5,821 matches
-
bine Împărțită, care, din punctul de vedere al confortului, reprezenta fără Îndoială un pas Înainte față de New Grove House (care nu avusese niciodată o baie propriu-zisă), dar Îi lipsea personalitatea. Nici Kiki, nici Emma nu păreau să se simtă În largul lor În ea și mobila familiară, pe care o aduseseră cu ei din Hampstead, avea un aer ponosit și inadecvat. În Hampstead, atelierul fusese centrul locuinței - o Încăpere unde se făcea muzică, se citea și se primeau oaspeți, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe nume Wilhelm Gustloff, despre mult lăudata ei lansare la apă, despre îndrăgitele croaziere pe timp de pace și despre decizia de a o reechipa, transformând-o pe durata războiului în navă-cazarmă, despre a nu știu câta ei ieșire în larg și încărcătura ei umană - o mie de recruți și multe mii de refugiați -, în sfârșit, despre scufundarea ei pe 30 ianuarie 1945 în apropiere de Stolpebank - cunoșteam fiecare detaliu al catastrofei: temperatura - douăzeci de grade sub zero, numărul torpilelor - trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ghete de drumeție. Urmând străvechiul impuls german, ața mă trăgea, precum odinioară pe teutoni, pe împărații dinastiei Hohenstauffen și pe nemții cu sentimente pioase față de artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele copilărești, în chip de scutier sau de șoimar al celui de-al doilea Friedrich și, când s-a terminat cu dinastia Hohenstauffen, am sfârșit prin a face parte din suita lui Konradin. Drept nou impuls pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu a reușit să mă recicleze pe mine ca „fier vechi“. Când, pe la mijlocul anilor ‘70, în celelalte zone ale vieții mele fericirea căminului scârțâia pe ici, pe colo și nu mai aveam patru pereți între care să mă simt în largul meu - motiv pentru care manuscrisul romanului Calcanul nu știa ce i s-a-ntâmplat -, m-am refugiat cu pas ușor din Berlin, cu una dintre Olivetti-urile mele în valiză, la Londra, unde am găsit adăpost la Eva Figes, o foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dietă la care Îl supune medicul și vecinul său, doctorul Narbondo, acest cadru de conducere se arăta capabil Încă de mișcare și agil. Oarecum plin de fumuri după ultima victorie a echipei sale asupra selecționatei canare, s-a arătat la largul său și, bând Împreună mate după mate, mi-a destăinuit amănunte importante legate de chestiunea pe tapet. Deși Îmi repetam că Savastano fusese cândva tovarășul isprăvilor mele de tinerețe la colțul străzilor Agüero și Humahuaca, maiestatea funcției mă obliga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zugrăvesc pă toți. Da acum, culcarea și ultimu trabuc dă pănuși pă azi. Te Îmbrățișează Indianu III Dragă Avelino, Ăi fi cetit deja cu mare Înteres ce-ți ziceam io dă alde Lagrange. Da acu ți-i pot zugrăvi pă larg. Inter nos, ăl mai simpatic ie bunelu. Acilea toți Îi zic Monsieur le Baron. Tipu ie dat și neluat: n-ai da un marafet pă el, că ie pirpiriu, scundac și măsliniu, da are baston Împletit și parpalac siniliu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
A fost o cină cu toate pânzele sus, fără baremi o aluniță: chiar baronu cobora mereu la cuhne, să supervizească crătițile. Io stăteam Între Jacqueline și Chantal. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială tangou Cerșetoru care caută-n gunoaie. Traducându-l p-ormă, am aflat că limba galilor n-are scânteia care clipocește În lunfardo porteño și că nu halisem d-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a dus fumurile. Vin să-ți dau tributu În condoleanțe. — Da ce spui tu, Urbistond? mi-a zis pă numele dă famelie, parcă nu mă cunoștea d-ajuns ca să-mi zică Gândăcel. Doar l-oi face să fie la largu lui, mi-am scos dințătorii care mi-i luase cu Împrumut scobitoarea dă la Popolare și i-am descărcat pă masă, Îndulcind manevra c-un festiv și alarmant bau-bau. Cárdenas s-a făcut ca chihlimbaru alburiu și mandea, care văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
