4,995 matches
-
nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste, în comuniunea interlocutorilor, noutatea inepuizabilă. încrederea în diversitate nu apare așadar numai ca o descoperire a modernității laice, ca principiu specific societăților liberale contemporane. Ea poate fi așezată foarte bine într-un cadru spiritual, poate primi solide argumente religioase. și mai important e faptul că dominate de atmosfera pluralistă societățile occidentale pot oferi un bun teren pentru ca persoana
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nici măcar acolo pe deplin) și că ea exprimă mai ales mentalitatea autorilor săi. Cu o anume lipsă de obiectivitate, cercetătorii au aplicat asupra realității religioase de pretutindeni grila modernității triumfătoare, cu un unic chip, treptat, dar inexorabil secularizantă. Credincioși dogmei laice a progresului, a evoluției liniare, ei au luat ca model situația occidentală, pentru a declara profetic că în lumea viitorului religia nu va mai avea relevanță publică în mod cert din punct de vedere politic, dar poate nici cultural , ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se organizeze o ordine socială și o putere politică. Această Prezență se retrage în incinta Torei, se sprijină pe practicile unei comunități risipite, dislocate, aflate întrucîtva la marginea istoriei, pe muchia dintre istorie și eschaton. în creștinism, delimitarea unei sfere laice, unde Dumnzeu dă creaturii sale libertatea de a se organiza după capul ei, apare chiar din zorii noii religii. Spre deosebire de alte credințe, creștinismul se ivește într-o lume care e, cultural și politic, deja constituită. Mesajul christic anunță sfîrșitul iminent
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tensionată) dintre perspectiva mîntuirii și perspectiva mundană va primi diferite soluții de-a lungul istoriei europene. Dar, dintru început și în chiar tensiunea dintre cele două perspective, se poate citi retragerea sau restrîngerea divinului, care consimte să permită o alteritate laică. Biserica, instituție a divinului, consimte să recunoască, măcar în principiu, o zonă de cunoaștere și de acțiune peste care nu e stăpînă. Comentînd teoria relației dintre Biserică și Imperiu formulată în anul 500 de papa Gelasius, Louis Dumont o caracterizează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru o experiență a regimului supranatural, ne poate forma pentru acest regim. De partea ei, transcendența s-a retras în spectacolul societăților noastre pînă la limita discretă a adeziunii personale și a Bisericii fără monopol social. Dumnezeu a eliberat sfera laică de orice formă instituționalizată a atotputerii Lui. Apare aici sub chipul neofensiv și neînarmat al unui absolut propus libertății umane, al unui adevăr care se refuză forței. între un divin care își manifestă mai mult ca oricînd, în spectacolul public
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai mult ca oricînd, în spectacolul public, autorestrîngerea și omul tîrziu modern, definit prin autolimitare voluntară, nu există oare o simetrie care, în distanța radicală dintre contingent și absolut, îi poate face să dialogheze ca doi intimi? în cotidianul său laic, omul tîrziu modern nu reface oare, de foarte departe, gestul transcendenței care se transcende pe ea însăși? Una dintre legile simbolismului susține că supremul se răsfrînge în infim, se oglindește inversat în neînsemnat sau banal, că cu cît e mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai evidentă deosebirea dintre autoritatea propriu zis spirituală a Bisericii și puterea ei normativă ; cresc responsabilitatea persoanei și libertatea ei în ce privește investigarea sensului ; se admite că această cercetare e de condus, în spațiul public, prin dialogul între instituțiile religiei, gînditorii laici, vocile societății civile. în sfîrșit, dacă sensurile spirituale nu ne mai arată fața lor pozitivă, explicitată, normativă, rămîne să le căutăm fața ascunsă, interioară, orientată ascendent. Nu ni se sugerează oare astfel să inversăm perspectiva, să privim realul imediat ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai mult teren, eventual asigurat prin lege, pentru ea. Valoarea persoanei e subordonată, în acest caz, obiectivării reușite a religiei, care, ca orice obiectivare, trebuie să recurgă la număr și la masă disciplinată pentru a se impune. Dacă e agresiv laică, perspectiva obiectivantă constată anemia religiei în spațiul public și inferează de aici caracterul de convingere privată al credinței, inexistența transcendenței, irelevanța ei pentru destinul omului. Obiectivantă și normativă, ea luptă pentru legiferarea drepturilor individului, fără a-și permite să se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
