3,538 matches
-
ea. - Da. Etimologia. Atât eu, cât și redutabilul dumneavoastră pasager și coleg, sosit din Mozambic, am căzut în acord asupra următoarelor șase înțelesuri ale noțiunii de spirit: 1) vânt; 2) forța de impulsie iradiind dintr-o inimă simbolică; 3) mesaje inspirate emanând dintr-o sursă invizibilă; 4) creaturi spirituale; 5) Spiritul Sfânt sau forța activă a lui Dumnezeu și, în sfârșit, 6) forța vitală ce acționează în interiorul creaturilor terestre. Însă asupra acestui ultim punct, al șaselea, am alunecat într-o nedorită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
herpesul genital. Plus că am comandat și mai multe cataloage cu produse sado-maso. Câteva momente, masa a fost cufundată într-o tăcere stranie. Apoi Fiona a început să bată din palme și-a izbucnit în râs. —Ai fost teribil de inspirată! Cu-adevărat inspirată. Zilele trecute am primit și eu catalogul celor de la Marks&Spencer. Sper că nu a venit la comanda ta, nu? — Păi, știi că eu sunt dislexică, a miorlăit Julia plină de sinceritate. Și știi ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că am comandat și mai multe cataloage cu produse sado-maso. Câteva momente, masa a fost cufundată într-o tăcere stranie. Apoi Fiona a început să bată din palme și-a izbucnit în râs. —Ai fost teribil de inspirată! Cu-adevărat inspirată. Zilele trecute am primit și eu catalogul celor de la Marks&Spencer. Sper că nu a venit la comanda ta, nu? — Păi, știi că eu sunt dislexică, a miorlăit Julia plină de sinceritate. Și știi ce înseamnă asta... că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
periculoase zone din sud-estul Londrei. Părinții lui Susan se despărțiseră dinainte ca ea să vină pe lume. Se căsătoriseră amețiți de aburii beției și o concepuseră în aceeași stare, pentru ca la scurt timp să-și încheie uniunea și așa prost inspirată. Susan nu-și cunoscuse niciodată „tatăl“ și nu știa sigur nici măcar dacă bărbatul mai era în viață. Mama ei, Bev, se chinuise să o crească vreo câteva luni, dar vecinii de pe stradă chemaseră autoritățile fiindc-o auzeau pe Susan plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să-mi trăiesc viața la intensitate maximă. Sunt vesel și optimist și nu mă împiedic de probleme
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Plouase de dimineață, iar picăturile încă străluceau în lumina razelor. Parfumul ploii se împrăștia în jur, în aerul umed și curat. Karina ocolea bălțile în încercarea nereușită de a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă nu urmărise stropii care cădeau din belșug, de la fereastră în dimineața aceea și nu știa că riscă să se murdărească. Alesese un sacou alb cu frunze asortate cu toată gama de culori a toamnei și o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mine, mă simțeam cu totul diferit. Mă simțeam mai curat, mai Îngrijit, mai nobil. Aș Îndrăzni să spun chiar mai deștept. Ori de câte ori mă Înscriam la cuvânt, pe la ședințe, pe la cercurile metodice ori În cadrul diferitelor ceremonii din școală, vorbeam bine, vorbeam inspirat, emoționând de fiecare dată asistența. Hainele acestea mi se lipeau de suflet, deveneau una cu mine, conferindu-mi o siguranță și o importanță deosebite. Numai că, odată cu trecerea anilor și, consider, din prea mult exces de zel (am exagerat purtându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
erau de sincere i se desprinseră din ochii migdalați și se prăbușiră, cu zgomot stins, de masă. Ce Dumnezeu ai, Lola? am Întrebat-o nedumerit. Mi-a făcut semn că adică să o las În banii ei. De sub rochia roșie, inspirat decoltată, sânii micuți se ițeau pe jumătate, curioși. Era palidă, Lola, și...se făcuse neînchipuit de frumoasă acum. I-am spus: Lolă dragă, Lolă mică și somnoroasă, trebuie să te duc să te culc (și unde se putea mai bine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