serie de găselnițe borgesiene care fac astăzi deliciul cititorilor s-au copt tocmai În cursul nesfârșitelor lui șuete cu Bioy. Oricum, e sigur că se simțeau tare bine Împreună. Borges Îi mărturisește chiar lui Sorrentino: „...mă simt atât de În largul meu, Încât uit că lucrez cu Bioy Casares: căci de lucrat, lucrează cu adevărat al treilea, bărbatul pe care l-am numit când Bustos Domecq, când Suárez Lynch. [...] uităm că suntem trei, și gândim În totală libertate. Nici unul nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
interacțiunile din cadrul grupurilor. Pentru Harry, provenit din periferii, problemele erau amplificate. Odată Îi spusese lui Norman că pe vremea când Învăța despre transformatele Fourier, ceilalți abia Învățau să joace baschet. Era posibil deci ca Harry să nu se simtă În largul său În acest grup. Și totuși, altceva era la mijloc... Matematicianul părea de-a dreptul mânios. — Ai un pic de răbdare, spuse el, și În maximum o săptămână se va dovedi că totul n-a fost decât o alarmă falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lucrurile nu se mișcă tot timpul. De ce zâmbești? — Te rog să mă scuzi. — E așa de amuzant că un biolog marin are rău de mare? — În orice caz, e nefiresc. — Mulți dintre noi avem acest defect, spuse Levine, privind În larg. Uită-te În jur. Mii de mile de Întindere netedă. Nimic altceva. — Ăsta e oceanul. — Pe mine unul, priveliștea mă-nfioară. — Așadar, ce părere ai? spuse Barnes când se aflară din nou În biroul său. — Despre ce? — Despre echipă, pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman Își spuse: „Ne aflăm la trei sute de metri adâncime și discutăm despre prăjituri!“ Dar cu cât se gândea mai mult la asta, Își dădea seama că cea mai bună metodă de a face pe cineva să se simtă În largul său Într-un mediu nou era să i se dea o mâncare cu care era familiarizat. — Căpșunile nu-mi fac bine la stomac, spuse Ted . — Atunci, pe-a dumneavoastră am s-o prepar cu afine, zise Levy, fără să clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de genul ăsta. Nu este ceea ce am crezut, ceea ce am sperat să fie. Eu zic să plecăm. — Norman? — Să privim adevărul În față, spuse Norman. În mod cert nu suntem antrenați pentru un mediu saturat și nu ne simțim În largul nostru aici. Cel puțin, eu nu. Și nu suntem cei mai potriviți pentru a evalua această astronavă. La așa ceva mult mai bine s-ar descurca Marina militara Împreună cu o echipă de ingineri de la NASA. Sunt pentru plecare. — Harry? — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îl lași să te adulmece, să se obișnuiască cu tine. — Vrei să spui că ne tratează ca pe niște câini? Întrebă Barnes. Norman Își zise: „Barnes e depășit de situație. Este iritabil pentru că-i este teamă; nu se simte În largul lui“. — Nu, Hal, interveni Ted. Pur și simplu, Începe de la un nivel accesibil. — Păi atunci, ce să ne mai complicăm, conchise Barnes. Dumnezeule, am contactat un extraterestru care ne spune că-l cheamă Jerry. — Hal, să nu ne grăbim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
data asta nu pare extrasă din cărți. Propoziția pare directă și originală. Să fie asta o dovadă că extraterestrul are emoții? Sau doar se preface că le are, ca să fie mai distractiv și să ne facă să ne simțim În largul nostru?“ — Hai să terminăm bâlciul, spuse Barnes. Întreabă-l ce arme are. — Mă Îndoiesc că va Înțelege conceptul de armă. — Toată lumea Înțelege conceptul de armă, ripostă Barnes. Apărarea este o chestiune de viață. — Protestez Împotriva acestei atitudini, spuse Ted. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
discutăm singuri. Te rugăm ca pentru un timp să nu ne asculți. V-AM OFENSAT? — Nu, ești foarte prietenos și fermecător. Dar trebuie să discutăm singuri, fără a fi ascultați, un timp. ÎNȚELEG NEVOIA VOASTRĂ. DORESC SĂ VĂ SIMȚIȚI ÎN LARGUL VOSTRU CU MINE, NORMAN. VĂ VOI DĂRUI CEEA CE ÎMI CEREȚl. — Mulțumim, Jerry. — Păi, sigur, făcu Barnes. Și crezi că o s-o facă Într-adevăr? VOM REVENI DUPĂ O SCURTĂ PAUZĂ PENTRU MESAJE DE LA SPONSORUL NOSTRU. După care ecranul se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apă. Singurul inconvenient este că, deoarece undele sunt atât de lungi, sunt În același timp și Încete. lată de ce primim câte un caracter la fiecare cinci secunde. Marina Militară are nevoie de un sistem de comunicare cu submarinele aflate În larg, așa că la Wisconsin s-a construit o antenă mare FJF, pentru transmiterea acestor unde lungi. Asta recepționăm noi acum. — Și codul? — Trebuie să fie un cod de compresie: fiecare grup de câte trei litere ține locul unei secțiuni mai lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
