, agățându-se, pentru câteva clipe, de un "Cum adică?"... Știți, zice directorul, copiii sunt sensibili și orice discuție de acest gen poate avea urmări. Am și eu, aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și multe altele. Nimic nu te apropie mai mult de Dumnezeu decât dragostea. În acele zile am fost cel mai aproape de Dumnezeu. Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar stânjeni. Imaginează-ți ce smog ar fi în Olimp, ce viermuială, ce poluare sonoră, dacă toți am locui, cu sufletul, în preajma zeilor. Poate că din cauza asta a inventat Dumnezeu și mahalaua sufletului, ca să descongestioneze vecinătățile imediate ale Olimpului. Dar uneori suport tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]