4,013 matches
-
venit, tănăilor... Am venit, înapoi, acasă. Dar cei care au căzut în prizonieratul bolșevicilor când vor mai veni? Când am să-mi mai văd fratele, care n-a avut norocul meu, să nimerească în mâna occidentalilor civilizați și nu în laba bolșevicilor nelegiuiți? Când?.. Pepenii verzi continuau, în timpul acesta, să se multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sute de ani ciocoii și ai lor mișei, ci acum, pe loc, să faci la fiecare porția dreaptă, că dacă nu, îți mănânc eu carnea și sângele Și nemairăbdând numai zvâcnetul mâniei și iuțimea cuvintelor, s-a repezit în patru labe mergând pe puntea geamblacului sondei, unde era Enea Căpută și apucând de baiera traistei, unde numai nu începură amândoi a se lupta, ca niște urieși, unul încercând să o țină, altul să o smulgă, de se cutremura sonda, încât mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu explicabilă i se apasă în suflet: Bântuie dărâmăturile astea fel de fel de pierde-vară, ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te întrebe cât e ceasul de la mână, ca să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de praf întunecat. Își stopă, însă, goana, ca un armăsar căruia-i apare brusc, în față, un obstacol de netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își scutură, cât de cât, praful gros de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în colectivitatea lor, de la Școala de reeducare. Șase! supraveghetorul! sparse unul gâlceava, creată pe terenul de joc, folosindu-se abil de această mincinoasă primejdie, cu rol de supapă pentru tensiuni minisociale. Uite-l, ăla e bun de portar! îl remarcă Labă cel oacheș pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintre prapagandiștii care or fi fiind pregătiți și instruiți, la nivelul unui prim-secretar. Vaca aceea, spuse Vartolomei, rânjind de plăcere, era grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole mortale: cele mai vânjoase feline de rasă dădură naștere la urmași fioroși cu gheare oțelite, în stare, numai arătându-și laba prevăzută de cârlige curbate, să țină orice dulău la respect; alte pisici se grupară specializându-se în obiceiul cârtițelor: aceleași gheare erau folosite la săpatul galeriilor pe sub pământ, ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Die gedanken sind frei Wer kann sie erraten, Sie fliehen vorbei, Wie nächtliche Schatten Kein Mensch kann sie wissen, Kein Jäger erschiessen Mit Pulver und Blei Die gedanken sind frei!11 Lui Vladimir, care era destul de călcat pe ureche de laba ursului, dar avea o fenomenală memorie auditivă, i-au fost de-ajuns primele rânduri muzicale, ca să-și aducă aminte de neuitata melodie, întrucât văzuse filmul acela cu scene atroce în care bravura prizonierilor din lagărele de exterminare depășea ferocitatea gardienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru femei fotografii cu conținut decent (în nr. rezonabil). Gardianul meu vine. Deschide cu cartela sa ușa spre interiorul Rahovei. Sunt liber în pușcărie. Merg prin prima curte interioară, curtea de munci. Merg aliniat cu gardianul. Se aud strigăte: „Bă, labă tristă!“, „Bă, tu mai rău răhățești lumea!“, „Bă, la mă-ta și-a rupt foamea gâtul!“. Îmi repet în cap că vorbele astea nu sunt despre mine, că nu pot niște infractori să mă știe atât de bine. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și freamăt de lăstari și frunze...” Doar n-o fi - doamne ferește - vreun...” N-am apucat să-mi duc gândul la capăt, că în fața mea - ridicat în două labe și molfăind de zor - ședea o namilă cât malul! Era un urs! Un urs adevărat, care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cameră. Era îmbrăcat tot cu puloverul roșu, de damă. — Dacă te-ai trezit, poți să ieși să te speli. Gaston a făcut ce i s-a spus. A coborât scara îngustă. Jos l-a găsit pe Napoleon cu botul pe labe. Câinele ridică spre el niște ochi parcă plini de reproș. În fața WC-ului public de peste drum stătea o femeie, probabil chelneriță la vreun bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat o vreme. Tomoe stătea