41,505 matches
-
din schemele menționate pot fi utilizate și în timpul operației cezariene. Postpartum sau postoperator necesarul de insulină scade mult, datorită ameliorării sensibilității la insulină prin încetarea secreției hormonilor de sarcină și eliminarea placentei, în primele 24-48 h după naștere necesarul de insulină putând să fie chiar mai mic decât cel anterior sarcinii. Dacă nașterea a avut loc pe cale vaginală, iar apetitul este păstrat, necesarul insulinic va reveni la cel anterior sarcinii în câteva zile. Dacă nașterea s-a făcut prin operație cezariană
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
anterior sarcinii. Dacă nașterea a avut loc pe cale vaginală, iar apetitul este păstrat, necesarul insulinic va reveni la cel anterior sarcinii în câteva zile. Dacă nașterea s-a făcut prin operație cezariană, reluarea alimentației orale poate întârzia, astfel încât necesarul de insulină revine la nivelul din perioada premergătoare sarcinii după circa 1-2 săptămâni. La aceste femei (dacă nu se alimentează per os) se va menține o perfuzie cu glucoză, iar insulina va fi administrată în funcție de nivelul glicemiei. În cazul gravidelor cu T2DM
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
prin operație cezariană, reluarea alimentației orale poate întârzia, astfel încât necesarul de insulină revine la nivelul din perioada premergătoare sarcinii după circa 1-2 săptămâni. La aceste femei (dacă nu se alimentează per os) se va menține o perfuzie cu glucoză, iar insulina va fi administrată în funcție de nivelul glicemiei. În cazul gravidelor cu T2DM, după naștere poate exista o perioadă lungă în care pacienta nu necesită tratament insulinic (~48-72h). Insulinoterapia va fi reluată când glicemia devine mai mare de 180-200 mg/dl. La
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
În cazul gravidelor cu T2DM, după naștere poate exista o perioadă lungă în care pacienta nu necesită tratament insulinic (~48-72h). Insulinoterapia va fi reluată când glicemia devine mai mare de 180-200 mg/dl. La reluarea alimentației per os, dozele de insulină reprezintă 30-50% din necesarul sarcinii tardive. Ulterior dozele vor fi reajustate în funcție de nivelul glicemiei. Controlul glicemic în primele zile după naștere va fi mai puțin strict, dar glicemiile mai mari de 180 mg/dl (10 mmol/l) trebuie evitate pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
dl (10 mmol/l) trebuie evitate pentru a grăbi vindecarea și reduce incidența infecțiilor bacteriene. După externare, țintele glicemice vor fi cele ce s-au dovedit a reduce incidența complicațiilor diabetului. În ceea ce privește preparatele insulinice, pe parcursul sarcinii se va utiliza doar insulină umană, neexistând contraindicații pentru nici un tip de astfel de insulină. Analogii de insulină nu mai au în prezent nici o contraindicație pentru utilizarea în timpul sarcinii. Alăptarea: femeia diabetică trebuie încurajată să alăpteze dacă nu există contraindicații (74). Rația calorică în acest
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
și reduce incidența infecțiilor bacteriene. După externare, țintele glicemice vor fi cele ce s-au dovedit a reduce incidența complicațiilor diabetului. În ceea ce privește preparatele insulinice, pe parcursul sarcinii se va utiliza doar insulină umană, neexistând contraindicații pentru nici un tip de astfel de insulină. Analogii de insulină nu mai au în prezent nici o contraindicație pentru utilizarea în timpul sarcinii. Alăptarea: femeia diabetică trebuie încurajată să alăpteze dacă nu există contraindicații (74). Rația calorică în acest caz nu trebuie să depășească 3000 kcal/zi, favorizând astfel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