New York, Jack mi-a scris mailuri Întâi zilnic și apoi din oră În oră. Uneori ne răspundeam În câteva secunde, parcă era unul dintre acele tiruri de lovituri de la tenis când o lovitură măiestrită determină la celălalt jucător un lob inspirat. La Început am fost calmă, dar el era atât de jucăuș și de insistent, Încât competitivitatea firească a preluat controlul și eu m-am trezit curând alergând pe linia de fund a terenului, Încercând să prind mingea și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar cu trăsături frumoase; iar micuții, goi și dolofani, Înfulecau ca niște lupi. Nici o aluzie sau observație privind doctrinele sau preceptele lor Filosofice sau Religioase. Iar acum, În al doilea rând, despre Gospodăria Filfizonului; În care locuiește Însuși Mistagogul și inspiratul Slujitor al Penei atât de des menționat: Gospodăria filfizonului „Un Cabinet-de-Toaletă splendid mobilat; draperii violete, scaune și divanuri În aceeași nuanță. Două Oglinzi Înalte, plasate de o parte și de cealaltă a unei mese pe care se află obiectele luxoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l ascundă pe artist”. Această propoziție pare să nege afirmațiile noastre anterioare privind fuga lui Wilde de estetismul pur și dur al epocii. Din fericire, autorul nu se oprește aici. Pentru el, artistul e cu totul altcineva - și altceva! - decât „inspiratul” postromantic sau adoratorul pozelor artificiale atât de bine cunoscut de la Gautier sau Baudelaire. Artistul nu e un creator propriu-zis, ci un „interpret” de gradul Întâi al unei realități de gradul al doilea. El e, direct spus, un critic, adică cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu două chipuri sunt fie Rosalba, „Mesalina-Fecioară”, curtezana rafaelică a lui Barbey d’Aurevilly, fie biblica Salomee, „grand fleur vénérienne”, acea „Beauté maudite” care-l urmărește pe eroul lui Huysmans, fie Mima, la Mateiu Caragiale. Emblematic este - cum Îi scrie inspirat același Barbey lui Trébutien - „une tête de chérubin sans ailes” așezat „sur le buste déformé d’un démon” sau tipul unei voluptăți Îmbătătoare, dar infernale. Răsfrângerea În afară a acestei trăiri echivoce se materializează În mască, În coloratura afectivă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ci și pentru că primul an este pentru orice fiu al lui Adam acela al bolilor ucigașe, acela în care mulți bărbați dispar fără să lase urmă de ce ar fi putut să fie sau să facă. Oare câți regi însemnați, poeți inspirați, călători curajoși nu și-au putut în veci împlini destinul căruia îi păreau meniți, neputând trece cu bine de această primă și grea traversare, atât de simplă, atât de ucigașă! Câte mame cutează să se atașeze de copilul lor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
învârt elicele. Negociatorul spune că pleacă și taberele se sperie. Își dau seama cât de mult au nevoie de tine și de discuții. Realizează brusc că orice înțelegere la care ar ajunge în afara biroului de mediere nu ar fi la fel de inspirată. Și asta îi aduce împreună, ambele părți sunt disperate să continue negocierile. Voi, mediatorii, numiți asta „proiect comun“, nu? Ceva de genul ăsta. Chiar îi unește împotriva unui dușman comun: voi. Genial. —Ai tras cu urechea. —Antrenamentul, ce pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
foarte mult timp la dispoziție și neintuind nici un criteriu după care textele erau așezate Într-un loc sau altul, a trebuit să mă mulțumesc cu o foiletare superficială a ceea ce Întâmplarea Îmi punea În mâna mai mult sau mai puțin inspirată care extrăgea din rafturi ciudatele dosare. Două detalii mi-au atras atenția. Ai observat, probabil, că am vorbit tot timpul despre texte, nu despre cărți, volume, ediții. Nu Întâmplător: nici unul nu era tipărit. Arhiva-depozit a Centrului adăpostea o imensă bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Oliveira Martins lucrează din răsputeri la dezagregarea statului liberal și constituțional portughez. Critica pe care o face liberalismului, mai ales în cele două volume ale Portugaliei Contemporane, găsește un extraordinar ecou. Edițiile se epuizează în timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri dramatice, colorate, pregnante. Regii sunt zugrăviți în câteva fraze incisive, politica