neapartenența lui religioasă. Din aceeași perspectivă, Adam Michnik face analiza rezistenței poloneze împotriva totalitarismului. Creștini și necreștini s-au unit atunci nu numai pentru o luptă socială, ci în hotărîrea de a nu accepta desfigurarea umanului. Unii membri ai intelighenției laice au privit în acea perioadă Biserica drept un azil pentru întrebările despre valorile absolute și adevărurile supreme, despre fundamentul moralității, care își exprimă dezacordul cu privire la statutul individului captiv. în sfîrșit, dacă e angajată spiritual, perspectiva transfiguratoare va constata, desigur, retragerea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
oficial, înclinat de multe ori spre generalități adormitoare, suficiență, conservatorism. Mai sensibili față de noutatea materialului pe care veacul îl pune în fața credinței, mai liberi și mai îndrăzneți în problematizările lor decît teologia oficială, mai înclinați să exploateze parodoxurile realului, gînditori laici și teologi nonconformiști au creat, în modernitate, punți între tradiția spirituală și cultura înaltă. Au pus întrebările culturii în contact cu înalta statură intelectuală a tradiției. Henry Corbin declara că numai datorită unor gînditori religioși ca Nikolai Berdiaev și Alexis
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din pătul, tot astfel principiul teandric al mântuirii cuprinde pe omul întreg cu gândurile și manifestările lui. În ființa singuratică sau în comunitate, credința creștină nu ocupă un compartiment rezervat anume; ea nu e „o afacere particulară” cum decretează mentalitatea laică. Cine crede cu adevărat nu poate gândi, nu poate vorbi sau lucra altfel de cum crede. Cazul de faimoasă duplicitate al lui Lorenzo della Valle, care pretindea că, în calitate de creștin, acceptă dogma Bisericii, iar în calitate de filosof adevărul naturii, sau al lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o îmbrățișează și care dă caracterul dominant al instituțiilor sale. Noi știm însă că există amândouă aceste feluri de state. Ba încă trei feluri. Există stat ateu, cum e cel creat de revoluția franceză sau de revoluția bolșevică. Există stat laic, care în aparență e indiferent față de religie, dar care în fond e ateu, cum e cea de-a treia republică franceză. Și există stat eminamente creștin, cum a fost Bizanțul, ai cărui împărați se socoteau încoronați de Hristos și urmași
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
absența ideilor care contrazic învățătura creștină. Deosebirea dintre ele nu e o deosebire de grad, ci una de funcție: o funcție social-bisericească și o funcție social-religioasă. E cam aceeași deosebire pe care o facem când zicem apostolat preoțesc și apostolat laic, cu observația că apostolatul preoțesc e condiționat de filiația harică. Expresia de cultură creștină cuprinde astfel categoria culturii bisericești propriu-zisă și categoria culturii religioase în sens mai larg. Cea dintâi e normată de Biserică și e normativă pentru credincioși. Cea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
găsesc fie în raport de concordanță, de influență reciprocă, fie în raport de discordanță și dau astfel impulsul dinamic al istoriei: Biserica, statul și cultura. Din punct de vedere al concepției pe care o îmbrățișează, statul poate să fie religios, laic sau ateist. În statul religios, Biserica își imprimă concepția ci în toate instituțiile oficiale. Sprijinită de ea și de stat în egală măsură, cultura își găsește în această ambianță armonioasă terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
religios, laic sau ateist. În statul religios, Biserica își imprimă concepția ci în toate instituțiile oficiale. Sprijinită de ea și de stat în egală măsură, cultura își găsește în această ambianță armonioasă terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu aparență indiferentă din punct de vedere religios. El garantează deopotrivă libertatea religioasă și libertatea antireligioasă. În derivația lui istorică, statul laic este o formă moderată a statului revoluționar ateist. Ca atare, sub aspectul imparțialității, el preferă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
măsură, cultura își găsește în această ambianță armonioasă terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu aparență indiferentă din punct de vedere religios. El garantează deopotrivă libertatea religioasă și libertatea antireligioasă. În derivația lui istorică, statul laic este o formă moderată a statului revoluționar ateist. Ca atare, sub aspectul imparțialității, el preferă în instituțiile de cultură oficială factori nereligioși și antireligioși. El sprijină cu precădere cultura laică, astfel încât, în cuprinsul acestui stat, jocul e liber între forțele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