infecțiilor bacteriene. După externare, țintele glicemice vor fi cele ce s-au dovedit a reduce incidența complicațiilor diabetului. În ceea ce privește preparatele insulinice, pe parcursul sarcinii se va utiliza doar insulină umană, neexistând contraindicații pentru nici un tip de astfel de insulină. Analogii de insulină nu mai au în prezent nici o contraindicație pentru utilizarea în timpul sarcinii. Alăptarea: femeia diabetică trebuie încurajată să alăpteze dacă nu există contraindicații (74). Rația calorică în acest caz nu trebuie să depășească 3000 kcal/zi, favorizând astfel scăderea în greutate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
scăderea în greutate. Femeile cu T2DM ce alăptează vor beneficia de insulinoterapie pe toată perioada alăptării, tratamentul oral fiind reluat numai după ablactare. Pe perioada lactației, în absența oricărui factor perturbator (infecție, supraalimentație), nu există modificări importante ale necesarului de insulină. Utilizarea ADO (antidiabetice orale) Este contraindicată în sarcină, datorită riscului teratogen și acumulării lor, cu producerea hipoglicemiilor neonatale severe. 4.2. MANAGEMENTUL OBSTETRICAL AL SARCINII Managementul obstetrical în sarcina complicată cu DZ implică monitorizarea creșterii și dezvoltării fetale, în scopul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
Acțiunea acestora este efectivă după 24 h din momentul începerii tratamentului, iar efectul nu depășește 7 zile. În mod curent se administrează betametazonă (Celestone f-4 mg) în 2-4 doze/24 h. Glucocorticosteroizii pot crește glicemia maternă, necesitând reajustarea dozelor de insulină, iar uneori administrarea lor este posibilă doar prin asocierea cu o perfuzie continuă cu insulină. O alternativă la administrarea de glucocorticosteroizi la mamă este administrarea de surfactant, sub formă de aerosoli, la nou-născut. Stabilirea momentului nașterii Este momentul cheie al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
7 zile. În mod curent se administrează betametazonă (Celestone f-4 mg) în 2-4 doze/24 h. Glucocorticosteroizii pot crește glicemia maternă, necesitând reajustarea dozelor de insulină, iar uneori administrarea lor este posibilă doar prin asocierea cu o perfuzie continuă cu insulină. O alternativă la administrarea de glucocorticosteroizi la mamă este administrarea de surfactant, sub formă de aerosoli, la nou-născut. Stabilirea momentului nașterii Este momentul cheie al atitudinii obstetricale, știut fiind că riscul suferinței fetale, macrosomiei, morții intrauterine a fătului sau al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
crescut de a face diabet (antecedente heredocolaterale de DZ, antecedente de diabet gestațional, nașterea de copii macrosomi, obeze etc). Efecte pe metabolismul glucidic: ACO estroprogestative sau numai progestative pot determina scăderea toleranței la glucide, hiperinsulinism și creșterea rezistenței periferice la insulină. Cu toate acestea, nu s-a constatat o creștere a incidenței diabetului zaharat printre femeile ce utilizează anticoncepționale orale. Modificările toleranței la glucide apar rapid (în primele zile) după începerea administrării ACO și dispar în 1-12 luni după încetarea administrării
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
femeile ce utilizează anticoncepționale orale. Modificările toleranței la glucide apar rapid (în primele zile) după începerea administrării ACO și dispar în 1-12 luni după încetarea administrării lor. La femeile cu T1DM ce utilizează ACO, poate fi necesară creșterea dozelor de insulină, alterarea toleranței la glucide la aceste femei menținându-se și după întreruperea administrării pilulelor. Studiile prospective efectuate pe femei cu antecedente recente de diabet gestațional, ce au utilizat anticoncepționale cu un conținut scăzut de estrogeni și progesteron, nu au evidențiat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
după întreruperea administrării pilulelor. Studiile prospective efectuate pe femei cu antecedente recente de diabet gestațional, ce au utilizat anticoncepționale cu un conținut scăzut de estrogeni și progesteron, nu au evidențiat alterări semnificative ale toleranței la glucide sau ale nivelelor de insulină, rata apariției T2DM la aceste femei fiind similară cu cea întâlnită la cele ce au utilizat metode contraceptive nehormonale. În schimb, utilizarea de către femeile ce alăptează (după o sarcină complicată cu DG) a minipilulelor ce conțin numai progestative, a crescut
