KorAP: Find »[drukola/base=inducție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...130 >

3,240 matches

Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589

care o facem în momentul în care, luând în considerare un anumit argument, înțelegem c] orice argument de acel fel este valid. (Observație: noțiunea de intuiție apare la Ross datorit] faptului c] acest fel de relatie logic] a fost numit „inducție intuitiv]”.) Multora li s-ar p]rea inofensiv acest tip de generalizare; ar fi dificil s] suger]m c] avem nevoie de o capacitate special] pentru a o realiza. Astfel, se presupune c] intuiția corect] trebuie s] apar] în stadiul

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

1.1.7. Identitatea structurii formale S P cu "formula" adevărului corespondență / 131 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice / 133 3.1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică / 136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2.3. Originaritatea intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice / 133 3.1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică / 136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2.3. Originaritatea intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine / 159 3.2. Analitică transcendentală și dialectică

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
firesc", diferiți, chiar dacă este încă vizibilă urma unei identități "funcționale" a lor. O primă ipostază a formalizării logos-ului prin intervenția unor reguli de corectitudine a gândirii este deja vizibilă în demersurile lui Socrate privind definiția termenilor utilizați în raționamente, "inducția" unor concluzii valabile, formularea unor răspunsuri adecvate față de întrebările "autentice" în cazul demersurilor proprii dialecticii. Platon lucrează și el în sensul proiectului socratic al "reglementării" actului de dobândire a adevărului, adică la ceea ce în condițiile logicii aristotelice va fi numit

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
adevăr a premiselor acestora, premisele putând fi: adevărate și prime, sau probabile.55 În acest loc, Aristotel stabilește și motivele pentru care acceptăm valoarea de adevăr a unui enunț, lăsând, totuși, la o parte adevărurile prime, acestea având temeiuri "indiscutabile" (inducția și intuiția, cum vom vedea). E vorba, întâi, de opinia tuturor, sau de cea a majorității, sau a înțelepților, apoi, în cazul din urmă, a tuturor acestora, majorității lor sau a celor mai de seamă. Suntem, în felul acesta, în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
formă afirmației sau negației, singurele sensuri logice care sunt asociate "valorilor de adevăr". O parte din ea, cea autentică, ar corespunde raționamentului corect (apodictic și dialectic), în sensul că acesta, presupunând-o (este vorba despre premisele sale, fie rezultate ale inducției și intuiției, fie ale unor raționamente anterioare), o și "inferează" (este vorba de concluzie). O altă parte a cunoașterii, cea ilicită, corespunde raționamentului incorect (sofistic), fiindcă acesta ori pornește de la neadevăruri (reprezentate de premise), ori ajunge la neadevăruri, fiind incorect

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
raționament. Ceea ce înseamnă că adevărul, odată înțeles, fie și într-o modalitate "naturală", ca relație de corespondență între judecată și fapt, poate fi tematizat doar într-o manieră formală. Despre adevărurile necesare, ca premise ale raționamentelor științifice, adevăruri posibile prin inducție și intuiție, și ele supuse regulii corespondenței, Aristotel va discuta în Analitice. Dar problema noastră acum nu este această temă; ea va fi deschisă în partea a doua a interpretării de față la logica-organon, urmărind și felul în care astfel

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pe care îl reprezintă însuși timpul în orizont judicativ (l-am anticipat și pe acesta: este logos-ul). Și poate că în acest fel, prin toate aceste medieri reducția fiind prin excelență o operație a medierii, așa cum sunt și deducția, inducția sau reconstrucția -, conștiința repoziționată pentru a recupera nimicul din ființă și-ar deschide o cale către fenomenul revenirii logos-ului la sine, fenomen în structura căruia ea însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din blocajul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
privită dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către legitimare, autorizare etc. în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești. 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție 3.1.2.1. Introducere Mișcarea structurii originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Mișcarea structurii originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat, descris, explicat, utilizat (aplicat); este vorba mai întâi despre inducție și deducție, apoi despre reducție și reconstrucție. Primele două sunt operații propriu-zis logico- judicative, în sensul în care ele sunt asumate ca atare în știința logicii și sunt recomandate sau impuse altor domenii de cunoaștere: filosofia, știința. Celelalte două sunt

