3,290 matches
-
ceea ce a fost boala și bolnavul psihic în perioadele de la începutul existenței moldovenilor pe meleagurile lor și mai ales la locul ocupat de acestea în mentalitatea populară. * La originea mentalității populare cu privire la bolile psihice stă convingerea în existența unui suflet, individualizat, de sine stătător. Această convingere a plasat boala psihică într-un sector pur spiritual. Ne explicăm, astfel, înclinarea de a atribui unor forțe spirituale, metafizice, cauzele halucinațiilor, ale agitațiilor, ale delirului de tot felul, ale convulsiilor epileptice sau isterice. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aflată într-o dinamică acută și supusă mereu unor cerințe și solicitări intense și diverse, fără a evita nici una dintre componentele psihiatriei, de la istoricul acesteia și până la abordările terapeutice de ultimă generație. Profesorul a susținut și a impus o abordare individualizată a cazurilor, care implică o analiză complexă și comprehensivă a diferitelor situații posibile, bazată, în primul rând, pe profundul respect pe care îl acorda ființei umane aflată în stare de nevoie. Comportamentul ființei umane, care nu poate fi evaluat decât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
antipasivului este legată de afectarea și de individualizarea pacientului: verbul tranzitiv denotă o schimbare de stare a pacientului, iar antipasivul anulează afectarea pacientului, acest lucru fiind corelat cu marcarea oblică. În comparație cu structura tranzitivă, pacientul din construcția antipasivă este mai puțin individualizat/identificabil și, deoarece un referent slab individualizat este puțin potrivit pentru a fi menținut în discurs, antipasivul este folosit pentru a introduce referenți episodici. Polinsky (2005) observă că funcțiile antipasivului sunt diferite de la o limbă la alta: în unele limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
individualizarea pacientului: verbul tranzitiv denotă o schimbare de stare a pacientului, iar antipasivul anulează afectarea pacientului, acest lucru fiind corelat cu marcarea oblică. În comparație cu structura tranzitivă, pacientul din construcția antipasivă este mai puțin individualizat/identificabil și, deoarece un referent slab individualizat este puțin potrivit pentru a fi menținut în discurs, antipasivul este folosit pentru a introduce referenți episodici. Polinsky (2005) observă că funcțiile antipasivului sunt diferite de la o limbă la alta: în unele limbi, ca yukulta, antipasivul este cerut atunci când obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de François (1998: 183): Categoria gramaticală Trăsăturile tranzitivității prototipice ACTANȚĂ − participanți − doi sau mai mulți − kinesis − acțiune − agentivitate − grad înalt de agentivitate − afectarea obiectului − obiect total afectat − caracter voluntar − voluntar ASPECT − aspect − telic − punctualitate − punctual DETERMINAREA NOMINALĂ − individualizarea obiectului − puternic individualizat ENUNȚARE − afirmație − afirmativ (polaritate pozitivă) − mod − indicativ (realis) Problema tranzitivității scalare apare însă și în alte studii. Hagège (1982: 49−51)61 arată că aplicarea generală a opoziției tranzitivitate slabă/tranzitivitate forte privește mai multe aspecte: gradul de voință a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apariției complementului intern a fost studiată de Creția (1956). Autorul înregistrează situații diferite de apariție a complementului intern: (a) pe lângă verbe tranzitive cu valoare generală, care au nevoie de un complement intern exprimând rezultatul acțiunii, complement care este calificat sau individualizat: a cântat cântecul făgăduit a cântat Internaționala/Marsilieza (apud Creția 1956: 116); în aceeași categorie intră și verbele care exprimă prin ele însele ideea de a produce un anumit lucru și nu altul, verbe care exprimă un rezultat determinat: a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau antipasivul. Construcțiile focalizate, cele relative și cele interogative sunt nominalizări. În multe privințe, tiparul sintactic este cel acuzativ, sursa acestuia fiind frecvent construcțiile deergativizate. Deergativizarea se produce cu ajutorul sufixului -t, omonim cu reflexivul. O cauză externă explicită este întotdeauna individualizată. Suprimarea acesteia este suficientă pentru a inidica o cauză externă generică sau nedeterminată. În această limbă, noțiunea cauză externă nu este legată de animare sau de voință. Un verb intranzitiv poate fi întotdeauna tranzitivizat prin morfologie cauzativă. Aceasta nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