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
folosirea îndelungată a pilulelor progestative determină scăderea toleranței la glucoză și o tendință la hiperinsulinism, aceste efecte fiind mai mari în cazul pilulelor ce conțin levonorgestrel. La pacientele cu diabet, pilulele progestative nu s-a dovedit a crește necesarul de insulină și nici incidența sau severitatea retinopatiei. Este de preferat utilizarea preparatelor de tip desogestrel sau gestoden, ce influențează favorabil metabolismul lipidic. Cu toate acestea, pilulele progesteronice nu vor fi preferate celor estroprogestative, neprezentând nici un avantaj metabolic specific și fiind grevate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
celulă musculară netedă), țesutul adipos. Peretele vascular mai produce și ICAM1 (intercellular adhesion molecule), VCAM1 (vascular cell adhesion molecule), P-selectina, E-selectina, al căror nivel plasmatic se corelează cu nivelul CRP (134). În ceea ce privește relația dintre CRP și sindromul de rezistență la insulină s-a constatat că nivelul crescut de CRP corelează semnificativ cu rezistență la insulină, IMC, hiperinsulinemia, indexul sensibilității la insulină, HTA, hipertrigliceridemie, nivelul scăzut de HDL colesterol (65). Țesutul adipos este o sursă importantă de ÎL-6 și TNF? care stimulează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
VCAM1 (vascular cell adhesion molecule), P-selectina, E-selectina, al căror nivel plasmatic se corelează cu nivelul CRP (134). În ceea ce privește relația dintre CRP și sindromul de rezistență la insulină s-a constatat că nivelul crescut de CRP corelează semnificativ cu rezistență la insulină, IMC, hiperinsulinemia, indexul sensibilității la insulină, HTA, hipertrigliceridemie, nivelul scăzut de HDL colesterol (65). Țesutul adipos este o sursă importantă de ÎL-6 și TNF? care stimulează la nivelul hepatocitului sinteză de CRP fapt dovedit prin nivelele crescute de CRP la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
E-selectina, al căror nivel plasmatic se corelează cu nivelul CRP (134). În ceea ce privește relația dintre CRP și sindromul de rezistență la insulină s-a constatat că nivelul crescut de CRP corelează semnificativ cu rezistență la insulină, IMC, hiperinsulinemia, indexul sensibilității la insulină, HTA, hipertrigliceridemie, nivelul scăzut de HDL colesterol (65). Țesutul adipos este o sursă importantă de ÎL-6 și TNF? care stimulează la nivelul hepatocitului sinteză de CRP fapt dovedit prin nivelele crescute de CRP la persoanele obeze (166). Freeman și col
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
234). Proteină tanis a fost descrisă în modelul animal de T2DM la Psammonis obesus (șobolanul de nisip din Israel), cunoscut a avea o bază genetică poligenica. Expresia hepatică a genei tanis este invers proporțională cu nivelul glucozei plasmatice și a insulinei plasmatice și în relație pozitivă directă cu trigliceridele plasmatice. Reglarea expresiei hepatice a genei tanis de către glucoză sanguina, AGL și insulină plasmatica sugerează posibilitatea intervenției sale în mecanismele de reglare metabolica implicate în stările de deprivare de energie. Genă tanis
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
avea o bază genetică poligenica. Expresia hepatică a genei tanis este invers proporțională cu nivelul glucozei plasmatice și a insulinei plasmatice și în relație pozitivă directă cu trigliceridele plasmatice. Reglarea expresiei hepatice a genei tanis de către glucoză sanguina, AGL și insulină plasmatica sugerează posibilitatea intervenției sale în mecanismele de reglare metabolica implicate în stările de deprivare de energie. Genă tanis nu a putut fi încă alăturată nici unei clase proteice cunoscute. Remarcabilă să conservare filogenetica însă, sugerează o posibilă semnificație fiziologica (234
