3,733 matches
-
mingea, pentru că ea adună radioactivitatea din iarbă, și să avem grijă de noi, că suntem copii frumoși și sănătoși, după care ne-a dat câte-o pastilă albă și ne-a spus că trebuie s-o înghițim pe loc, este iod, să nu ne fie frică, și numai după ce-am înghițit-o, mi-am adus aminte că văzusem odată un film cu niște nemți care s-au otrăvit cu pastile de-astea albe, și poate că și tovarășul colonel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi spermă, s-ar citi în lumină fluorescentă. Dar cum, vrăjile se scriu și cu smântânică? întreb. Și Mona zice: — Doar vrăjile cele mai puternice. Dacă ar fi scrisă cu soluție limpede de zeamil, s-ar da cu tinctură de iod ca să iasă literele. Dacă ar fi zeamă de lămâie, zice, s-ar încălzi paginile, pentru ca cerneala să devină maronie. Ia încearcă să guști, zice Helen, ca să vedem dacă nu e acră. Și Mona închide cartea pocnind-o. — E o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Plus sau minus, știu și eu, vreo câteva zeci. Helen e la ea la agenție azi. Acolo am lăsat-o, la birou, cu dicționarele deschise peste tot. dicționare grecești, latine și sanscrite, dicționare serioase. Are o sticluță de tinctură de iod și-o aplică peste scris cu un tampon de vată, ca să coloreze în roșu cuvintele invizibile. Pe alte cuvinte invizibile Helen aplică zeama de la o varză roșie cu niște tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Către echipajul 17“, zice. „Vă rugăm să vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade și se lovește de birou cu zgomot. Tinctura de iod, amoniacul, oțetul și zeama de varză împroașcă peste tot. Hârtiile și cărțile alunecă pe jos. — Mona! țipă Helen. Nu o omorî! îi zic. Nu o omorî, te rog! Și Helen îmi apucă mâna cu mâna ei pătată și zice: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
exemplu, el a remarcat că persoanele care trăiesc în regiuni montane îndepărtate și fără ieșire la mare aveau o predispoziție puternică la a face gușă, o mărire a glandelor tiroide despre care știm acum că este cauzată de insuficiența de iod. Așadar, a prescris un regim bazat pe alge marine și extracte din tiroidă de căprioară și miel, izolând, astfel, cauza și oferind un tratament absolut nutritiv pentru această boală neplăcută, cu 1 000 de ani înainte ca aceasta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Apoi... ăăă, oricum, n-am fost surprinsă când am aflat. Charlie are ceea ce voi ați numi impulsul nestăpânit de a mărturisi. Cum să vă spun... Dacă o târfă este omorâtă și ajunge în ziare, adio, Charlie - pregătește-i tinctura de iod pentru întoarcere, fiindcă de fiecare dată are grijă să fie bine cocoșat de bastoanele de cauciuc ale băieților. — De ce crezi că face asta? se interesă Russ. Îl apasă conștiința... Cum vă sună asta? — Ție cum îți sună chestia asta? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
voie pe clevetitori să se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar cu siguranță și din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurând-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aflat în incinta stației când a explodat bomba, Oroare, oroare, murmură el. Deschise ușa cu mâinile tremurânde și se duse la baie. Scoase din dulap trusa de prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și caut să aflu motivul. Ce faci, bunicule? Cred că i-a sosit vremea de ducă uriașului nostru! Despre ce vorbești, bunicule? Despre nucul din grădină. Deși m-am folosit atâția ani de umbra lui, de nucile care îmi dădeau iodul de care aveam nevoie, de uleiul extras din miezul de nucă, nemaispunând de prăjiturile pe care le făcea bunică-ta, a sosit timpul să-l tai. De ce, bunicule? Pentru că e bătrân și mâine-poimâine nu-l mai pot folosi nici la
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
să deschidă acolo unde se simțea prima mâncărime, să scormonească grijuliu, să rupă punga cu ouă, să le lase să iasă cu lichidul lor uleios, să urmărească acea căpușă până să o strivească și apoi să dezinfecteze rana cu spirt, iod sau zeamă de tutun. Tot corpul - în special picioarele și brațele - devenea atunci o hartă de răni supurând cu o durere surdă și permanentă, obiectiv predilect al muștelor și al țânțarilor. Căpușele erau cel mai mare blestem al desișului, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
