3,923 matches
-
dau doar ție. Atâta tot? — Păi da, aproape tot. Iar eu să-ți dau o grămadă de telefoane peste zi. Așa mi se pune mie pata - nu pot să zic nici că mi se pune pata? Bine - e o pornire lăuntrică. OK? Adică nu mă pot stăpâni și pace. Adică o să te sun la birou o grămadă. Fiindcă îmi place ca toată lumea să știe că sunt și eu a cuiva. Atâta am învățat și eu din cei cincizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Zweig, în cartea ,,Tămăduire prin spirit. Mesmer, Mary Baker-Eddy, Sigismund Freud“ . După concepția doctorului Mesmer, boala este o tulburare a armoniei în om, o întrerupere primejdioasă a ritmului periodic dintre flux și reflux. Dar în fiecare om sălășluiește o putere lăuntrică de tămăduire, voința de sănătate, acel veșnic instinct atavic de viață, de a elimina tot ce e bolnăvicios. ACEASTĂ VOINȚĂ DE ÎNSĂNĂTOȘIRE POATE FI ACTIVATĂ ȘI SPORITĂ PRIN INFLUENȚĂ SUGESTIVĂ. Voința psihică de însănătoșire poate face minuni de tămăduire, care
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în descompunere al unui cal. Cu o bruscă tresărire lăuntrică se smulge din amintirile războiului. Își trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
maiorul Moga, se îndreaptă spre ușă. Chiar înainte să iasă, întoarce capul către Iorgu și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică. Ieșirea rusului lasă în urmă o tăcere apăsătoare. De dincolo de ușă pătrunde firav țăcănitul grăbit al unei mașini de scris. Probabil așterne pe hârtie cine știe ce ordin urgent adresat vreunei unități. Domnule colonel... Comandantul tresare surprins la intervenția căpitanului Apostol. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liniște. Nimic nu pare să tulbure calmul acesta sinistru care pune nervii tuturor la încercare. În timp ce se desfășoară tăcuți, o pasăre își strigă cântecul către negreala cerului. O alta îi răspunde, șovăielnic. Încet, apoi din ce în ce mai iute, ca un nestăvilit foc lăuntric, o agitație febrilă pune stăpânire pe fiecare atom din sângele lor. Stare ce poate deveni periculoasă prin lipsa de control asupra reacțiilor unora aduși la limita rezistenței psihice din necunoașterea a ceea ce se poate întâmpla în secunda următoare. Rostind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste care au rulată în formă de potcoavă, pături de campanie decolorate și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște ființe epuizate, cu fețe placide, inexpresive. În definitiv arată ca niște oameni care parcurseseră pe jos drumul din Podișul Boemiei până la unitățile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gingaș. Iar diminutivul era de un gust îndoielnic. (De unde izvorâse acest cuvânt, la care nu mă gândisem niciodată?) Adela continuă să se plimbe repede. Femeia înaltă se plimba agitată din cauza mea și se gândea intens la mine. Întreagă viața ei lăuntrică era determinată în aceste momente de existența mea. Îmi era cu profunditate bine să stau aproape de ea și s-o păzesc. Și nu voiam să cuget nimic, pentru că simțeam că o idee inamică se încearcă să izbucnească în conștiință, ideea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Focul lăuntric Elena Marin Alexe La flacăra focului lăuntric, degetele prind să se dezghețe încet și sigur. Unul câte unul, furișându-se printre gânduri ce ard, ademenesc raze de lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
Focul lăuntric Elena Marin Alexe La flacăra focului lăuntric, degetele prind să se dezghețe încet și sigur. Unul câte unul, furișându-se printre gânduri ce ard, ademenesc raze de lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne, câte raze au fost furate și focul
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne, câte raze au fost furate și focul încă mai arde, degetele ademenesc, lacrimile nu s-au uscat, iar slova e mai vie ca oricând, la flacăra focului lăuntric.
