15,922 matches
-
Răzvan Voncu Au suscitat destule comentarii, în ultimii doi-trei ani, edițiile dosarelor de urmărire ale intelectualilor, indiferent că a fost vorba de urmărirea avangardiștilor de către Siguranță sau a lui Noica și Cioran de către Securitate. De mai puțină atenție s-a bucurat dosarul lui Octav Onicescu, poate pentru că urmăritul a fost matematician, iar matematica beneficiază de o
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]
-
inventariate, de altfel, cu minuțiozitate de către Dora Mezdrea, îngrijitoarea volumului, într-un aparat critic impresionant prin acuratețe). In al doilea rând, el nu a fost urmărit doar de Securitate, ci și de Siguranța Statului, încă din anul 1935, asemeni multor intelectuali suspectați de apartenență la Mișcarea Legionară (documentul 2, p. 24 a ediției de față). Așadar, o lungă istorie a suspiciunii, bazată pe simpla deducție că, fiind un prieten al lui Nae Ionescu, nu putea fi decât matematician legionar. Totuși, ca
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]
-
filat a secretarului particular), ba chiar și în concediu. „Modernizarea" Securității, după 1965, se dovedește și ea un mit: s-au schimbat doar oamenii și metodele, nu mentalitatea. Dosarul lui Onicescu prezintă evidente similitudini cu dosarele de urmărire ale altor intelectuali, publicate până în prezent. Și, în general, cu tratamentul aplicat acelor savanți care n-au ajuns la Canal, ci au fost tolerați de regimul comunist. Este vorba despre tracasarea permenentă a unor oameni de valoare, unii vecini cu genialitatea, de către mediocrități
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]
-
în teoria particulelor elementare, eu, specialist în teatru, manipulând elemente abstracte ale imaginației iluzorii. Și totuși, din clipa în care ne-am întâlnit, s-a înfiripat între noi o prietenie de lungă durată.” Textul e un nimerit exemplu de cum un intelectual venit din universul umanist poate scrie cu har despre un prieten venit din lumea științelor exacte. Cronicarul consacră la rîndul lui distinsului intelectual un elogiu cald. În ce lume trăim Am cules din știrile tv câteva întâmplări care completează, cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
s-a înfiripat între noi o prietenie de lungă durată.” Textul e un nimerit exemplu de cum un intelectual venit din universul umanist poate scrie cu har despre un prieten venit din lumea științelor exacte. Cronicarul consacră la rîndul lui distinsului intelectual un elogiu cald. În ce lume trăim Am cules din știrile tv câteva întâmplări care completează, cu linii noi și șocante, portretul nostru colectiv. La Craiova, o mașină a lovit o femeie care s-a pră- bușit la pământ scăpând
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
Mircea Mihăieș Oare de ce oamenii care înțeleg cel mai bine lumea în care trăiesc - intelectualii - își pierd, în momente de criză, tulburare socială și economică, cei dintâi rațiunea? Recentul „poem” - o ofensă adusă însuși conceptului de poezie - al lui Günter Grass ridică, din nou și din nou, problema rolului, importanței și oportunității amestecului în viața
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
poem” - o ofensă adusă însuși conceptului de poezie - al lui Günter Grass ridică, din nou și din nou, problema rolului, importanței și oportunității amestecului în viața publică a omului de cultură. Se pot aduce nenumărate exemple privind intervențiile salutare ale intelectualilor în politică, după cum se pot invoca o infinitate de situații în care aceștia ar fi făcut mai bine să tacă. Manifestul scrâșnit al lui Günter Grass dovedește că extremismul nu piere niciodată. Ca adolescent, Grass s-a înrolat voluntar în
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
Editura Academiei Române) - o seducătoare operă de arheolog literar capabil să construiască spectacole captivante din secvențe de texte rămase prin săli prăfuite de biblioteci sau în arhive inaccesibile -, am dat peste un exemplu din care se pot trage învățăminte privind implicarea intelectualului în politică. Protagonistul acestor rânduri se numește Sebastian Bornemisa și, într-un mod straniu, ilustrează obișnuința intelectualului român de a-și abandona profesia, optând pentru cariere care, finalmente, îl duc la ruină sau chiar la moarte. În Ardeal, numele Bornemisa
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
rămase prin săli prăfuite de biblioteci sau în arhive inaccesibile -, am dat peste un exemplu din care se pot trage învățăminte privind implicarea intelectualului în politică. Protagonistul acestor rânduri se numește Sebastian Bornemisa și, într-un mod straniu, ilustrează obișnuința intelectualului român de a-și abandona profesia, optând pentru cariere care, finalmente, îl duc la ruină sau chiar la moarte. În Ardeal, numele Bornemisa e destul de bine cunoscut. Îmi aduc aminte că, în liceu, una din colegele mele purta acest nume