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
creștere a LDL-colesterolului oxidat și consecutiv de scădere a oxidului nitric ceea ce duce la alterarea relaxării dependente de endoteliului. Creșterea ceruloplasminei în diabetul zaharat de tip 2 este rezultatul prezenței inflamației cronice, parte integrantă a patogeniei sindromului de rezistență la insulină (50). 3.7. Acidul sialic Acidul sialic (acidul N-acetil neuraminic) este un monozahartid ce intră în componență lanțului oligozaharidic din unele glicoproteine, de exemplu fibrinogen, haptoglobină care sunt proteine de faza acută. Astfel creșterea nivelului plasmatic de acid sialic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
pentru receptorii săi, se însoțește de o ameliorare netă a insulinoresistenței (115, 230,). Recent, Rosenzweig și col. (188) sugerează că efectele TNF-? asupra fosforilării tirozinei receptorului insulinic sunt mediate pe calea scăderii activității izoformei δ a proteinkinazei C (PKC) de către insulină. Prin această interrelație TNF-? poate interveni în inducerea insulinorezistenței în mușchi. Acest efect s-ar putea realiza și paracrin, întrucat și mușchiul este un sediul al producției TNF-?. Totuși, mecanismele insulinorezistenței induse de TNF-? nu pare a fi legat de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
induse de TNF-? nu pare a fi legat de inhibarea transportului de glucoză în celula, întrucat șoarecii transgenici (anulați pentru expresia genei TNF-?) nu influențează transportul glucozei în mușchi (31). Administrarea în vivo a TNF-? abolește complet acțiunile hemodinamice ale insulinei (administrate fără glucoză), si se însoțește de o scădere cu 30% a captării periferice a glucozei. În mod ciudat efectul nu se mai înregistrează în prezența glucozei (181). Tiazolindindionele (agoniști ai PPAR? - bine exprimat de mococite și macrofage) influențează funcția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
său în inducerea reacției inflamatorii “de intensitate joasă” (115) este bine definit (154). Nu trebuie uitat însă că hiperinsulinemia (întâlnită în sindromul insulinorezistenței, inclusiv în unele etape ale evoluției T2DM) poate crește producția de ÎL-6 (115), întrucât se știe că insulină este un imunostimulator puternic (26). Producția de ÎL-6 poate afecta metabolismul lipidic din celulele musculare, după cum și lipidele tisulare (în special din țesutul adipos), reprezintă o sursă majoră de ÎL-6 și probabil de receptori solubili pentru ÎL-6 care pot fi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
din matricea extracelulara renală, precum și a TGF-β1.(195). La animalele care prezintă susceptibilitate genetică pentru nefropatie se adaugă producția excesivă de colagen I (64). Există mai multe clase de hormoni sau factori de creștere precum: somatotropul (hormonul de creștere - GH), insulină (puternic stimulator al creșterii) și IGF („Insulin-like Growth Factor”) au fost primii cunoscuți. Au urmat VEGF („Vascular Endothelial Growth Factor”), factorul de transformare β (TGF-β), TCGF („Connective Tissue Growth Facor”) adică factorul de creștere al țesutului conjunctiv, factorul de creștere
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
care s-a format un trombus. Dintre toate componentele sistemului coagulării, cantități crescute de fibrinogen au fost cel mai frecvent asociate cu boala vasculara ocluziva. Deși fibrinogenul se asociază altor factori de risc cardiovascular precum fumatul, hipertensiunea, obezitatea, rezistentă la insulină, hipercolesterolemia, s-a arătat că acesta ar fi un factor de risc independent pentru ateroscleroza și evenimente troboembolice, observându-se că bolnavii care au niveluri scăzute de fibrinogen și crescute de colesterol au un risc mai mic de dezvoltare a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]