taluzul din pietre rotunde printre care iarba se ivește deasă și umedă după ploaie - Sibiul, orașul ales, orașul În care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fotografiile luate de reporteri: Îți ascundeai fața cu un ziar... Rowe o asculta, mut de uimire. Nimeni nu-i vorbise pînă acum atît de deschis despre asta. Oricît de dureroase ar fi fost, cuvintele ei erau reconfortante pentru el, ca iodul pus pe o rană - o durere suportabilă și liniștitoare. — În țara de unde vin am fost martoră la destule crime și știu că nici una dintre ele n-a fost săvîrșită din milă. Nu te mai gîndi atîta, acordă-ți o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da, sînt sigur că ne-am mai Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aveai nimic. Da’ acum nu mai pot suporta. Nu-nțeleg de ce a trebuit să pățești asta. Ce-am făcut să ni se-ntâmple asta? — Păi, În primul rând, poate că-i din cauză c-am uitat să mă dau cu iod după ce m-am zgâriat. Și pe urmă n-am luat-o-n seamă fiindcă mie nu mi se infectează niciodată rănile. Și pe urmă, când a Început să arate urât, nu mai aveam antiseptice și am folosit apa aia oxigenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ea pentru că era mai bogată, pentru că era foarte plăcută și recunoscătoare și pentru că nu-i făcea niciodată scene. Și acum viața asta pe care ea și-o reconstruise se apropia de termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi. Locotenetul de artilerie se ridică-n picioare și se duse spre doctor. — Să te fut. Să te fut. S-o fut pe mă-ta. S-o fut pe sor-ta... Doctorul Îi aruncă-n față o farfurioară plină cu iod. În timp ce se-ndrepta orbit spre el, locotenentul Își căuta, bâjbâind, pistolul. Doctorul Îi sări În spate, Îi puse piedică și, când locotenetul căzu la podea, Îl lovi cu piciorul de câteva ori și luă pistolul cu mănușile sale de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dacă Înțelegi că eu sunt șeful. N-ai cum să mă omori, pentru că ți-am luat pistolul. Sergent! Adjutant! Adjutant! — Adjutantul e la teleferic, Îi spuse sergentul. — Șterge-i ochii acestui ofițer cu apă și alcool. Și-a dat cu iod În ei. Adu-mi ligheanul să mă spăl pe mâini. El e următorul. Nu te-atinge de mine! — Ține-l bine. Delirează puțin. Un brancardier intră Înăuntru. — Domnule căpitan. — Ce vrei? — Bărbatul din morgă... — Ieși afară. — A murit, căpitane. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la rană și-i spuse: — Suge-o ca lumea și când ajungem acasă să-ți dai cu niște iod. — Al dracu’ zoofil, spuse Nick. — Știi ce-i aia, zoofil? Îl Întrebase taică-su. — Nu știu, orice, așa zicem când ne enervează ceva. — Un zoofil este un om care Întreține relații sexuale cu animalele. — De ce face așa? Nu știu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
conduși de-un medic sobru pe un culoar strălucitor de o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există decît rezerve aici, totul e cromat, nichelat, cauciucat, fără zgomot, nici urmă de mirosul specific de spital, iod, ghips și pansament deprimant, În rezerve sînt flori, tablouri, televizoare cu sonorul Încet, tuburi de perfuzie și nenumărate aparate de monitorizare de ultimă generație pe care nu le-am văzut nici În revistele de specialitate, și prin care pacientul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care viețuiește o societate tehnologică, „Înregimentată”, ceea ce nu e bine. Personajele sînt multe, dar expresiv conturate. Regulienii reprezintă cea mai rezistentă formă de viață imaginabilă (supraviețuiesc unui atentat cu bombă asupra rachetei lor). Tau-cetienii au un metabolism rapid și respiră iod și clor. Tinescu e director și șeful lui Roald Vincent (de la BRC) care se ocupă cu supravegherea comerțului de sonate și cvartete de coarde de pe Viridis și are o iubită, Patricia. Indivizii de pe Stellaris vor să ia locul Pămîntului În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și ei să se vadă - apoi am stabilit cursul spre Key West. — Acu’ poți să te culci, i-am spus lui Eddy. Nu, stai, du-te jos și deschide toate hublourile ca să iasă putoarea și adu-mi niște tinctură de iod. — Da’ ce-ai pățit, m-a-ntrebat după ce mi-a adus-o. — M-am tăiat la deget. — Vrei să stau eu la cîrmă? — Du-te și culcă-te . Te trezesc eu. S-a-ntins pe patul de campanie așezat În carlingă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scrie la carte. Erau Încărcați și foarte veseli. Am lăsat jeepurile unde erau și ne-am spălat la fîntîna din curtea fermei, după care Red ne-a luat pe mine, pe Claude și pe Onie, ne-a turnat tinctură de iod și sulfamidă pe tăieturi și zgîrieturi, iar apoi Claude s-a ocupat de Red. — Ăștia n-au nimic de băut la ferma asta? Îl Întrebai pe René. — Nu știu, am fost prea ocupați ca să ne gîndim la asta. Ia du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat, iradiat, deci. Rezerva albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt coșciugul, sicriul, lada sinistră de lemn. Ca să nu mă gîndesc la înghețul din morgă. Brăduț, care a stat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și o zbughi afară. Bătrânul o privi cu duioșie, apoi se plesni cu palmele peste genunchi. — Ce crezi că face ? întrebă. Se duce sub nucul din fundul curții și caută pe jos nucile dezghiocate. Seara vine cu degetele înnegrite de iod și trebuie s-o frecăm jumătate de ceas cu sare de lămâie. — Toți ne-am dus, când eram copii, sub nucul din fundul curții, spuse Tili. Nucul nostru era așa de mare, că puteai să-ți faci casă în el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]