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
operație filosofică, aceea prin care capătă chip (întruchipare) un fapt filosofic: întrebare, idee, problemă, soluție, argumentare, aporie, teorie, viziune etc. Dar reconstrucția are și un sens propriu-zis logico-judicativ, atunci când ea, preluând normativitatea judicativă, trece în condiția analiticii și/sau dialecticii. Inducția (epagoge) și deducția (apagoge) sunt, în primul rând, tipuri de raționament, structuri "tehnice" de raționare alcătuite din formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul (și particularul și generalul) și universalul sunt legați între

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul (și particularul și generalul) și universalul sunt legați între ei. Structura judicativă originară este multiplicată minimal în constituția lor. Modurile diferite de interpretare a deducției și inducției în ceea ce privește structura, contextele potrivite pentru aplicarea lor, sensul lor mai tare sau mai slab pentru cunoaștere etc., se datorează, în primul rând, ambiguității termenilor respectivi în lucrările lui Aristotel, acolo unde ei sunt tematizați ca atare, pentru întâia oară. Sensul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lui Aristotel, acolo unde ei sunt tematizați ca atare, pentru întâia oară. Sensul operării inductive, de exemplu, este acela de la unul sau mai multe fapte particulare, la un fapt general.67 Sensul deducției este invers: de la general la particular. Dar inducția este, de asemenea, un tip de silogism, la Aristotel, care are o structură asemănătoare cu silogismul propriu-zis, deductiv: două premise, trei termeni etc.68 De asemenea, trebuie amintit și contextul surprinzător din finalul Analiticii secunde, unde Aristotel pare a admite

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
la Aristotel, care are o structură asemănătoare cu silogismul propriu-zis, deductiv: două premise, trei termeni etc.68 De asemenea, trebuie amintit și contextul surprinzător din finalul Analiticii secunde, unde Aristotel pare a admite faptul că "primele principii" sunt cunoscute prin inducție. E drept, aceasta este despre individual, dar datorită ei inducției sunt fixate anumite "informații", care conduc către general sau chiar către universal.69 La fel se întâmplă și cu deducția. Ea este, mai întâi, silogismul propriu-zis: structura logică alcătuită din

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
deductiv: două premise, trei termeni etc.68 De asemenea, trebuie amintit și contextul surprinzător din finalul Analiticii secunde, unde Aristotel pare a admite faptul că "primele principii" sunt cunoscute prin inducție. E drept, aceasta este despre individual, dar datorită ei inducției sunt fixate anumite "informații", care conduc către general sau chiar către universal.69 La fel se întâmplă și cu deducția. Ea este, mai întâi, silogismul propriu-zis: structura logică alcătuită din trei termeni și două premise, plus concluzie și care respectă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
imposibilitatea de a admite consecințe derivate din ea.70 Ea are însă și sensul de "abducție", un raționament silogistic prin care se obține o concluzie doar probabilă, dat fiind faptul că, deși majora este evidentă, minora este nesigură.71 Spre deosebire de inducție și deducție (cu sensurile multiple semnalate mai sus pornind doar de la textele lui Aristotel, dar având, în istoria logicii, și alte sensuri, întemeiate, însă, în cele menționate), care sunt operații logice în sens restrâns, reducția și reconstrucția, deși sunt și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de-a face cu cele patru instanțe "ontologice" enumerate mai sus: individualul, particularul, generalul și universalul, fiindcă acestea devin "obiectul" lor. De asemenea, aceste patru operații formează condiția necesară a constituirii cunoștinței în orizontul dictaturii judicativului. 3.1.2.2. Inducție fără reducție Privind logica aristotelică din perspectiva celor câteva precizări referitoare la aceste patru operații, putem constata că avem de-a face, într-un mod semnificativ, cu inducție fără reducție. Aristotel ia ca dat semnul de valabilitate a cunoașterii, aceasta

