4,114 matches
-
problema imigranților ce-ți vin în Vest, decât costul unui Est care face niște reforme și care, rămânând încă sărac pentru o vreme, intră pe calea cea bună. Și așa partida celor care erau de părere ca Uniunea Europeană să se lărgească incluzând țări foste comuniste a crescut foarte mult. Eu mereu spun : contează enorm cine face agenda la Bruxelles. Am avut parte ca din președinția asta rotativă a Uniunii Europene să facă parte oameni care erau foarte deschiși, în favoarea lărgirii. Și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vom strădui să croim o cale mai netedă culturii românești.” Au mai colaborat: Cristofor Vitencu, Otilia Cazimir, Eugen Liteanu, N. Roșca, Mircea Streinul, Radu Boureanu, G.M. Zamfirescu. * Spectatorul, Cernăuți, 1927, o fericită invenție a Teatrului Național din Cernăuți de a lărgi cadrul obișnuitelor programe ale spectacolelor de dimensiunile unei Reviste de propagandă artistică și literară. Decât vorba dlui I.E. Torouțiu (În „Floareasoarelui”), „propaganda” aceasta n-ar trebui să se limiteze la deșănțata reclamă a unui Em. Koțoschi! (Din „Cronică” de Leca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și la oarece pseudo-norme stabilite de aleșii întru spirit. În cursul său, "sterila estetică face loc unei școale de poezie" unde vom afla nu ce este poezia, ci cum este poezia. G. Călinescu consideră școala de poezie "utilă spre a lărgi conștiința poetului, incapabilă însă a-l determina să creeze și folositoare în același timp și criticului, în măsura în care-i îndrumează sensibilitatea". Și, una din primele propozițiuni, care se vor și o concluzie a cursului său, este, în fapt, un ușor sofism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În existența noastră, a creatorilor de orice fel, cei care „am Îndrăznit” să creăm valoare chiar și În vremuri potrivnice, nu numai luptând cu chingile opresive, brutale, ale puterii, dar uneori reușind să le Învingem, În sensul că „le-am lărgit, le-am Înmuiat”, nu de puține ori folosind puterea politică În defavoarea ei, ca și În luptele de jiu-jitsu. De altfel, de vreo cincisprezece ani, se și duce o polemică abundentă În lumea literară despre „rezistența prin cultură” sau despre „reala
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tot felul, directe, brutale sau insidioase și viclene - cum au fost mai ales cele din a doua dictaură, cea ceaușistă -, spațiul nostru „de manevră” era mai mare decât părea și că „posibilitatea” de expresie care „ni se dădea” putea fi lărgită semnificativ, cu condiția unei mai mari solidarități și a unei voințe de luptă mai accentuate. Și dădeam mereu exemplul colegilor noștrii din țările nordice, iar amicii mei, criticii de excepție care au fost - și sunt! - Lucian Raicu sau Matei Călinescu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un alt chip Posibilului”, un dar otrăvit al zeilor, deoarece, ca și Janus sau ca orice monedă, are două fețe. Dar... Întorcându-ne Încă o dată la sărmanul domn Iliescu (nu știu de ce am scris „sărmanul domn”!Ă, oare dânsul a „lărgit” suficient, a bătut cu destulă insistență, ca un bun fierar, la roșu, metalul incandescent al Posibilului propriei sale existențe, al propriei sale cariere, s-a ridicat el la Înălțimea zeului nostru tutelar, al demiurgilor, al lui Hefaistos, fierarul zeilor și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
câteva ori condus, de prieteni, dar și de familie, la un ospiciu, unde se putea Întâlni cu alți „confrați Într-ale visării și ale posibilului”! Sau noi, romancierii, prozatorii, „constructorii de ficțiuni”, nemulțumiți mereu de ceea ce se Întâmplă În jurul nostru, lărgind cu Încăpățânare și nu de puține ori pervertind datele și criteriile realității până Într’acolo Încât, duși de „alcoolul și febra creației”, ajungem chiar să ne Îndoim de existența „ei”, a acestei dominante, tiranice realități. În această neobișnuită Întârziere a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Constantinescu, Occidentul nu și-a ascuns nici un moment preferința pentru cel din urmă. Ambiția României (aproape o obsesie națională) a fost de a fi acceptată În N.A.T.O. Și a pierdut — la limită, dar a pierdut — atunci când Alianța s-a lărgit cu țările din Europa Centrală (Polonia, Ungaria, Cehia) În 1997. S-a promis României că data viitoare a va fi rândul ei. Chiar președintele Clinton a venit la București pentru a Îndulci eșecul. Se aștepta poate să fie huiduit; a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mitologice! (abuzul de raționalism nu e