5,826 matches
-
nițel cu mine. Oh, v-ați adunat toți bolnavii mintal pe balta asta. Ești nebun? Unde să vin cu tine? Se ridică totuși în picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să-l urmeze. Păi, dacă tot catadicsise să le strice joaca, n-ar fi rău să continue să se amestece în joaca lor. Chiar simțea nevoia. Îl furnica ceva prin mațe, ceva ca un chef de harță, și poate că din capul locului și-a dorit-o și a căutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
balta asta. Ești nebun? Unde să vin cu tine? Se ridică totuși în picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să-l urmeze. Păi, dacă tot catadicsise să le strice joaca, n-ar fi rău să continue să se amestece în joaca lor. Chiar simțea nevoia. Îl furnica ceva prin mațe, ceva ca un chef de harță, și poate că din capul locului și-a dorit-o și a căutat-o cu lumânarea, când a intrat în undițele moșului și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fotoliu, și-i făcu semn Mirelei să i-l dea pe Petrișor. Îl lăsă pe spate pe brațul ei și-l apăsă cu arătătorul pe bărbie, făcându-l să gângurească, și râdea și ea din toată inima. Avea chef de joacă doamna avocată, și totodată ai fi zis că-l probează, și cum îl cheamă, aha, Petrică, Petrișor, să-l pupe tanti pe el că prea-i frumos. Îi găsește tanti, o să-i găsim... Ridică privirea spre Mirela: — Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care pașii o duceau parcă fără voia ei. N-ar fi vrut să ajungă vreodată la capătul acelui drum. Prea e frumos copilul ăsta ca să nu merite... Ia-l, ține-l, să nu-i suflu fumu-n nas. Oftă; o osteniseră joaca și râsul cu copilul. Aprinse altă țigară. Să aerisești după ce plec. V-am afumat. Tu fumezi? — Asta mi-ar mai trebui. Să mai dau banii și pe țigări... — Foarte bine că nu fumezi. Ce slujbă zici că ai, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea, sângele apă nu se face.... — Ți-l dăm p-ăla mare, taicule, să-l ții cât mai e vacanță. Am înțeles că l-ai mai ținut. Ești în temă, știi despre ce e vorba... Ăla mare e afară, la joacă, așa cum îl știe Rafael de obicei. Păi, nu-i al lui decât în măsura în care-i dă să mănânce, adică-i ceva mai mult decât copiii de la Școala orfelinat, de unde a luat cândva o leafă. În rest, ar fi al lui tăică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă aplec spre ea și să o bat ușurel pe mână. — Nu-ți bate căpșorul tău frumos cu asta. — Dar... — Sam nu voia decât să sublinieze că la mijloc sunt oameni și sentimente, Îi explică Rachel. Nu e doar o joacă. Adică, tu poți să spui că, din moment ce Linda nu-l poate ține lângă ea, ar trebui să renunțe la el, dar nu așa merg lucrurile Într-o relație. Lesley se Încăpățână să se bosumfle. Nu văd ce motiv ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dând din cap la fiecare cuvânt pe care aceasta Îl rostea. Puteam să ghicesc asta din felul În care se comporta acum. Ticălos mic! Pariu că se apucase de haltere pentru că n-avusese o viață prea ușoară pe terenul de joacă. — Cred că ar trebui să reflectăm serios la ea, mai adăugă el. — Simon, dacă Îți Închipui că salariul tău va crește atunci când sala o să „plutească liber“, ai face mai bine să te asiguri În scris că așa va fi, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lăsată, căci era tipul de persoană care se gândește dinainte la ce urmează să spună și abia apoi deschide gura. Probele Împotriva lui Jeff deveneau tot mai solide. Eram fericită pentru că și Fliss Îl considera pe Derek nevinovat. Mă distra joaca de-a detectivul, dar era mai plăcut să simt că astfel Îndeplineam o datorie publică și nu prindeam din zbor orice ocazie de a-mi băga nasul unde nu-mi fierbea oala. Am intrat În piața acoperită ca să arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îmi aruncă o privire și spuse: — Sună interesant. Mai ales ultima parte. — Vai, fii serios. Îmi desfăcui centura de siguranță. — Lăsând insinuările deoparte, asta e tot? Nu plănuiserăți vreun interogatoriu subtil pentru când aveam să fiu vulnerabilă? — Nu e de joacă. Cineva a ucis-o pe Linda Fillman, replică el, fără a lua În seamă