5,860 matches
-
de către locuitorii ei căzuți ei înșiși victime unor războaie nimicitoare. Primejdia ce-i amenința acum nu se putea compara nici cu aceea pe care o înfruntaseră din partea Rimilor. După încercarea lui nereușită de a stabili un contact cu aceștia, Grosvenor izbutise să le controleze toate mișcările, repurtând astfel de unul singur o victorie împotriva întregii lor seminții. Monstrul stacojiu era însă un adversar cu totul aparte. Căpitanul Leeth urca treptele scării de fier ce ducea spre un balconaș. O clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Zeller. Am putea, desigur, să obținem o cantitate mai mare, prin transmutație, dar ne-ar lua prea mult timp. Nu trebuie să uitați că secția noastră a fost totdeauna o secție relativ puțin importantă. Ne vom socoti norocoși dacă vom izbuti să confecționăm măcar un costum într-un răstimp atât de scurt. Întrucât nu-i mai puse nimeni nici o întrebare, Zeller se întoarse în atelierul de lângă sala motoarelor. Morton ridică mâna pentru a cere să se facă liniște, apoi spuse: - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
metalică: parcă ar fi fost țintuit acolo de focul albastru. - Sloboziți-l! Porunci căpitanul. Doi oameni înaintară încet și atinseră trupul. Văpaia albastră se năpusti asupra lor, ca și cum ar fi vrut să-i alunge. Oamenii începură să tragă trupul și izbutiră să-l smulgă din cătușele de foc, apoi îl duseră cu un ascensor până la etajul al zecelea, care nu fusese energizat. Grosvenor porni într-acolo odată cu ceilalți. Așezat pe podea, trupul continua să se zbată vreme de câteva minute, descărcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu erau în stare să priceapă cât de greu e să controlezi sistemul nervos al unei ființe dintr- o altă lume. Cum îți explici, așadar, ca ființă despre care vorbești acum și care s-ar afla, chipurile, în afara navei, a izbutit să-ți stimuleze cu o precizie matematică anumiți centri ai creierului, în așa fel încât să auzi tocmai cuvintele cu pricina? Atât tonul, cât și întreaga atitudine a lui Kent trădau o pornire personală. - Domnule director, îi răspunse Grosvenor ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi ca un balon uriaș. Când îl înțepi, balonul începe să se dezumfle, dar încearcă în același timp să-și astupe gaura. Un obiect care a pătruns prin învelișul balonului, nu iese neapărat afară prin același punct. Dacă am izbuti să controlăm în vreun fel acest fenomen, l-am putea folosi ca pe-un mijloc de teleportare și de telecomunicație. Știu bine ca toate acestea par o fantezie, dar trebuie să recunoașteți că și cele ce s-au întâmplat adineaori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din minți și trebuie tratați fără menajamente, ca să nu pună în primejdie viața celor mai buni prieteni ailor! Grosvenor îl privi ca printr-o ceață, cu mâna lipită de obrazul lovit. Din pricina slăbiciunii și a fierbințelii pe care o simțea, izbuti cu greu să-și vâre în gura antidotul. Prefăcându-se că-și duce mâna la gură, înghiți antidotul, apoi spuse, cu un glas tremurător: - Bine, sunt nebun. Ei și? Deși surprins de această reacție, Kent nu lasa să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
procedeelor hipnotice folosite de Rimi. Toți membrii expediției se pomeniră hipnotizați, fără să-și dea măcar seama. Grosvenor își puse în funcțiune "mașina de emoții", stârnind mai ales gânduri de curaj și de sacrificiu, de slujire a semenilor în fața pericolului. Izbuti chiar să creeze cadrul emoțional prielnic ideii că timpul trecea de câteva ori mai repede decât înainte. Grosvenor puse apoi în funcțiune întreaga rețea de telecomunicații a navei și dădu câteva ordine precise. După care, le spuse oamenilor că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui învălui întreaga lume a junglei. Anabis se întinse peste toate mările și continentele, apoi se răsuci în sus, până dincolo de norii cei veșnici prin care se strecura lumina curată a soarelui. Abia mai târziu, când deveni o ființă inteligentă, izbuti să înțeleagă ce se întâmplase atunci. Ori de câte ori trupul i se mărea, absorbea anumite gaze din atmosfera înconjurătoare. Pentru ca acest proces de absorbție să poată avea loc, era nevoie de două lucruri - de hrană și de razele ultraviolete ale