mai rațional decât iraționalismul). Oricât de contestabile ar putea fi diversele interpretări ale lui Eliade — și ce este incontestabil În această lume? —, cert este că el se numără printre acei câțiva savanți care au lărgit considerabil câmpul științelor umane În ultimul secol. Cu adevărat universală, opera lui Își trage seva de pretutindeni: misterioasele credințe ale dacilor (nu tocmai critic reconstituite), mitologia indiană, religiile triburilor australiene... și atâtea alte surse concură la realizarea unui profil al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În 1878 Calea Victoriei (În amintirea „Războiului de Independență“ din 1877-1878), este traseul său sinuos, ca și lărgimea variabilă și Înălțimea nu mai puțin variabilă a clădirilor. Nu sunt două segmente din Calea Victoriei care să semene Între ele. Strada când se lărgește, transformându-se În piață, când se Îngustează Într-atâta, Încât aproape dispar și trotuarele. Prin lipsa ei de orânduială, ilustrează perfect eclectismul și improvizația românească a ultimelor secole. Mersul său șerpuit decurge din faptul că strada urma costișa dealului care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și mai mult de casă, vrăjit de pata de culoarea somonului, care continua să se lărgească. Exista o altă casă dedesubtul acesteia. Iar în minte îmi apăru o zi din 1975: eram în piscină și mă uitam la casa noastră din Sherman Oaks, în timp ce făceam pluta, și memoria acelei zile a devenit și mai pregnantă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
picturile impresioniste facile (tata fiind singurul client al unui artist rural francez reprezentat de galeria Wally Finley din Beverly Hill), o canapea albă masivă, măsuța de cafea din sticlă pe care se afla expusă colecția lui de urși Steuben. Am lărgit ecranul pentru a surprinde mai multe detalii. Pe rafturile de cărți se găsea o serie de fotografii înrămate care nu fuseseră acolo ultima oară când îl vizitasem în casa aceea: un prânz foarte scurt în ziua de Crăciun, 1991. Erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Știam că este și el „la bordul Trenului” și așteptasem momentul să-l întâlnesc. Ascendența românească și apartenența germană îl transformă pe Richard Wagner într-o prețioasă „cheie” a integrării noastre în echipa multicoloră a expediției literare. Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măiestria de a inventa și a țese subiecte cu adevărat halucinante, pe care le producea ca pe bandă rulantă. Evident, nu îndrăznesc să mă compar cu acești autori, dar m-ați întrebat despre modele pe care le frecventez. Încerc să lărgesc tematica romanelor mele. În unele cărți abordez subiectele istorice, în altele pun la bază un bogat material documentar etc. Ziarul american Christian Science Monitor mă consideră cel mai bun autor din lume de romane polițiste cu tentă politică. Deși o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este o realitate geopolitică, dar este și una culturală, spirituală. În ce măsură credeți că Literatur Express Europa 2000 a pus în valoare cele două dimensiuni ale ideii de Europa? - Trebuie să mărturisesc sincer că experiența acumulată în cadrul Trenului Literaturii mi-a lărgit mult conceptul de Europa. Până la această călătorie, cel mai la estic punct geografic văzut de mine vreodată a fost orașul Frankfurt. De aceea, imaginea mea despre realitățile din țările de Est era un amestec ciudat de referințe literare, neînțelegeri istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi „debarasați” de forțe rivale, altfel competente și prestigioase, și satisfăcuți de a trebui să îndeplinească doar comandamentele „esteticii revoluționare”, realist-socialiste, inaugurate de Maxim Gorki, alias Peșcov, prietenul de surghiun al lui Lenin. Și azi, de altfel, când „îndrăznesc” să lărgesc aria comparatistă a valorilor naționale, citând un Zola sau un Tolstoi, Dostoievski sau Proust, sunt întâmpinat cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar fi posibilă cea mai sumară judecată de valoare fără termenul de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât „spre lectură”. Atacat de coloneii aflați la masă că în unele interviuri acordate unor ziare suedeze „atac realităților românești și comuniste”, am replicat că „atacurile” mele „se reduc” la criticarea „realităților dezastruoase literare” și că aș putea să le „lărgesc”, referindu-mă la armată sau conducerea de partid. Iar faptul că am încredințat un manuscris unui editor străin, culpă „enormă” în ochii lor, l-am explicat foarte