remarca mea. Ochii lui albaștri era serioși. Am observat că avea și o gură frumoasă, ca o linie dreaptă ce dădea senzația că se putea Îndulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-mă pe mine! — Lou? am repetat eu. N-ar trebui oare să ne Întoarcem? — Iartă-mă, Sam, spuse ea, trăgând adânc aer În piept. Dar mă enervez la culme ori de câte ori băieții ăștia au necazuri cu poliția. Pentru ei, e o joacă... Lou și cu mine o luarăm Înapoi, către sală. Vântul se Întețise și rafalele sale biciuiau podul. Instinctiv, ne-am aplecat și noi În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe loc o clipă, privind În jur. Gardul de sârmă avea cam doi metri și era dificil să vezi prin el dacă nu te concentrai puternic. Pe cealaltă parte se găsea grădina comună a zonei rezidențiale, cuprinzând o zonă de joacă pentru copii, cu propriul său gărduleț, și o Întindere de iarbă ca vai de capul ei, ici și colo cu bănci pictate cu grafitti. Nu se vedea nici țipenie. De altfel, nici nu era o vreme bună de stat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zi, la cafeneaua noastră. Contrar obiceiului, ea venise mai devreme, iar eu am Întârziat. Când am intrat, ea ședea deja la masa noastră de lângă fereastră, citind un ziar și cu sacoșele de cumpărături așezate alături. Mă privi, Încruntându-se În joacă, și spuse: — Asta numești tu punctualitate? Aș fi putut face de două ori turul magazinului Sainsbury! — Scuze. Am comandat un ceai de mușețel și-am așteptat la tejghea până a fost gata, ducându-mi singură cana grea de ceramică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nimic altceva În afară de faptul că am Încheiat, la șaptesprezece ani, lectura a tot ce privește științele religiei, filozofiei, istoriei și astrelor. Nu citești niciodată totul, există atâtea cunoștințe care pot fi dobândite În fiecare zi! — Pune-mă la Încercare. În joacă, Omar se apucă să-i pună interlocutorului său câteva Întrebări, despre Platon, Euclid, Porfir, Ptolemeu, despre medicina lui Dioscuride, Galien, Razi și Avicenna, apoi despre interpretările Legii Coranice. Și, de fiecare dată, răspunsul tovarășului său sosește precis, riguros, ireproșabil. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
către casă. În locul unde drumul nepietruit întâlnea șoseaua, acolo cotiseră. Veniseră de la stânga, la întretăiere o luaseră la dreapta și, câțiva kilometri mai departe, intraseră în sat. Îmi aduc încă bine aminte, ca un copil ce eram, îmi făceam de joacă în băltoacele din urmele de șenile. Comuniștii se ascunseseră în pădurile de pe lângă Dunăre și zilnic se auzeau împușcături. Femeile erau mereu îngrijorate când bărbații lor trebuiau să se ducă la câmp. Tata primise în gazdă trei soldați tineri. Ei dormeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dramatică era lupta. Prin deschizătura cămășii zăream perna de grăsime de pe burta lui Toni. Pe ea creșteau multe fire de păr negru ca smoala. Încercam să-mi întipăresc totul în minte, ca să le povestesc mai târziu mamei și tovarășilor de joacă. Bărbații care urcau în ring erau îmbrăcați numai pe jumătate. Tot ce aveau de prisos pe ei sfâșiau, din simplul motiv că turbau de furie. Înainte să urce în ring, traversau sala, iar spectatorii îi fluierau. Asta se întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din împrejurimi amuțeau; că aveau numeroase forme și erau construite din metal. Când prietenii mei voiau să afle câte ceva despre ele, eram bucuros să le dau lămuriri. Deseori stăteam seara în curte și, în vreme ce prichindeii își vedeau în continuare de joacă, eu le povesteam celorlalți că extratereștrilor le place să răpească oameni de pe Pământ și să-i cerceteze cu de-amănuntul, înainte de a le șterge amintirile din memorie. La partea asta a poveștii, dacă nu mai devreme, puștanii încetau joaca, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de joacă, eu le povesteam celorlalți că extratereștrilor le place să răpească oameni de pe Pământ și să-i cerceteze cu de-amănuntul, înainte de a le șterge amintirile din memorie. La partea asta a poveștii, dacă nu mai devreme, puștanii