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
necesară a constituirii cunoștinței în orizontul dictaturii judicativului. 3.1.2.2. Inducție fără reducție Privind logica aristotelică din perspectiva celor câteva precizări referitoare la aceste patru operații, putem constata că avem de-a face, într-un mod semnificativ, cu inducție fără reducție. Aristotel ia ca dat semnul de valabilitate a cunoașterii, aceasta din urmă fiind socotită act fundamental în ordine "logică": este vorba despre corectitudinea gândirii, de fapt, despre înseși regulile gândirii, anume acele prescripții care ipostaziază gândirea formal. Mulțimea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aproape neînsemnat. Ceea ce îl interesează pe Aristotel este procurarea premiselor adevărate din care se constituie demonstrațiile (adică raționamentele științifice). Facultatea potrivită pentru o asemenea "prindere" a principiilor este intelectul intuitiv (nous), iar chipul în care se ajunge la ele este inducția (epagoge). Termenii aceștia principiu, intelect intuitiv și inducție nu sunt în mod "natural" compatibili. Dar ei se sprijină reciproc în teoria lui Aristotel despre originaritatea intuiției intelectuale. Cum poate fi acceptată o asemenea "teorie a cunoașterii", care pare a trece

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
procurarea premiselor adevărate din care se constituie demonstrațiile (adică raționamentele științifice). Facultatea potrivită pentru o asemenea "prindere" a principiilor este intelectul intuitiv (nous), iar chipul în care se ajunge la ele este inducția (epagoge). Termenii aceștia principiu, intelect intuitiv și inducție nu sunt în mod "natural" compatibili. Dar ei se sprijină reciproc în teoria lui Aristotel despre originaritatea intuiției intelectuale. Cum poate fi acceptată o asemenea "teorie a cunoașterii", care pare a trece mult prea ușor peste anumite diferențe, cu totul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
asemenea "teorie a cunoașterii", care pare a trece mult prea ușor peste anumite diferențe, cu totul semnificative pentru filosofia modernă, cea care ne modelează prejudecățile cele mai importante ale noastre, acum? Spre exemplu, cum se poate împăca intuiția intelectuală cu inducția? Neîndoielnic, primele principii trebuie să fie premise în demonstrația științifică (episteme apodeiktikes), în știință, în genere, care presupune achiziția de cunoștințe (sporul cunoașterii, cum ar spune Kant). Întregul adevăr al științei se bazează pe adevărul primelor principii. Dar tocmai datorită

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nous) aristotelic este, așadar, individualul; tocmai datorită acestui fapt sunt "cunoscute" principiile prime, iar pe baza lor devine posibilă știința, prin care cunoașterea este lărgită către general. Totuși, cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că inducția este recomandată de către Aristotel drept cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cunoașterea este lărgită către general. Totuși, cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că inducția este recomandată de către Aristotel drept cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte opiniile de mai târziu asupra inducției aristotelice (considerată, de Fr. Bacon, numai ca silogism inductiv, așadar ca inducție completă; pe baza acestui

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
seama de faptul că inducția este recomandată de către Aristotel drept cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte opiniile de mai târziu asupra inducției aristotelice (considerată, de Fr. Bacon, numai ca silogism inductiv, așadar ca inducție completă; pe baza acestui model, socotită astfel și de alții), putem constata că în Analitica secundă, există un

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte opiniile de mai târziu asupra inducției aristotelice (considerată, de Fr. Bacon, numai ca silogism inductiv, așadar ca inducție completă; pe baza acestui model, socotită astfel și de alții), putem constata că în Analitica secundă, există un întreg scenariu al inducției, care are rolul de a stabili

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]