soarelui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mărea, absorbea anumite gaze din atmosfera înconjurătoare. Pentru ca acest proces de absorbție să poată avea loc, era nevoie de două lucruri - de hrană și de razele ultraviolete ale soarelui. În mlaștina lui de baștină, doar o cantitate infimă de raze izbuteau să răzbească prin straturile dense ale atmosferei saturate de apă. Ieșind din negură, Anabis întâlni, așadar, lumina razelor ultraviolete și începu să crească într-un ritm fantastic. A doua zi, el atinse țărmul planetei celei mai apropiate. Curând după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vitală de care avea nevoie. Transporta prin hiperspațiu câte o junglă întreagă, sau proiecta câte o planetă rece mai aproape de soarele ei... Dar tot nu era de ajuns. Ori de câte ori se hrănea, creștea și mai mult. În ciuda inteligenței sale formidabile, nu izbutea să-și găsească echilibrul. Stăpânit de o teamă cumplită, se vedea condamnat să piară într-un viitor apropiat. Sosirea navei îi trezise o nouă speranță. Subțiindu-se și lungindu-se într-o anumită direcție, va porni pe urmele navei, oriîncotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari. Bățul s-a rupt. Abia după mai multe încercări cu mâinile mele nerăbdătoare, am izbutit. A apărut o flacără și, înclinând ușor candela am reușit s-o aprind, deși mi-am ars degetele. Dar n-am simțit arsura, era o lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din jur: câteva
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dumneata le afli pe toate chiar înaintea mea? Știa prea bine că răspunsul sunt servitorii, pe care și doamnele Bucureștilor și Poliția îi folosesc pe post de ziar de dimineață, prânz și seară. Într adevăr, a recunoscut că n-au izbutit să deschidă cufărul sau cutia sau ce-o fi. Era greșeala lui. În loc să pună să fie spart cu toporul imediat, din teamă să nu strice ce-i înăuntru, cine știe ce obiecte de preț, au încercat ce-au încercat, apoi au chemat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
abil, parcă le scotea din mânecă, cum fac scamatorii sau cei care trișează la cărți, de-și țin așii în mâneca surtucului. Aflase însă că, de vreo două luni, colegul lui de birou scria un roman, asta explica multe. Nu izbutise să-i smulgă decât o mărturisire, că acțiunea se petrecea în viitor sau așa ceva. Bănuia că e vreo imitație de Jules Verne și, din păcate, nu avea încredere în reușita colegului. Se uită la ceas: abia 10 dimineața. Avea tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea scrisă o explicație. Dacă s-ar putea face provizii de râs pentru când îți merge rău! Să le pui în rafturi, în cămară sau în pivniță, și să le scoți când ți-e urât. Dar poate că viitorul va izbuti asta, fiindcă nimic nu-i imposibil pentru omul din viitor. Eu mi-am făcut provizii copiind câteva din prezentări (acum, când le transcriu, mă pufnește iar râsul). Vreau să i le citesc și lui Jacques. „Mama! O cutiuță misterioasă pronunțând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bine, eu, unul, cred că orice e posibil. Din moment ce lumea vorbește chiar de nemurire, de ce n-ar fi cu putință acest lucru?... Pe mine nimic din ce se va întâmpla de-acum cu omul și nimic din ce va mai izbuti el nu mă poate surprinde. S-a sculat și a început să meargă nervos prin încăpere, între cămin și fereastră, în timp ce îl ascultam fără să mă satur. Dar a venit dușul rece: — Numai că un lucru nu se potrivește, oricât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și că ea s-a străduit să le ajute. Numai că ziaristul, care nici măcar nu semnează - „așa-i obiceiul“, interveni doctorul - prezintă totul ca și cum asta ar fi regula, și nu este. Multe din fetele pe care le-au ajutat au izbutit, altele s-au măritat, dar așa cum e în ziar, pare că inițiativa ei e o joacă, că e numai de paradă... Or, societatea lor ajută cu adevărat. Chiar dacă ea nu e pomenită cu numele, toată lumea știe... Doctorul o opri. — Sunt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