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
trăia într-un univers al ei, suspendată într-un timp ce nu părea să aibă vreo legătură cu lumpenizata lume comunistă. Nu știu dacă era înrudită sau nu cu Sebastian Bornemisa și nici ce s-a mai întâmplat cu ea. Intelectual ardelean de la începutul secolului al douăzecilea (se născuse în 1890), Sebastian Bornemisa a dovedit o surprinzătoare precocitate culturală: fiu de învățători, absolvă liceul „Șaguna” din Brașov, iar apoi studiază Filozofia și Literele la Budapesta. În 1911 îl regăsim la Orăștie
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
n-a făcut, din nefericire, excepție de la regulă. Asemeni tinerilor fascinați (și virusați) de Nae Ionescu, el a preluat formulele represiunii de la cei contra cărora luptaseră în numele idealului național. Încă o dovadă că inteligența și cultura nu-l ajută pe intelectual să scape de bolile mortale ale politicii: nesocotința și nesăbuința. Ar trebui să ne reamintim aceste lucruri astăzi, când prea multe semne arată că destui intelectuali români tineri - ghidați sau nu de bătrânii securiști - dau tot mai intens ocol intoleranței
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
în numele idealului național. Încă o dovadă că inteligența și cultura nu-l ajută pe intelectual să scape de bolile mortale ale politicii: nesocotința și nesăbuința. Ar trebui să ne reamintim aceste lucruri astăzi, când prea multe semne arată că destui intelectuali români tineri - ghidați sau nu de bătrânii securiști - dau tot mai intens ocol intoleranței xenofobe, antisemitismului, barbariei și primitivismului.
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
ei s-a căsătorit cu Ștefan Bârlea, colegul lui Ion Iliescu în conducerea UASR, viitor șef al Planificării și șef al cabinetului lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80. Scrie Popescu: „Oricum, partitura Miliței Petrașcu a fost istovitoare și demoralizantă pentru intelectualii din sală, o formă deviată de tortură morală impusă de cel torturat, care își oferea mereu, cu o indiferență masochistă aș spune, părți ale spiritului pentru a fi molestate sau trecute la rubrica de pierderi. Îndoirea șirei spinării ei era
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
dogmatismului obtuz și obscurantist), apar în memorii figurile unor Iosif Ardeleanu, Ion Banu, Marcel Breazu și N. Tertulian. Primul, un ilegalist închistat și sumbru, a condus vreme de decenii cenzura. Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual care încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și cu caricaturistul oficial al stalinismului, Eugen Taru) era un marxist de mâna a treia, conformist și fals-bonom. Popescu are neîndoios
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
din anii ’80, a fost mazilit asemeni unui Virgil Trofin. Comparat cu destinele unor Burtică și Trofin, chiar Janos Fazekas, cel al lui Popescu se definește prin indefectibil conformism, prin obediență completă și lașitate politică. Ceea ce și explică afinitățile cu „intelectualii” din Comitetul Executiv gen Paul Niculescu-Mizil, Manea Mănescu și Gogu Rădulescu. Cât privește dogma regimului care prezenta dictatura drept una a proletariatului, Popescu nu are suficiente cuvinte spre a-i blama comportamentul înainte și după căderea regimului: „Halal clasă conducătoare
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
făcut acest compromis principial radical descendentul adversarilor lumii guvernate de crâncena putere a banilor (cu toate gravele lor erori, aceia se revendicau, totuși, de la un țel uman etern imperios”. Pe pagina următoare, autorul îl numește pe C. V. Tudor „un tipic intelectual de stânga”. Suntem în plină anarhie conceptuală: după Dumitru Popescu, tatăl meu, om al stîngii radicale, fost voluntar în Brigăzile Internaționale din Spania, oameni ca el, de la Valter Roman și George Macovescu la Mihail Florescu și Tudor Bugnariu, ar fi
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
motivele intelectuale și morale care au determinat această despărțire. Teroarea este deplînsă în aceste memorii numai în măsura în care ea afecta aparatul. Eliticidul, spre a relua formularea profesorului Virgil Nemoianu, l-a lăsat rece pe acest ideolog îndrăgostit de scheme abstracte. Persecuția intelectualilor în anii lui Dej, mai ales în 1958-1959, i-a lăsat un gust amar lui Dumitru Popescu, însă ideologul a acceptat-o fără să miște în front. A asistat îngrețoșat la înscenarea împotriva Miliței Petrașcu, a lui Mihail Andricu și