își poate tîrgui după plac ingredientele propriei viziuni asupra lumii. Tradițiile spirituale se văd concurate în supermarketul religiilor de inventivitatea unor nou-venite, a căror atracție stă tocmai în noutatea lor eclectică, într-o religiozitate de nivel accesibil, într-o ofertă individualizată. Pentru a rezista pe piață, marile religii își regîndesc strategiile de comunicare, modalitățile de prezență și de influență publică, își înmulțesc gesturile simbolice pregnante. Dacă, așa cum argumenta H.-R. Patapievici, modernitatea acordă valoare supremă noutății, modernitatea tîrzie a organizat prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
20% la 75 pacienți și au identificat câțiva factori asociați cu creșterea mortalității incluzând:pneumonia asociată, neoplasmul bronho-pulmonar sau alterarea conștienței;anemia ;infecția cu Pseudomonas aeruginosa, Staphilococcus aureus sau Klebsiella pneumoniae. BRONȘIECTAZIILE Definiție Bronșiectaziile constituie astăzi o entitate clinică bine individualizată, caracterizată anatomic prin lărgirea permanentă, definitivă și ireversibilă a calibrului bronșiilor (prof. C. Cărpinișan) [28]. Această definiție elimină dilatațiile reversibile și tranzitorii secundare unor procese infecțioase sau mecanice la nivelul bronșiilor. Precizăm că există și bronșiectazii nesupurate, adică fără bronhoree
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
Concluziile reținute nu sunt evidențe sau certitudini ci ipoteze care necesită a fi controlate, prelucrate sau schimbate în funcție de elementele noi constatate pe parcursul tratamentului. Tratamentele și evaluarea lor Intervențiile presupun utilizarea de metode de tratament validate empiric care sunt alese, apoi individualizate, în funcție de problemele, ipotezele, obiectivele și caracteristicile individuale. Multe dintre ele pot fi utilizate, în același timp sau succesiv, la același subiect. Ele nu sunt considerate ca „medicamente” ci ca mijloace specifice care ajută persoana să modifice unele aspecte ale funcționării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se distanțează de abordarea dominantă care afirmă faptul că mecanismele cognitive interne sunt, în mod esențial, produse de către individ. Astfel, conceptul de „cogniție plasată” ia în considerație factorii de mediu în studiul proceselor mentale. Elaborarea strategiei terapeutice O terapie experimentală, individualizată și multifocală In spiritul raționamentului experimental, terapia este înțeleasă ca o „experiență” care permite controlul ipotezelor formulate. Scopul său este modificarea durabilă a comportamentelor care ridică probleme. El este atins prin acțiuni comune sau coordonate în funcție de ansamblul variabilelor, externe sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dimensiunile persoanei (istoria sa, identitatea, viața sa socială, afectivă și spirituală...) și abordează întreaga complexitate a comportamentelor sale - adaptate și neadaptate. Ea este deschisă curentelor terapeutice variate (abordare interpersonală, experiențială, feministă...). O terapie centrată pe persoană Terapia prezentată este puternic individualizată și centrată pe persoană. Terapeutul își adaptează tratamentul ținând cont de formularea cazului și de particularitățile și preferințele persoanei. Această terapie valorizează experiențele emoționale și interpersonale atât în cadrul terapiei cât și în afara ei. Ea combină intervenții directive și intervenții non
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
excepții (rinichiul în diabetul zaharat, boala polichistică etc) rinichii sunt mici și simetrici. Alte teste imagistice pot fi efectuate în funcție de istoricul de afecțiune renală a pacientului. Testele serologice, funcționale renale, imunologice, eventual biopsia renală vor fi efectuate în situații particulare, individualizate. Principii de tratament Modelul de detecție precoce și management al pacientului cu BCR este sintetizat în Fig. 70. Măsurile de tratament conservator și dieta se vor aplica în toate stadiile de BCR. Din stadiul 4 este necesară urmărirea de către medical