visul lui era vară și era sus în cer. Dar dacă ar fi adevărată lumea din vis și dacă e vis acum, când i se pare că s-a trezit? Închise ochii încercând să-și prelungească zborul, dar nu mai izbuti. Nu, din păcate, știa prea bine că zborul e vis și patul e realitate. Că poate sta cât vrea în pat, dar că lungimea visului nu depinde de voința lui. Mamă-sa trebăluia deja prin bucătărie, înseamnă că se simte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înainteze spre masa de întuneric mai dens care venea din spatele dreptunghiului ușii. Cu coada ochiului văzu mâna inspectorului atingând clanța pe care degetele lui o sloboziseră doar cu o clipă mai devreme. Știu pe loc că, dacă inspectorul ar fi izbutit să se opună, nici un reporter n-ar fi pătruns în clădire. Avea capul încă întors într-acolo, privindu-l mai degrabă pe polițist decât întunericul din față, și, tocmai când dădea să mai facă un pas înainte, se produse lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fetei. Avea un trup suplu, cu forme plăcute, părul negru, frumos buclat, ochii negri, iar pe față îi strălucea un zâmbet agreabil. Rochia simplă și sandalele păreau atât de normale la prima vedere încât nu se mai gândi la ele. Izbuti să spună doar atât: - Ceea ce nu pot înțelege este de ce n-a putut intra și ofițerul de poliție care venea după mine. Și unde e acum? Spre surprinderea lui, surâsul fetei căpătă o nuanță de stânjeneală, ca și cum și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
savanții ei să fi descoperit ființe umane care nu afectează energiile sensibile, iar dumneavoastră să fiți doar una dintre acestea, trimisă să testeze posibilitatea de a intra la noi? Nici asta nu e logic. Dacă ei ar fi sperat să izbutească, n-ar fi riscat să ne producă o surpriză zdrobitoare... Astfel, dumneavoastră ați fi devenit pana care despică frontul dușman pe scară largă. Ea e nemiloasă și strălucitoare și ține morțiș să aibă putere deplină asupra unor bieți proști ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
treacăt la McAllister, dădu să meargă mai departe, dar se opri cu un zâmbet pe jumătate amuzat. - De ce vă mirați atât de tare? Cum credeți că am fi putut să supraviețuim în tot cursul acestor ani dacă n-am fi izbutit să transmitem prin spațiu obiecte materiale? Poliția statului Isher abia aștepta să impună o blocadă asupra surselor noastre de aprovizionare. În treacăt fie spus, mă numesc Cadron - Peter Cadron! McAllister dădu din cap, așa, de formă. Nu-l mai impresionau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Lystrei. De îndată ce închizi fermoarul, costumul devine total invizibil. Celor din afară, și mai ales celor nepricepuți, li se va părea că porți haine obișnuite. Costumul este complet echipat, așa că, atâta vreme cât îl porți, ai putea trăi și pe lună. - Ceea ce nu izbutesc să înțeleg, se plânse McAllister, este de ce trebuie să-I port. Am ajuns fără probleme aici, deși nu-l aveam pe mine. Se încruntă. Vorbele îi scăpaseră automat, dar deodată îi veni un gând salvator. - Numai o clipă, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara nu putu decât să se uite lung la el. Ar fi vrut să le spună acestor oameni ce părere are despre ei. Dar vârsta acestui reprezentant al lor îl impresiona oprindu-i cuvintele. Doar cu un efort de voință izbuti să vorbească; - Pentru vânătoare. Plauzibilitatea acestei afirmații îi împietri mintea. - Da, fără doar și poate, pentru vânătoare. Aici, mai spre nord, e un lac și... și..., dar nu mai izbuti să-și ducă minciuna mai departe. Se opri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
impresiona oprindu-i cuvintele. Doar cu un efort de voință izbuti să vorbească; - Pentru vânătoare. Plauzibilitatea acestei afirmații îi împietri mintea. - Da, fără doar și poate, pentru vânătoare. Aici, mai spre nord, e un lac și... și..., dar nu mai izbuti să-și ducă minciuna mai departe. Se opri și se încruntă văzând cât de necinstit a fost. Nu era dispus să se adâncească mai departe în ezitări. Zise din nou doar atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
am promis, nu? Așa că va fi acolo. Și acum, spune-mi, vrei să cumperi spațiu de emisie pe teleecran? Te costă cincisprezece unități monetare minutul. Bagă de seamă, te avertizez prietenește că-ți irosești banii de pomană. Nimeni nu a izbutit vreodată să dezmintă o informație falsă. Fara insistă cu îndârjire. - Bagă două anunțuri - unul dimineața, altul seara. - E-n regulă. O să negăm cu desăvârșire. Noapte bună! Teleecranul se stinse. Fara rămase totuși acolo. Un alt gând îi înăspri fața. - Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]