5,035 matches
-
Declarațiile patronului echipei Steaua, Gigi Becali, în legătură cu Lady GâGă nu a lăsat indiferență presa internațională, care l-a catalogat drept ”unul dintre cei mai nebuni români”. Întrebat de jurnaliștii români despre concertul recent al vedetei Lady GâGă de la București, Gigi Becali a afirmat telefonic că vedeta pop este discipolul Satanei, declarație care a
Becali, vedetă în presa internațională () [Corola-journal/Journalistic/81556_a_82881]
-
lăudăroșeniile lor, nu întotdeauna vrednice de dispreț, ci uneori dimpotrivă, stârnind admirație prin nota de amuzament menită să contracareze gravitatea sumbră a stării de moment. Peste tot și toate trona figura numai aparent placidă a lui Lovinescu, care, sub masca indiferenței consemna cu o ascuțită pătrundere deloc lipsită de vibrații puternic participative, așa cum ni-l arată Agendele, ceea ce observa în jurul său. Dar o făcea luând înălțime, cu o individualitate care n-avea corespondent în masa "sburătoriștilor" (cel puțin în perioada când
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
ediție, revăzută și adăugită, a studiului său monografic despre Ștefan Aug. Doinaș. Dacă bine cunoscutul poet, eseist și traducător rămâne același creator multiplu și substanțial, câmpul receptării lui critice și publice s-a modificat (alterat) îngrijorător după moartea autorului. La indiferența așezată ca o lespede peste numele unui scriitor român, îndată ce emoția stârnită de dispariția lui fizică s-a risipit (procesul durează la porțile Orientului între trei și șapte zile, nu mai mult), am mai avut prilejul să mă refer polemic
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
pare destul de asemănător cu cel care tocmai a trecut - cel puțin așa cum se anunță. De la geam, vezi un ins căzut pe gheață, cum se readuna cu dificultate, pe când la televizor, unde au revenit cuvenitele programe, un tip neconvențional înjunghie, cu indiferență obișnuinței, o superbă nimfetă despuiata ce se desfată sub dus, cu nesăbuitul sentiment de siguranță al oricărei persoane la ea acasă. Pe masă, ultima gazeta a anului defunct oferă calcularea noului impozit pe proprietate ce indică tuturor psoesorilor de spații
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
continentului european. Privite mai de aproape, asemănările dintre cele două epoci nu mai sînt atît de evidente. Progresul actual este unul de import, pe care oameni plictisiți, blazați, obosiți de viață de la vîrste tot mai fragede, și-l asumă cu indiferență. Cum ar spune Mihai Șora, omul de azi și-a pierdut dimensiunea verticală a propriei existențe, nu mai simte bucuria vieții, nu mai are ochi pentru miracolele care se petrec în jurul său. După fascinanta sa Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Humanitas
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
octombrie Veronica, nevricoasa, i se adresa cu "domnul meu", vestindu-l că are gînduri de sinucidere. A venit, apoi, năprasna bolii lui Eminescu, pe care, după mărturisirile lui Negruzzi, depravata Veronica, în tovărășia unor ofițerași, ar fi primit-o cu indiferență. S-au revăzut la Iași, unde poetul, iremediabil bolnav, fusese stabilit, avînd o formală slujba, banii de leafa vărsîndu-i, prin colecta, Maiorescu. Amorul se stinsese, deși e cunoscut episodul, din 1888, cînd Veronica, după mulți ani de indiferență totală, îl
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
-o cu indiferență. S-au revăzut la Iași, unde poetul, iremediabil bolnav, fusese stabilit, avînd o formală slujba, banii de leafa vărsîndu-i, prin colecta, Maiorescu. Amorul se stinsese, deși e cunoscut episodul, din 1888, cînd Veronica, după mulți ani de indiferență totală, îl răpi, din Botoșani, unde locuia la sora să Henrietta, plecînd împreună la București. S-a păstrat o ultimă scrisoare, datata decembrie 1888, a lui Eminescu către Veronica. Dar ea provine din fondul Octav Minar, un blasfemator plastograf, care
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
nu stau în noutatea limbajului, în rediscutarea expresivității sale ori în inovații de natură tehnică, ci tocmai în această participare necondiționată a autorului la viața intimă a modelelor sale, în adînca lui angajare morală în lupta împotriva uitării și a indiferenței. Dar linia, punctul, pata, hașura, verticala și orizontala compozițiilor nu sînt aici doar materiale de construcție reci și indiferente, care descriu obiectul și atît. Ele individualizează, propun psihologii, identifică laconic sau aproximează narativ, creează o atmosferă atît de diferită de la
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