calm prin aceea că „ne aflăm, nu-i așa, într-un stat al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Popescu, dar și cu „inamicul său literar”, Eug. Barbu. Alături de mai vechii și membri „plini” c.c., Zaharia Stancu, Titus Popovici și alți sciitori și artiști, români, maghiari sau germani. Ceaușescu, la acest congres, voia, cum se spune, să-și „lărgească” nu numai „baza de mase”, dar și să-și „întărească prestigiul”, chemând în jurul lui generații și personalități diferite din zona creației și științei. Mulți dintre cei numiți în acea vară membri c.c. au rămas în aceste „funcții” - de fapt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de torente și cascade. Păduri în care lipsește bradul, prăpăstii, izvoare la fiecare pas. Urcăm pe o vreme umedă și sumbră și cătră vârf intrăm în nouri. Coborâșul, de la o stână în vârf unde poposim, are alt caracter. Defileul se lărgește încet-încet, și se vede departe în vale o câmpie în soare, pe când noi suntem încă între nouri. Ape mai puține, flori felurite se arată, toporași între altele. N-am văzut o pasere ori un zbor de vultur. La Zlatița se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fructele de avocado 37% grăsimi. Parcă ar fi unt în bulgărași vegetali. O combaină înlocuiește zilnic 950 oameni, 150 cai, 37 semănătoare, 20 de batoze cu cai. Pe o vreme frumoasă de amurg vedem Volga, care, aici la Stalingrad, își lărgește cursul. Priveliști frumoase, cu largi perspective. O parte a orașului nou se construiește și la celălalt țărm. Stalingrad se întinde pe partea dreaptă a Volgăi, cuprinzând pe alocuri și țărmul stâng. Fabrici și uzine între ele spații goale. Orașul nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este greu să se explice de ce Ștefan, care se angajase cu un an mai înainte să-1 sprijine pe rege numai împotriva păgânilor, promitea de data aceasta ajutor și împotriva boemilor. În acest caz sfera obligațiilor dintre cele două țări se lărgea, Ștefan consimțind ca suzeranitatea polonă să capete un conținut mai precis, acceptând obligații sporite față de regele polon, pe care în privilegiul dat liovenilor îl numește „domnul nostru”. Apropierea de Polonia însemna de fapt încadrarea Moldovei în politica ei tradițională de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut? I-am telefonat imediat lui Milly și am hotărât ca totul să evolueze după plan și să le comunicăm Părinților vestea proastă doar la sfârșitul logodnei. Ca atare, sâmbătă seara, În casa Părinților lui Milly, În fața celor două familii lărgite cu frații și surorile Părinților, preotul Zaharia Rucăreanu, care era vecin cu Milly, ne-a dat binecuvântarea creștinească. Eu o descoperisem pe Milly, de care mă legasem și care se legase de mine prin logodna făcută În fața reprezentantului Bisericii. Calvarul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fost cooptat În Biroul Filialei Iași a Societății de Morfologie normală și patologică din USSM, În cadrul căruia am activat intens până după 1970. În ședințele Societății am participat la discutarea diverselor probleme teoretice de morfologie și patogeneză, care mi-au lărgit orizontul și mi-au permis smulgerea treptată din anatomia patologică descriptivă și pătrunderea În tainele morfopatologiei interpretative, mai utilă Înțelegerii fenomenelor clinice. Tot În cadrul acestor ședințe am participat la un curs de genetică modernă, ținut de prof. dr. Zaharia și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
trecerea lui prin viață, lasă niște dâre. Emoția lui în această miraculoasă existență în lumină se concretizează în diverse forme de expresivitate, poeme, proze, dacă e să ne mărginim la verbalitate sau opere muzicale ori vizuale sau chiar rugăciuni, dacă lărgim cadrul la artistic și apoi la spiritual. Aș zice că acest dar al omului de a crea forme de expresivitate (opere) așa cum creează scoica perle este cel mai important dintre privilegiile care ne sunt date pe pământ. Eu înaintez pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai bine acolo unde ai respirat prima gură de aer cât mai aproape de acel loc. Dovadă, sediul redacției îl am la circa 250 de metri distanță de Spitalul "Sf. Spiridon". Aici îmi trăiau și rudele apropiate. Între timp mi-am lărgit cercul local de cunoștințe și prieteni. Am cunoscut lumea literară a Moldovei. În 1985, de bine de rău, am debutat, tot aici, editorial. Ți-am prezentat cinci motive plauzibile. ... dar și zece motive pentru care ai pleca imediat din Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]