lor e rezumată în formule lapidare, pe care cititorul le memorizează cu deliciu, pentru că într-adevăr proza lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar, prin simplul fapt că Salazar nu vorbea - adică nu scria - decât despre lucruri asupra cărora meditase timp îndelungat, proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes atât de răsunător încît, câteva luni în urmă, Salazar o repetă, tot în Vizeu, pentru părinții elevilor. După rezumatele și extrasele care ne-au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conceptele lui se traduc prin câteva realități organice: dragostea de mamă, familia, durata creatoare. Revoluția lui Salazar începe și sfârșește printr-o totală întoarcere la lucrurile firești, lăsate de Dumnezeu și validate de istorie. Cum reacționa țara la revoluția aceasta inspirată și călăuzită de un profesor universitar fără partid și fără altă forță în afară de încrederea totală a Președintelui Republicii și a armatei? Oamenii cărora Salazar se străduise, prin noua orânduire a Statului, să le articuleze voința politică, sprijineau revoluția fie prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
distanța meselor, privirile noastre se întrepătrund ca un joc. Știe că o privesc și, la fel de bine, știe că puțin îi pasă. Un burtos care scrie ceva, departe, la masa de lângă ușă. Într-un sertar de fișier văd „Fondul Gh.Gh.“. Amicul, inspirat, și-a creat un fond din cărțile adunate de-a lungul anilor. Idee splendidă. Are și ex-libris pe cărți. Melancolic, gândesc cum mi-am vândut eu mai toate cărțile strânse de-a lungul anilor. N-aveam ce să fac. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui, tata se strădui să ne întărească credința prin cuvinte și prin felul cum trăia. Felul în care a plecat la Domnul fusese ultimă dovadă de întărire a noastră în credință.” Să zăbovim o clipă și asupra acestei vibrante mărturisiri-rugă inspirată de părinți: „Ce dor îmi este azi de sfaturile părinților mei! Ce mult îmi lipsesc! Ne învățau mereu, chiar și atunci când mintea și gândurile noastre nu mai erau de față. Tata și mama au fost primii, cei mai importanți învățători
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede cele bune, iar cel rău vede cele rele.” Poate, de la acest text, ar fi trebuit să ne începem prezentarea cărții Lidiei Vrabie, cu titlul acesta, absolut inspirat, „La lumina candelei”. Ne gândim, însă, că potrivit este și să o încheiem, adăugându-i, totuși, un altul, aflat și el nu prea departe de acesta, ambele fiind desprinse din proza cu imperativ mesaj, „Să nu facem rău!”, concluziv: „Aceasta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sîntem dilii, numai că individul merită și un premiu. Întoarse capul spre bătrînă: Nici cu baba nu mi-e rușine! Melania Lupu continua să recite, răcnind din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca niște foaie, ochii îi străluceau inspirați. Ceilalți o ascultau cu inima strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă îndoiesc de cuvântul dumneavoastră. ― Sînteți amabil. Nu fac decât să repet aprecierile vecinilor mei. Le-ați produs o impresie cum nu se poate mai bună... ― Lucrarea trebuie predată urgent? Bătrâna clipi nedumerită. ― A, statuia! Nu cred. Se simțea însă inspirat, cu ceea ce numește el un apetit nebun. Completă privindu-l în ochi: Nimic pe lume nu l-ar fi putut împiedica astă-noapte să lucreze. Ceva... Cum să vă spun, mai presus de rațiune, vital! Așa pretindea cel puțin. ― Mda... Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi o zi frumoasă. A fost, într-adevăr, o zi frumoasă. Dimineața devreme, cum cerul care ne acoperă și ne protejează se afla în toată splendoarea lui, cu un soare de aur arzând pe fondul de cristal albastru, conform cuvintelor inspirate ale unui reporter de la televiziune, alegătorii începură să iasă din casele lor pornind spre respectivele secții de votare, nu în masă oarbă cum s-a spus că se întâmplase cu o săptămână înainte, dar totuși mergând, fiecare pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]