ele îl învață dacă s-ar întâmpla să nu știe". Admirator al lui Balzac, al fiziognomoniei lui Lavater, Barbey d'Aurevilly excelează în arta portretului accentuând însă puterea de disimulare, în deplină concordanță cu idealul dandy. Albertine, (Perdeaua sângerie) afișând indiferență și nepăsare, dovedește în final o îndrăzneală care-l va scoate din minți pe vicontele de Brassard. Acesta va descoperi cu uimire "aplecarea spre minciună" la o "fată îndrăcit de ațâțătoare". Nimic nu este imposibil pentru "diabolicele" lui Barbey d
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
Ilie Guțan, cînd, în cuprinsul unui masiv volum de cercetări închinate lui Octavian Goga, crede a putea deplînge statutul neașezat, "confuz" de care are parte poetul? Ceea ce e încă mai grav pentru un creator, ar fi intervenit, în cazul său, indiferența, "armistițiul tăcerii": "Cum se întîmplă și cu alți scriitori, pe Goga îl apasă de mai multă vreme un mare risc: încremenirea imaginii lui într-o schemă rigidă a receptării, perpetuată în virtutea inerției. Nimic nu ar mai fi în stare să
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
explică probabil și poziția net antiintelectualistă a filosofului Keyserling, adversitatea sa față de tipul gânditorului pur, pe care îl ridiculiza susținând că ar fi exact cel reprezentat de Rodin în statuia cu aceași nume: "Un tip mărginit care-și macină creierul." Indiferența față de problematica mai mult sau mai puțin fictivă a omului abstract, adică a omului reconstruit cu mijloacele artificiale ale speculației și subordonat exigențelor pur formale ale acesteia, era la el corelatul paradoxal al acelei inteligențe de ordin superior care, aparținând
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
în al doilea sentimentul acesta slăbește vizibil, în al treilea se transformă în uimire, în al patrulea - într-un zîmbet ironic, iar în al cincilea, în al șaptesprezecelea, în al optzeci și șaselea și în al o sută cincizecilea - în indiferență, de parcă pe lîngă automobil n-ar trece în fugă orașe neștiute ale unei țări necunoscute, ci niște banale gări, în care găsești neapărat un clopot, un aparat de fiert apă și un om de serviciu cu șapcă roșie. Orașul este
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
socială, aspect cu care nu poți să nu fii de acord; tinerii au fost admiși fără restricții în sala de concert. A reușit marele experiment socio-cultural care este ,Piața Festivalului". Trecătorul aflat întâmplător în preajmă nu și-a continuat cu indiferență drumul. A zăbovit în preajma tinerilor muzicieni performeri. I-a ascultat. A întârziat la standul cu cărți, cu CD-uri, a vizionat un film muzical. în mod evident a primat conștiința faptului că Festivalul enescian este un eveniment de importantă conexiune
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
Tudorel Urian Din 27 august 1991 (data la care Republica Moldova s-a născut ca stat independent) până astăzi, percepția românilor din țară despre ceea ce se întâmplă în teritoriul de dincolo de Prut a oscilat continuu între frenezie patriotică și indiferență totală. Într-o spirală perfect ilogică se înscriu reacții de tot felul de la incandescența patriotică a podurilor cu flori până la declarații prin care șuieră viscolul unei ierni nesfârșite. Entuziasmul inițial s-a ofilit, optimismul îi mai încearcă încă doar pe
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
marele public nu au avut dreptate; ferind însă, nu așa-zisul public ,larg" (căci ce se pierde din înălțime și adîncime se pune pe lărgime) de violența și de ,ultrajul" poetului, ci pe acesta din urmă de nesimțirea și de indiferența unui corp social care nu se lasă trezit din somn cu una cu două și care nu are, pînă la urmă, nevoie decît de revelații aparente, plăcute sau în cel mai bun caz, moarte (lectura ca vizită la cimitir) aceasta
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului universal ce nu putea împinge decât la o viziune cosmică în care valorile se degradează și se estompează în indiferența totală. Deși putea duce la anarhie morală sau, cel puțin, la contemplativitate pură, sensul acut și prezent al labilității n-a dus nici la una, nici la alta; nimicind până și germenele voinței de putere, în virtutea paradoxului trăit de oricine
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
ea nu se știe observată... Absurde sunt aceste impresii, aceste supoziții în legătură cu Catrina. Pură fantasmagorie a imaginației mele care pândește vreo dramă intimă! Uite-o că vine la noi, mai ștearsă, mai stinsă decât de obicei, să ne spună, cu indiferența-i caracteristică, pe tonul cântat al mamei ei, că este deja timpul să ne ducem la culcare. Sunt astea atitudini de femeie pe care o chinuie, o obsedează o dramă pasională? În viața Catrinei nu poate exista un alt bărbat