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu deficiență betacelulară (reducerea masei beta celulare dar și diminuarea răspunsului insulinosecretor). În lipsa măsurilor terapeutice, evoluția unei persoane cu diabet de tip 2 este inexorabilă de la insulinorezistență cu hiperinsulinism la insulinodeficiență absolută. Metodele terapeutice actuale pot întârzia/opri această evoluție, individualizat, un element extrem de important fiind momentul inițierii acestora. Din punct de vedere genetic, DZ de tip 2 este o afecțiune complexă, poligenică. Dintre factorii de mediu implicați, este recunoscut rolul sedentarismului, a obezității (și mai ales a obezității de tip
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
antecedente de boală cardiovasculară aterosclerotică 2. în absența criterilor de mai sus, screening-ul trebuie efectuat începând de la vârsta de 45 ani 3. dacă rezultatele sunt normale, testarea trebuie repetată la 3 ani interval; repetarea testării se va face mai devreme individualizat, în funcție de factorii de risc acumulați pe parcursul vieții. Testele utilizate pentru screening sunt determinarea glicemiei pe nemâncate sau TTGO (ADA acceptă ca test de screening și valoarea HbA1c), fiecare dintre metode fiind aleasă individualizat, în funcție de caracteristicile fiecărei persoane și de rezultatele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
repetarea testării se va face mai devreme individualizat, în funcție de factorii de risc acumulați pe parcursul vieții. Testele utilizate pentru screening sunt determinarea glicemiei pe nemâncate sau TTGO (ADA acceptă ca test de screening și valoarea HbA1c), fiecare dintre metode fiind aleasă individualizat, în funcție de caracteristicile fiecărei persoane și de rezultatele anterioare. Trebuie notat faptul că, în cazul diabetului zaharat de tip 1 simptomatologia specifică permite un diagnostic rapid după debutul hiperglicemiei, astfel încât aceste metode de screening nu sunt recomandate și nu sunt utile
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
terapeutice propuse. După stabilirea diagnosticului pozitiv, este necesară o evaluare inițială complexă, pentru a stabili starea prezentă, eventual prezența complicațiilor cronice, evaluarea comorbidităților și a tratamentelor anterioare. Pe baza tuturor acestor date, se vor stabili criteriile de control metabolic dorite, individualizat, și se vor stabili schemele terapeutice pentru fiecare pacient. Ulterior, pe parcursul evoluției, vor avea loc evaluări periodice, a căror frecvență va fi stabilită individual. Există însă anumite evaluări specifice cu scopul de a detecta cât mai precoce prezența unor eventuale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
exemplu în cazul diabetului gestațional sau a sarcinii la persoana diabetică). O determinare suplimentară este cea de la ora 3 noaptea, mai ales în cazul pacienților insulinotratați pentru detectarea unor eventuale hipoglicemii nocturne. Frecvența și momentul autocontrolului glicemic se va hotărî individualizat, în funcție de posibilități, dorința pacientului, motivație, cunoștințe și abilități, capacitatea de ajustare a dozelor în funcție de rezultatele obținute. Autocontrolul insuficient sau excesiv, dar mai ales interpretarea eronată a rezultatelor ar putea duce la autoajustări inadecvate de doze, contribuind la întreținerea și agravarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pe 24 de ore poate mima secreția de insulină a pancreasului. Indicația de pompă de insulină este stabilită de către echipa de îngrijire în colaborare cu pacientul. Există mai multe regimuri sau scheme de insulinoterapie, alegerea uneia dintre acestea fiind strict individualizată, în funcție de caracteristicile pacientului, de obiectivele propuse, de dorințele și așteptările sale, de posibilități. Nu există regimuri standard de insulinoterapie, ci prin automonitorizare se ajustează schemele terapeutice, procesul de adaptare și ajustare fiind continuu. Efectele secundare ale insulinoterapiei sunt reprezentate, în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
