5,195 matches
-
care avea un cap lunguieț, pe care și-l legăna mereu deasupra mesei, a început să râdă cu sughițuri. "Bine, Galilei, abjură și vei fi liber"... După câteva clipe, probabil abjurasem, eram în stradă. Și, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am luat-o de-a lungul lui și am nimerit afară din cetate, într-un pustiu, unde m-am culcat, ca să-mi treacă sila. Când m-am trezit, soarele dogorea nemilos și tot trupul meu ardea ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-am culcat, ca să-mi treacă sila. Când m-am trezit, soarele dogorea nemilos și tot trupul meu ardea ca o rană. M-am sculat și am vrut să pornesc spre colinele care se vedeau în zare, dar m-am izbit de același zid. Am mers până mi-am însîngerat picioarele prin nisipul fierbinte, uitîndu-mă la măslinii și chiparoșii care se clătinau umbroși, dincolo de zid, și, deodată, am observat că acest zid se înălța puțin înaintea mea, pe unde mergeam eu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tău, dacă ai unul? ― Cumva, ți l-am sugerat. ― Uneori, am sentimentul că mă găsesc între două Inchiziții. Una care mi-a cerut să abjur, alta care-mi cere socoteală de ce am abjurat. Și, crede-mă, am obosit să mă izbesc peste tot de tribunale. ― De aceea fugi de lume. ― Inchiziția n-ar privi cu ochi buni nici faptul că discut cu tine. Dacă ar ști, mi-ar interzice să mai ies din casă. M-ar sili să recit, supravegheat, cei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unii. Ce-l împinsese totuși pe acel doctor să se spînzure? Poate îl uzaseră alcoolul și ura. Poate, altceva făcuse să se rupă o coardă în sufletul lui. Niciodată nu mi s-a părut mai tulbure misterul morții. M-a izbit, însă, că nimeni nu-l compătimea pe sinucigaș. Îl învinovățeau că n-a procedat ca un bun creștin, spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ridicat dalta să le zdrobesc. Atunci, buzele s-au mișcat din nou și, de data aceasta, un hohot de râs a umplut întreaga poiană. Era râsul pe care de atâtea ori l-am auzit, fără să aparțină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în despicătura buzelor și mă așteptam să țâșnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărțat numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs și mai nerușinat. Simțeam că fierb de furie și loveam ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
era nimeni acolo. Am zis, ca un laș, "bine" și m-am întors acasă... Dimineața, am auzit că Julia se aruncase pe fereastră în curtea interioară... ― Au torturat-o? ― Nu știu. Toate încercările mele de a afla amănunte s-au izbit de un zid de tăcere. Și, cum nu mai suportam să trec prin curtea Inchiziției să mă duc la bibliotecă, am spus că nu mai puteam continua cercetarea... doctorii îmi descoperiseră o boală gravă și plecam din oraș, să-mi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ofere. Poate să pară paradoxal, însă frica a fost cea care mi-a dat curaj. Am scos mânios brațul pe geam și am întors mâna spre figura albă. A înaintat spre mine, calmă și nesigură. Pe măsură ce se apropia, inima îmi izbea tot mai crâncen coșul pieptului, sângele îmi pulsa în urechi, și picioarele îmi tremurau. A ajuns la mai puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna înapoi. Când lumina palidă din spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soarele amiezii. Prin fața noastră treceau pelerini și preoți de tot felul. În timp ce încercam să găsesc pe cineva de la care să cer îndrumări, am remarcat un preot tânăr care, tot trecând în sus și-n jos fără un motiv aparent, se izbea de mulțime, despicând-o în două șiruri ca o proră. Observându-l mai bine, am priceput că făcea lucrul acela doar în scopul de a avea parte de plecăciuni. Era simulacrul vanității, adică tocmai de ceea ce aveam nevoie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
față precum moartea. Am îngenuncheat lângă el și, când mi-am dat seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai mult nevoia de aer, am luat o piatră și l-am izbit cu ea în mâna pe care o ținea lipită de un trunchi. A scos un strigăt gutural și m-a privit uluit în timp ce-și oblojea mâna zdrelită cu cealaltă mână; în schimb, în câteva momente, respirația i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am străbătut căi înfricoșătoare fără să pățesc mare lucru. După care, odată ajuns la bărcile din Meduna, o mână de nenorociți care voiau restul de mâncare din desaga mea m-au atacat și m-au doborât la pământ. M-am izbit cu capul de o piatră și mi-am pierdut cunoștința. Doi țărani din acest sat sărman m-au ridicat de jos, m-au adus în adăpostul lor și m-au îngrijit. Toate astea se petreceau pe la începutul lui martie. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Zero zări malurile Tibrului. Habar n-avea cum ajunseseră acolo, sau de unde veneau. Îi părea că visase bomba, explozia, flăcările. Dar cioburile care-i scânteiau Încă pe hanorac stăteau mărturie faptului că totul se Întâmplase cu adevărat. Coborî geamul. Îl izbi un miros urât de gunoaie, apoi un autobuz nocturn, complet gol - În afară de șofer și de un om adormit cu capul pe fereastră -, trecu prin dreapta și o stradă pustie fugi cu secretele ei, iar apoi o cruce se dovedi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ pentru a alunga monstrul. Orice vrei, dar șoareci, nu. Era prea indignată de delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unghiile vopsite. Cu părul decolorat - se vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de struț - nu mai e la modă de zeci de ani. Apoi mai e și portocalie - chiar te izbește În ochi. Și are blana descheiată, maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de folos. Nu, nu-i de ajuns. Ar fi prea ușor - ca la poligon, când tragi În manechin. Când trag, tu ești manechinul, tu ești adversarul. Nu aș simți nici o descătușare - am făcut-o deja de atâtea ori. Te voi izbi cu mașina când treci strada și te voi călca și voi asculta pocnetul oaselor tale și nu vor mai fi În stare să te recunoască - vor trebui să se uite la actele tale pentru a ști că leșul acela Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care nu avea dreptul să o folosească, dar oricum legea sunt eu, și intră cu toată viteza pe străduța care mergea În paralel cu Farnesina, intră brusc pe Lungotevere și se avântă puternic, ca și cum ar fi vrut s-o izbească de sfera ruginită de la Pomodoro. Și pentru că Emma continua să-l tragă de mână pentru a-l convinge să oprească, se eliberă de ea, lovind-o cu cotul. Emma Își acoperi fața cu mâinile și le văzu pline de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aștept Întoarcerea lui Navidad, vă rog, vă implor, tăceți. Și În sfârșit echipa condusă de Camilla reapăru de pe scări urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochi și Își scoase lentilele. Cu un gest eliberator, care Îi provocă o mare plăcere, le aruncă pe fereastră. Își puse ochelarii, ca și cum ar fi făcut În ciudă cuiva. Sau lui Însuși. Emma deschise aparatul. Vocea lui Montserrat Caballé se izbi de geamurile Închise. N cunoscuse niciodată un bărbat care să aprecieze volutele unei soprane. Ce voce, Caballé, nici măcar nu mă pot compara cu ea - vocea mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căldură de răsărit de soare sideral. Politicienii și oamenii puternici, oricât ar fi de urâți, de flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați sosit! exclamă Maja fericită că-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se interpuneau Între el și fiul lui. Privirea lui survolă tăvile pline de tartine, de felii de pizza, de sandvișuri. Toate astea pentru o grădiniță de copii. Ce risipă. — Trebuie să plecăm imediat, Îi răspunse - când trecu pe lângă ea, Îl izbi mirosul parfumului ei costisitor. Femeie inhibată și curvă ca toate celelalte. Fioravanti făcea bine că Îi punea coarne cu un soi de subretă de televiziune - n-ar fi știut cum altfel să-i spună - dotată ca o păpușă gonflabilă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Verde al lui Michele Santoro urmărea programul acela măsluit și cretin, atât de populist, destinat unui public mai puțin culturalizat. — Îți jur Sasha că nu-l urmăresc niciodată pe Mister Verità! strigă. O ușă se trânti, se deschise și se izbi din nou. — Prezentatorul e atât de fascinant, spuse Olimpia pentru a se justifica - și, cu inima strânsă, apăsă butonul telecomenzii. În studioul lui Santoro, Silvio Berlusconi povestea ceva, cu o grimasă zâmbitoare potrivită cu bucuria rezultatelor alegerilor ce păreau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
semăna. Avea același păr negru, creț și aspru. Și același caracter, autoritar. La fel ca el, Kevin nu uita o jignire. Și cerea răzbunare. — Așa va fi, aprobă el. Și pentru a sigila pactul făcut, bătu palma cu fiul lui izbind cu putere. Ochiul plin de viață al lui Kevin, nedezlipit de chipul tatălui, exprimă o asemenea recunoștință, o asemenea Încredere necondiționată, Încât Antonio simți un val de căldură și piatra dintre coastele lui vibră. De unde să-și ia forța? De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiecăruia după nevoi. Majei Îi păru că auzise deja În altă parte fraza aceea. Puse În gaura din cutia de pantofi o bancnotă de zece mii. Poarta de fier se deschise și ea se grăbi să intre În clădire. Întuneric. O izbi un miros dulce de cânepă și de trupuri nespălate și o Învălui o muzică jamaicană. În centrul imensei săli, printre piloni de ciment acoperiți de mâzgălituri, zeci de trupuri se dezlănțuiau ca În transă În ritmul acelei melodii care bubuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Aris. Dar Aris nu se vedea nicăieri. Iar acum, muzica era la un volum insuportabil, dansul părea descompus, fumul prea dens, miros Înțepător de iarbă și de trupuri certate cu săpunul, lumini sepulcrale, fantasme care o loveau și o izbeau, priviri derizorii, totul devenea insuportabil. Sunt jalnică. De ce mă aflu aici? Ce caut? Eu aparțin unei alte lumi. Chiar dacă nu știu care este aceasta. Și niciodată, nicăieri, nu mă voi simți acasă. Începu să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
farurile Peugeotului său pâlpâiră În Întuneric. Semnalele acelea luminoase păreau că vor să-i spună ceva, dar Emma nu-și dădea seama ce. Îi deschise portiera și când ea se așeză, el o Închise la loc, delicat. Omul acesta nu izbea niciodată ușile. Probabil că nici nu țipa. Și nu era capabil să insulte pe cineva, căci prefera să-l asculte. Iar acum, mă duce acasă. Și așa se termină totul. Ce scurt a fost. Nici măcar câteva ore - timpul nostru abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]