în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la picioare, o să lingă podeaua, fără să-ți dai seama, ca să zic așa... A început să-mi pâlpâie o luminiță între sinapse și l-am și vizualizat pe Herr Direktor, cu fața lui de corcodușă uitată pe plită, în patru labe, mișcându-și posteriorul în temenele, proptindu-se din când în când cu nasul de adidașii mei. Ajustez imaginea: îl pun să-și ridice și mâinile deasupra capului, ca musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă că tu sau fâța aia de la ușă chiar sunteți... Nu înseamnă... cum credeți voi, aia e, nu mai înseamnă... Te uiți la mâinile tale, la palmele tale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne și căcăraie. Și-s scumpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de gâscă. Și încă nu-s mulțumit, tot îi mai aud glăsciorul, trag un șut în căpățână. Iau un soi de balon de sticlă și torn ceva pe craniu, dispare ca prin farmec, torn pe genunchi, se duc, pe urmă laba piciorului. Îi tai c-o foarfecă degetele de la mâini și le înfund, pe rând, pe gâtul borcanului. Ce degete boante, de tractorist! Gata, am cam terminat cu el, nu mai e, l-am lichidat. Ba nu, a mai rămas un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în patru labe. I-a căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un genunchi, pe urmă în picioare. Ca un mus pe punte, în timpul furtunii, încearcă să-și păstreze echilibrul. - La dracu’ , fucking shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș’ ipocriți, ne ascun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi apă cu nuiaua de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de el, „ce mi-ați băgat în vene”, chiar așa striga, „jos labele de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-au legat de pat și i-au făcut o injecție care pune jos și-un cal, dar el tot se mai zbătea, „dați-mi drumul...”. Le era frică să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre alegători. E îmbrăcat lejer, tinerește, proaspăt tuns. Are o figură optimistă. Din coșul pieptului vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la Monkey. Akemi reuși să nu-și Îndepărteze buzele de sexul meu În timp ce se dezbrăca de haine, și poziția pe care o adoptase nu era nici a unui câine, nici a unui sugar, nici a unei nimfomane. Stătea În patru labe, cu fesele ridicate, dar mirosul care Începuse să se reverse dinspre pulpele ei nu mă deranja. Aveam impresia că amândoi ne aflam suspendați deasupra a ceva necunoscut. Îmi imaginam că stăteam În palma lui Dumnezeu, sau pe o lentilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fel de fată o să vină?“. A urmat apoi emoția Întrebărilor: „Oare cum arată goală?“, până când Kyōko s-a dezbrăcat complet, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi, apoi: „Ce expresie o avea când e cuprinsă de orgasm?“, până când Kyōko, așezată În patru labe, a cerut cu insistență să i se introducă un vibrator. În continuare nu l-a mai excitat absolut nimic, nici măcar priveliștea oferită de Kyōko, biciută până la sânge, după ce i se injectase un drog. Totul nu i se părea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care am putut să i-o arăt unui bărbat. M-am gândit că astfel va dormi liniștit, dar nu. Cu toate că inima de-abia-i mai bătea, a găsit puterea să-mi comande să mă dezbrac complet și să mă târăsc În patru labe În fața lui. Nu mai cunosc un alt bărbat care să fi avut erecție Într-o astfel de situație. Bineînțeles că nu i s-a Întărit complet, dar m-a făcut să ajung la mai multe orgasme, gemând de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Și ascultați orice v-ar spune. Ați Înțeles? Indiferent ce v-ar cere. Chiar dacă v-ar zice că are chef de fundul dumneavostră și v-ar cere să vă dați pantalonii și chiloții jos și să vă târâți În patru labe pe Fifth Avenue. Ați Înțeles? — Da, da, am răspuns eu la auzul vocii ei, cu balele scurgându-mi-se, ca un câine În călduri. Penisul mi se Întărise instantaneu și mi se ridicase mândru pe sub prosopul de baie. — Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]