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Executivul. Nu regret mai puțin această despărțire după părerea mea prea brutală și intempestivă pentru că a venit așa, pe nepusă masă. Am înțeles reacția partidului, am respectat decizia premierului. În același timp, consider că Sebastian Lăzăroiu și alții ca domnia sa - intelectuali cu viziuni de dreapta - care doresc să contribuie la un proiect politic mai mare de coagulare a dreptei sunt bineveniți și sunt partenerii noștri de dialog (...) Astfel de oameni trebuie să fie partenerii noștri", a menționat el. PDL intenționează să
Baconschi: Eu şi Frunzăverde am primit un mandat tacit în PDL privind Mişcarea Populară. Despre remaniere, ministrul nu exclude anumite complicităţi transpartinice () [Corola-journal/Journalistic/47415_a_48740]
-
Ceea ce atrage atenția în ambele nu sunt doar lipsa de temei științific sau aportul zvonurilor denigratoare, ci și accentul aproape exclusiv pus pe oportunismul și pe poltroneria (c’est le moins que l’on puisse dire!), reale sau nu, ale intelectualilor români dintre 1930 și 1950. Gala Premiilor ARIEL Marți, 17 aprilie, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor, a avut loc cea de-a treia ediție a Galei anuale ARIEL. Cu acest priej, juriul compus din Nicolae Manolescu (președinte), Mircea Mihăieș
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
îl socotea Eminescu. Nici n-am așternut bine pe hârtie aceste considerații introductive și mă simt obligat să recunosc că ele nu au nici un fel de actualitate. Mi-au venit în minte din acea inerție care îi face pe majoritatea intelectualilor să fie în mod cronic inactuali. Ceea ce se întâmplă, în momentul de față, în mica noastră lume intelectuală nu mai poate fi caracterizat, vai, nu!, în termenii opoziției lovinesciene, care era consacrată de convenții și maniere între timp devenite caduce
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
care până și boxul le interzice, poate fi folosită, iar trivialitatea ideilor și a limbajului a devenit monedă curentă. M-aș referi doar la ura oarbă pe care câțiva indivizi lipsiți și de cultură, și de scrupule, o nutresc față de intelectuali de valoarea unor Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Directorul onorific al „Dilemei vechi” a avut masochismul (iartă-mă, Andrei!) de a publica într-un editorial ceea ce citise despre el însuși pe bloguri și pe site-uri. Oroare! Atacurile, tot
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
nedecelate, genuine mai ales, prin acuratețea ei. Evident că nu am captat altfel mesajul lucrărilor sale decât ca pe o stare de spirit ce a frisonat generațiile de tineri din anii ’70-’80, din orașul mai mult muncitoresc decât al intelectualilor, care a fost/este Râmnicul Vâlcii. Traian Ștefan Boicescu este poate cel mai clasic autor, pe care l-am întâlnit, al felului în care modernitatea a înghețat în propriul său tipar. Singura lucrare de tapiserie prezentă în expoziție spune cu
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
Religia și crima Cităm (merită!) din editorialul lui Jean Daniel, intelectualul de stânga cel mai inteligent pe care îl cunoaștem, publicat în „Le Nouvel Observateur” din 29 martie-4 aprilie: „Nu, cu siguranță, lumea n-a devenit mai umană ... Întrebarea se pune de fiecare dată: până unde poate merge omul ca să nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
Cornel Ungureanu. Aș fi tentat să spun c-am renunțat la cronica literară pentru că, după 1989, publicistica politică mi se părea mai atrăgătoare. Dar nu știu dacă acesta e adevărul. Credeam atunci că, în focul schimbărilor „revoluționare”, e de datoria intelectualului să lase pentru o vreme deoparte „arta pentru artă” și să vorbească despre necesitatea construirii unei noi lumi. Mă amăgeam profund. Oamenii nu doresc niciodată schimbarea, iar cititorii mei au fost, de regulă, cei puțini deja convinși că trebuie să
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
dă seama de inutilitatea de a continua să scrii ce crezi. Bune, proaste, eronate, naive, acestea sunt însă ideile mele. Nu mi-a dictat și nu mi-a sugerat nimeni vreodată despre ce și cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc au capitulat în fața unei mișcări politice conjuncturale, a unei combinații dubioase, fără pic de substanță, în care se adună violența minerească și spaima pierderii privilegiilor, precum și refuzul reformei statului, firește că e nevoie de indivizi care
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]