libertatea religioasă și libertatea antireligioasă. În derivația lui istorică, statul laic este o formă moderată a statului revoluționar ateist. Ca atare, sub aspectul imparțialității, el preferă în instituțiile de cultură oficială factori nereligioși și antireligioși. El sprijină cu precădere cultura laică, astfel încât, în cuprinsul acestui stat, jocul e liber între forțele culturii religioase și ale culturii ostile religiei sau indiferente față de ea. Statul constituțional modern, fie republică, fie monarhie, poartă de obicei marca acestui laicism cu aparență indiferentă față de problema religioasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fierbinte, nici rece, ci călduț. Dar o Biserică fierbinte pentru idealul lui Hristos sfârșește totdeauna prin a-i covârși puterea de influență și a colora religios producția culturală. Se pare că, în momentul de față, aceasta e situația în republica laică a Franței, unde romano-catolicismul, fortificat considerabil în domeniul culturii, capătă din zi în zi mai multă ascendență asupra vieții politice. Rezultantă a cugetării anticreștine, statul ateist reprezintă în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
între Biserică și arte dura raportul clasic, consacrat de tradiție și de istorie, probleme cum sunt cele pe care le abordăm nu se puneau. Spiritul veacului nou însă ne forțează cu afirmarea lor într-un sens ostil teologiei. Năvala lui laică a fost atât de puternică în sfera Bisericii chiar, încât pentru o vreme el a eclipsat însuși sensul superior al artelor ortodoxe. Considerați, bunăoară, pictura bisericilor noastre în veacul al XlX-lea; ea înseamnă o devastare și o sugrumare a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
timbrul evlaviei noastre răsăritene. Cum se explică această eclipsă a tradiției noastre artistice? Foarte simplu: prin eclipsa conștiinței ortodoxe a conducerii bisericești din acel timp. Teologia absentând de la obligația de a ține în permanentă actualitate întreaga doctrină a Bisericii, spiritul laic, de împrumut, s-a instalat în formele sacre ale artei. A trebuit să vină Comisia Monumentelor Istorice, organizație în afară de teologie și de Biserică, să descopere sub urâta mască a modernismului înflăcărată și adânca frumusețe a picturii bizantine și s-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în loc să se generalizeze, a fost desființată, iar învățământul artistic, care privește și doctrina și practica specific ortodoxă, exclus din nou. Și totuși, problemele pe care acea disciplină era chemată să ni le lămurească există mai departe așa cum le pune estetica laică, autonomă, care ignoră programatic punctul de vedere creștin, când nu-l combate direct. Actualizarea lui în această a doua parte a cărții noastre, fie și numai în mod sumar, răspunde unei necesități de orientare. Orientare nu numai în sensul strict
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
autonomă vine cu teoriile ei pseudo-experimentale sau științifice să justifice toată această erupție de bestialitate. Trebuie să fim înarmați cu punctul nostru de vedere în asemenea probleme, care e superior tuturor celor formulate în numele haoticei și evazivei științe a esteticii laice. Și ca să fim înarmați, trebuie mai întâi să-l cunoaștem în elementele lui esențiale. Știința teologică are față de cea laică privilegiul că, răzimându-se pe principii neschimbate și posedând o bogăție de cugetare milenară, fecundată de aceleași principii, nu tremură de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toată absurditatea lui legată de imposibilitatea traducerii în fapt, estetismul absolutist se întemeiază, netăgăduit, pe ideea puterii morale, pe care o atribuie artei, sau pe ideea funcțiunii ei sociale. Dar trebuie să observăm că tot din sfera gândirii și artei laice s-a ridicat și atitudinea contrară, ce se poate rezuma în faimoasa formulă: arta pentru artă! Adică arta, făcând abstracție de societate și de legile morale, trebuie să fie un absolut în sine, ceea ce implică o libertate nemărginită a creatorilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divină face din atei propagandiștii adevărului creștin. Există în asemenea împrejurări și un tip contrar acestora și anume: creștinismul ascuns, care simulează în public laicismul ateu, cum a fost faimosul și mediocrul Paul Souday. Colabora la Le Temps în sensul laic oficial, avea acasă un adevărat altar catolic pentru practica rugăciunii și a lăsat să fie îngropat bisericește. La moartea lui s-au descoperit toate acestea cu mare uimire. În orice caz, tipul creștinului ascuns ni se pare laș și sterp
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștinului ascuns ni se pare laș și sterp în comparație cu tipul de repercusiuni binefăcătoare, pe care îl reprezintă un Guyau sau un Maurras în condițiile știute ale creștinismului din Franța. într-o țară cum e a noastră, victimă intelectuală a Franței laice, neasemuita frumusețe artistică a Bibliei ar constitui un mijloc minunat de familiarizare a păturii culturale cu duhul creștin. Păcatul nostru însă este că disciplinele exegetice nu dau nici o însemnătate acestei laturi de mare preț. Căci dacă Dumnezeu e adevărul și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]