fi luată în considerare la adulți cu diabet zaharat tip 2 și IMC > 35 kg/m2, mai ales în prezența comorbidităților dificil de controlat cu metode tradiționale. Pacienții ce au beneficiat de chirurgie bariatrică necesită monitorizare periodică și suplimentare nutrițională individualizată. Există însă un consens în lumea medicală și s-a acceptat necesitatea efectuării studiilor pentru evaluarea beneficiilor pe termen lung, raportului cost-eficiență și a riscurilor pe care le implică. Complicațiile în diabetul zaharat Pacientul diabetic este susceptibil la numeroase complicații
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
osteotendinoase, Babinski) Gradul deshidratării Bilanț hidric (diureza, aport hidric) Tensiunea arterială Frecvența cardiacă Respirație (ritm, amplitudine) Tranzit intestinal Glicemie Bilanț hidroelectrolitic 1 Bilanț acidobazic 2 Funcția renală (uree, creatinină) Osmolaritate plasmatică 3 Sumar de urină (glucozurie, cetonurie) EKG Explorări imagistice (individualizat) Culturi probe biologice (individualizat) Tabelul 17. Parametri clinici și paraclinici necesari evaluării pacientului diabetic în urgență (1-Na+, K+, Cl-, Na+ și K+ urinar; 2-pH, RA, pCO2, baze exces, baze tampon; 3-formulă specifică) Există anumite formule pentru calculul parametrilor metabolici specifici
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Bilanț hidric (diureza, aport hidric) Tensiunea arterială Frecvența cardiacă Respirație (ritm, amplitudine) Tranzit intestinal Glicemie Bilanț hidroelectrolitic 1 Bilanț acidobazic 2 Funcția renală (uree, creatinină) Osmolaritate plasmatică 3 Sumar de urină (glucozurie, cetonurie) EKG Explorări imagistice (individualizat) Culturi probe biologice (individualizat) Tabelul 17. Parametri clinici și paraclinici necesari evaluării pacientului diabetic în urgență (1-Na+, K+, Cl-, Na+ și K+ urinar; 2-pH, RA, pCO2, baze exces, baze tampon; 3-formulă specifică) Există anumite formule pentru calculul parametrilor metabolici specifici. Osmolaritatea plasmatică (mOsm/l
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
insulină, erorile dietetice, activitatea fizică excesivă sau fără aport glucidic adecvat, toate acestea în contextul neajustării schemei terapeutice la necesități. Pe scurt, hipoglicemia apare când nu este ajustată schema terapeutică (insulina sau antidiabeticele insulinosecretante) la aport alimentar și activitate fizică, individualizat, în funcție de țintele echilibrului glicemic stabilite anterior. Simptomatologia hipoglicemiilor este destul de sugestivă, distingându-se simptome periferice (adrenergice, secundare descărcării reacționale de catecolamine) și simptome centrale (neuroglicopenice) mai tardive (Tabelul 18). Trebuie subliniat faptul că nu există un paralelism sistematic între simptome
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
1,5% și 25%, procentele mai mari înregistrându-se la persoanele vârstnice, cu vechime mare a bolii, cu patologie asociată importantă. Este deci necesară adaptarea scopurilor terapeutice și a modalității de obținere a acestora la caracteristicile fiecărui pacient în parte, individualizat. Cetoza și cetoacidoza diabetică Cetoza și cetoacidoza constituie complicații metabolice acute ce apar secundar unei carențe relative sau absolute de insulină, ce provoacă hiperglicemie și producție excesivă de corpi cetonici (hipercetonemie și cetonurie). Evoluția spontană este de la cetoză incipientă la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
specialitate au demonstrat faptul că obținerea și menținerea echilibrului glicemic optim previne sau întârzie dezvoltarea lor. Extrem de important este atingerea țintelor glicemice la scurt timp de la diagnosticare, și menținerea lor perioade lungi de timp, cu ajustarea permanentă a schemelor terapeutice individualizat. Neuropatia diabetică Prin neuropatie diabetică se înțelege afectarea nervoasă datorită tulburărilor metabolice specifice acestei boli, caracterizată morfologic prin leziuni axonale ale fibrelor nervoase, observându-se prezența demielinizărilor segmentare cu plaje de regenerare. Neuropatia se poate clasifica în 2 stadii sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]