încetau joaca, iar băieții mai mari ascultau cu gura căscată. Eu așteptam câteva secunde, până când unul din ei își pierdea răbdarea și începea să strige: „Ți-ai înghițit limba? Hai, spune mai departe ce fac indivizii ăia de pe alte planete.” Atunci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Eu nu mă încumetam să mă apropii de jucători, eram încă prea tânăr. Treceam pe lângă ei privindu-i de la distanță și o luam la dreapta, intrând pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei și mulți alții, peste vreo două săptămâni. Toboganul avea tabla înfierbântată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
jos se formau, după zilele ploioase, mici gropi cu noroi: trebuia să luăm seama ca să nu cădem cu fundul în ele, iar la aterizare țineam picioarele depărtate, ferindu-ne pantofii, altfel aveam necazuri acasă. La marginea cealaltă a terenului de joacă am observat un bărbat în uniformă, care dresa doi dobermani. Le striga ordine scurte, ei alergau împrejurul lui, se culcau, așteptau, apucau, dădeau drumul, săreau în sus, întocmai după voința lui. Poate erau câini din cei folosiți de militari la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu l-ar recunoaște ele pe el. Sunt și unii care spun că, pentru noi, e un mare noroc că dumnezeu nu vrea să ne apară pe aici, pentru că frica pe care o avem de moarte ar fi ca o joacă de copii pe lângă spaima pe care am trage-o dacă s-ar Întâmpla așa ceva. În fine, despre dumnezeu și despre moarte nu s-au spus decât povești, și aceasta nu este decât una dintre ele. Se Întâmplă prin urmare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
era dor de Kizuki. Abia acum realizam cât fusese de sincer. El întotdeauna împărtășea tot ce știa cu Naoko și cu mine, pe când lui Nagasawa, forța de atracție pe care o exercita i se părea un simplu joc. Tot în joacă se culca și cu fetele, neluând niciodată în serios vreo legătură sentimentală. Nu-mi prea plăcea să mă culc cu fete pe care nu le cunoșteam. Mărturisesc că era o modalitate simplă de a-mi satisface nevoile biologice și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
jocul În realitate. Dar dacă avea dreptate În legătură cu Pendulul, poate că erau adevărate și toate celelalte, Planul, Complotul Universal, și făcusem bine că venisem acolo, În ajunul solstițiului de vară. Jacopo Belbo nu era nebun, pur și simplu descoperise În joacă, cu ajutorul Jocului, adevărul. Însă experiența Numinosului nu poate să țină mult timp fără să tulbure mintea. Am Încercat deci să-mi desprind privirea, urmărind curba care, de la capitelurile coloanelor dispuse În semicerc, se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine În burtă, dar sapă, sapă, cârtiță bătrână, și n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am zis, grozav Îți mai plăcea să faci permutări În joacă cu Diotallevi, erai un fel de Sam Spade al editurii, cum ar fi spus Jacopo Belbo, găsește-i chichița. La Abulafia parola putea fi de șapte litere. Câte permutări de șapte litere puteau fi efectuate cu cele douăzeci și cinci de litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu stiloul Închis. „E sistemul cel mai simplu. Priviți numai cercul exterior. Fiece literă a mesajului În clar se substituie cu litera care o precedă. Pentru A se scrie Z, pentru B se scrie A și așa mai departe. O joacă de copii pentru un agent secret astăzi, dar În vremurile acelea era considerată o vrăjitorie. Firește că pentru a descifra se urmează calea inversă și se Înlocuiește fiece literă a textului cifrat cu litera ce urmează. Am Încercat și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se-nvârtea prin cap de mult timp. Dar În jurul lui, la Tübingen, erau alți entuziaști, ei visau republica din Cristianopolis, poate că s-au adunat toți la un loc. Dar se pare că au făcut-o În glumă, ca În joacă, nu se gândeau nicicum să creeze pandemoniul pe care l-au creat. Andreae Își va petrece apoi toată viața jurând că manifestele nu le-a scris el, că, oricum, era un lusus, un ludibrium, o goliardie, Își pierde din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]