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
atmosferă, o navă pilot, la cheremul hazardului, sedusă și biciuită de loteria vântoaselor. Sunt prizonierul propriei mele singurătăți. Mâinile mele au creat hotare... (Râsul tăcut) Arătam că în prozele lui Emil Botta se pot decupa aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" pe care le descoperim și în versuri. Principiul de recuperare este cel al bumerangului. Spațiile închizându-se, liniile ricoșează la întâlnirea cu pereții duri și aspri, transformându-se în sinuozități disperante. Poetul este un însetat de simetrie: În singurătate oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
98. 30 Ludmila Patlanjoglu, La vie en rose cu Clody Bertola, București, Humanitas, 1997, p.47. 31 Situăm poezia și proza lui Emil Botta pe aceleași coordonate deoarece, în poezie și proză, se pot detecta aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" (Douglas Berggren). 32 Ștefan Augustin DOINAȘ, Orfeu și tentația realului, București, Ed. Eminescu, 1974, p.206. 33 Dana DUMITRIU, Documente asupra melancoliei, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit, p.219. 34 Radu Călin CRISTEA, op. cit. 35 I. NEGOIȚESCU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ostentativ. Cine poate ști ce a mai pus la cale Împotriva mea. Se strădui totuși să zâmbească, să fie cât mai degajat deoarece de câte ori se afla În preajma acestui animal cu figură de om, avea o stare de emoție, de timiditate lăuntrică care-l avertiza să stea cât mai departe de acest individ. Își propuse totuși să-l irite puțin. „Îți pierzi timpul, Încasând salariul fără a dovedi nimic Împotriva mea, domnule, anchetator. De două luni de zile, ai răscolit Capitala și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri lăuntrice. Pe vremea aceea, cocoțat pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cea mai adâncă, este moartea în singurătate”, a spus cineva. În astfel de clipe ești separat de viață, ești separat de lacrimi, de zâmbete de prieteni și chiar de moarte. Puținătatea puterii noastre de înțelegere, nu poate pătrunde până în adâncul lăuntric al spiritului nostru. Năpădit de gânduri, bătrânul Iorgu se simțea străin și singur zăvorându-se doar cu durerile, suferința și amintirile lui. Nici odată nu s-a simțit atât de singur... Singurătatea la care era osândit, îl înspăimânta. Noaptea e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar era prea târziu. Cuvintele ei... Să mă faci de rușine, în fața unor străini” nu le putea uita. Tonul ei cald, liniștit, fără nicio urmă de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tine, omule,... alungă!...îi șopti gândul. Nu-ți amintești de cuvântul Mântuitorului... ”Mulțumescu-ți Ție Părinte, Doamne al Cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei învățați, și le-ai arătat copiilor... Deodată, o împăcare lăuntrică îl învălui cu totul... Parcă l-au împăcat cu sine însuși. O liniște sufletească neașteptată, minunată îi umplu sufletul. - Am să dorm!... își zise el calm. Un câine de afară din curte, despică în două liniștea nopții, cu scheunatul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pădure... ” - Ce frumos... Ce frumos! Își zise el cu tristete, si mintea îi repetă rar ultimul vers; ”Jelești ca o bătaie de vânt în pădure” De-a lungul acestei îndelungate nopți a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, se simtea ca un proscris; un proscris altfel decât ceilalți... trecând dintr-o temnită în alta. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... nu se mai auzea nici greierașul. Totul era înecat în întuneric și în tăcere. Drept în creștet
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care au făcut mai captivante dezbaterile științifice, filozofice, și religioase din cele mai vechhi timpuri. Sf. Scriptură spune că Adam a păcătuit și a fost izgonit din Rai... Plata păcatului este moartea. În realitate, moartea a fost, tocmai, consecința rupturii lăuntrice de Dumnezeu... Iar aceasta a dus inevitabil la falsificarea spiritului. - Ce se întâmplă cu omul după moarte?!. Dacă există suflet, și dacă sufletul este nemuritor?! Întrebări pe care Iorgu, în mod obsesiv și le-a mai pus. ”- După cum știi, i-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l acceptăm, să-l înțelegem...! murmură Iorgu. ”- Divinul!... Divinul, omule, este o zonă vagă nedescriptibilă!. Sacrul este o taină de nedezvăluit!... ”Credere si nu cerceta!”, așa zice dogma!” i-a șoptit gândul. Puținătatea înțelegerii noastre, nu poate ajunge până în adâncurile lăuntrice ale spiritului nostru. Chiar dacă scaperi de dișteptăciune. Dogma trebuie s-o accepți fără explicații. Dumnezeu este Taină, veșnicie... dintotdeauna și pretutindeni... Legile lui Dumnezeu, nu-i îngăduit să le cercetezi, este o limită de cunoaștere îngăduită omului, dincolo de care înseamnă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de rușine”, rămăseseră între ei, preț de o clipă, ca o punte ce-i scutură întreaga ființă. De atunci sentimentul de vinovăție îl urmărește necontenit, pas cu pas... ”- Nu te învinovăți pentru ce i s-a întâmplat, auzi o voce lăuntrică, abia șoptit. Știu că ai ținut la ea și ai iubit-o mult. Ea a ales. Cu toții facem o alegere, la un moment dat în viață. El a deschis gura, dar n-a putut să rostească niciun cuvânt. Și-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dacă toate sufletele se nasc egale, pentru ce viața lor este atât de neegală?!... De ce, Doamne, este pe pământ atâta suferință... De ce, oare, numai unii suferă?!... ”- Această ordine este în aparență nedreaptă!... Doar în aparență îi șopti rar o voce lăuntrică. Revenirea la viața pământească, la reîncarnarea repetată, se face pentru că sufletul să se purifice. Suferința omului pe pământ este dată de păcatele spiritului în alte vieți anterioare, ele trebuie să sufere pentru a se purifica. Scopul reîncarnării este evoluția spiritului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Acum, înțelegea deplin că viața nu este nici ziua de azi, nici ziua cea de mâine... nici anul întreg. Vieții adevărate îi este deajuns clipa, clipa plină în care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă ca de spirit. Focul lăuntric s-a potolit. Simțea că înțelege si cunoaște... necunoscutul. Nu erau gândurile lui, pătrunsese acum lăuntric gândurile rânduite de-alungul creierilor... Nu-l mai mărgineau pereții lui strâmți. Neputința înțelegerii pe cale rațională... semnifică intrarea în adevărata viață, viața cea veșnică, fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu nimeni. Nu știa decât drumul la cimitir, la biserică și acasă. Trăia singur, ieșea puțin și nu avea decât câțiva prieteni. O veche suferință își lăsase urmele în spatele lui. Dar mai adâncă, mai necunoscută, era pecetea destinului său, boala lăuntrică ce începuse să-l macine. Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă. - Doamne... O, Doamne, oare, cu ce ți-am greșit atât de tare... cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]