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
temelor clasice: aparent depășite, în realitate actuale. Ciudățenia temelor clasice - iar în filozofie mai toate temele sunt "clasice" - este că par clasate sub unghiul interesului pe care ni l-ar putea suscita, căci tot ce e clasic e acceptat cu indiferență, fără reacții de respingere sau încuviințare. Clasic e ceea ce e clasat din punct de vedere al atitudinii la care ne îndeamnă: neutralitate blazată și suficientă. De aici și senzația atît de răspîndită că la filozofie ne pricepem cu toții. În realitate
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
care trecuseră prin scenă înaintea ta. Ca și în expoziția americană, și în acest "spectacol" corpul era despărțit de ființa umană în întregul ei și tratat ca un obiect. El era privit cu oarecare curiozitate, cu puțin amuzament sau cu indiferența pe care o ai față de un manechin dintr-o vitrină, dar nu cu respectul datorat unui om. În cele două cazuri în discuție, corpul era perceput independent de ființa căreia îi aparținuse (în expoziție) sau căreia îi aparținea în acel
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
metaforizate în subiectul piesei: "Autorul Nopților și al Rondelelor era încă din tinrețe bântuit de două sindroame îngrijorătoare: delirul grandorii și mania persecuției. Nu era totuși un paranoic, dovedindu-se capabil de rezistență morală eroică, atunci când ochiul public sau numai indiferența l-a ținut atâta vreme în margine. A îndurat mizeria morală, prea strâns unită cu cea materială, ca un brav ș...ț. Scriind Le Fou?, Macedonski a săvârșit cu sau fără voie, dar mai probabil conștient, un proces de proiecțiune
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
stimuli externi. Ele s-au dovedit, și acum, dezolante. Și asta nu pentru că ar exista obligația ca, dintr-o dată, toată lumea să scrie în România ca Llosa. Ci pentru că în România până și scriitorii au ajuns să respire același aer de indiferență al sinistraților care, în loc să ridice diguri contra furiei apelor, se refugiază în bodegi și meditează la dușmănia soartei.
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
Fundației Academia Civică (editor: Romulus Rusan) le-au oferit, de-a lungul anilor (din 1944!) istoriei României - și de care, vai nouă!, prea puțini români, istorici, mai ales - le-au subliniat însemnătatea. "Memorie scurtă" - se spune. În plus, o dureroasă indiferență pentru ceea ce a fost, pentru suferințele din trecut - acest văl de ne-aducere aminte (nu vrem să spunem de uitare) acoperă totul: ne acoperă. Să adăugăm la toate acestea, încercările actuale de minimalizare, de banalizare a pătimirii românești sub comunism
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
Titlurile rubricilor cu pricina nu trimit mecanic la una, respecitv la cealaltă specie de articol critic. Totuși! Am pus sub titlul Controverse două articole cu vădit caracter polemic. Ele discuta exclusiv probleme ridicate de preopinenți. Persoană autorilor acestor replici este indiferență. Ea n-a fost nici macar pomenita an articolele care au aruncat mănușă. Ecourile șanț un altfel de replici: an primul rand, limitate la o latură sau la un detaliu din articolele anterioare, ăn al doilea rand, reprezintă (dar nu și
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
urmează acestei plecări, chipul Matildei cu ochii deschiși, fixați în gol, chip de un calm obsedant, este surprins în grosplan ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și când dispariția copilului s-ar fi resorbit într-o dezirabilă amnezie sau în indiferența pe care, uneori, momentele de mare durere o mimează înșelător. Bogdan George Apetri blochează gestul de compasiune care hrănește patetismul pluvial al situațiilor dramatice, eșecul are aici laconismul unei ieșiri tăcute din scenă. Titlul poate primi, în sfârșit, o explicație
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
prin origine și istorie) unele nume de animale să fie masculine (țânțarul, elefantul, rinocerul, fluturele etc.), altele feminine (maimuța, musca, broasca, girafa, cămila etc.) are efecte asupra imaginarului colectiv (dezvoltat încă din copilărie, prin fabule și prin poveștile cu animale). Indiferența față de gen, se știe, este valabilă mai ales pentru animalele exotice sau neinteresante pentru „utilizator"; cele domestice au în genere desemnări specializate (oaie-berbec, capră-țap, bivol-bivoliță), deși una dintre acestea funcționează și ca termen generic. Creativitatea lingvistică permite însă oricând apariția
Caracatițoiul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6169_a_7494]