agitându-și pumnii cu o furie dementă. Îi trebuia o confirmare că avea toate motivele să-i părăsească. Dar, spre dezamăgirea lui, nu văzu decât lumina galbenă care se stingea treptat În interiorul habitatului. — Norman. — Da, Beth. Acum se simțea În largul său răspunzându-i lui Beth. Avea mâinile pe comenzile submarinului, gata să-și Înceapă ascensiunea. — Norman, ești un mare ticălos. — Ai Încercat să mă ucizi, Beth. Nu am vrut să te omor. Nu am avut de ales, Norman. — Mda, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzeam vocile părinților care îmi strigau să nu intru în apă. M-am oprit doar când am ajuns acolo, în margine, unde apa se oprea înspumată pe nisip. O mulțime de mărgele de apă și spumă albă se retrăgeau către larg. Iar eu, de teamă că nu le mai văd, am alergat după ele să le prind. Nu le-am prins, dar altele au venit către mine în mare viteză și s-au săltat până peste glezne în mii de picături
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
eu. De ce? a vrut ea să știe. Ce-ai de gând? —Nimic, mamă. Nu vreau decât să merg la sală să intru din nou în formă, i-am explicat. N-am vrut s-o mint. Dar nu mă simțeam în largul meu nici spunându-i adevărul. A, la sală, a spus ea părând chiar mulțumită. Ei, asta-i bine! Numai să ai grijă să nu-ți, știi tu, rupi... știi tu... să nu-ți faci rău. Nu uita că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de lucru avea vreo relevanță pentru o amețită ca mine. În fiecare zi eram în vacanță etc. Și, dintr-odată, s-a făcut luni. James trebuia să se fi întors din Caraibe. Sau Mustique. Sau de pe vreo insuliță privată din largul coastei Paradisului. Sau de unde naiba se dusese, ticălosul infidel. Deci trebuia să-l sun. Eram însă destul de calmă. Ce trebuia făcut trebuia făcut. Sigur că îmi era ușor să fiu calmă în legătură cu James când muream de îngrijorare din cauza lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te prind prin preajma ei, te pocnesc. O voce slabă din creierul meu m-a îndemnat: —Întreabă-l! —Du-te dracului! am bolborosit. — Haide, a insistat vocea. Întreabă-l! Ce-ai de pierdut? Nu, am zis eu nesimțindu-mă deloc în largul meu. Lasă-mă-n pace! — Mori de curiozitate, mi-a amintit vocea. De fapt meriți să știi. Taci naibii din gură, am spus printre dinți. N-o să-l întreb nimic! — Ei, dacă nu-l întrebi tu, a zis vocea, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
emisiunea să poarte un alt titlu, de pildă transmisie directă de la Urgență, prăbușirea casei Usher, Rainman, ar cîștiga audiență, nu ca Alina Mungiu Într-un fel Pipidi apropo, să scoți la pensie un profesionist ca Iosif Sava, care aduce un larg public nenorocitei noastre de televiziuni naționale, pe motiv că nu-i suporți opiniile, este o dovadă maximă de neprofesionalism, de tribunal, de Moromete, domnul Gulea s-a identificat cu personajul său, fiindcă al lui Preda nu-i, chiar dacă-i jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astfel de funcție. Iată ce spune În Națiunea și domnul Iosif Constantin Drăgan, cred că-n aceeași problemă: „Libertatea este condiționată de Încrucișarea de libertăți”. Cugetarea m-a trimis prin asociație Încrucișată direct la Sex-Caprice, unde idea era dezbătută pe larg și pe un ton mai popular: „Au coborît dezbrăcați În elevațiile plajei populate”. Și, ceva mai departe, În aceeași notă filozofică pentru adulți obișnuiți, cineva sintetizează magnific fraza lui Drăgan despre libertate, afirmînd textual: „Și-a insinuat degetul lung Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau prin care poate să nu treacă nimic. „În filmul sovietic Othelo (1956) există un episod curios. După ce a strîns-o de gît pe Desdemona, Bondarciuk iese pe țărm și, așezat pe o piatră, Începe să plîngă cu privirea pierdută spre largul mării - o secvență lungă; metrajul de film acordat i-a permis să interpreteze Întreaga gamă de sentimente, de la cele mai vagi la cele mai puternice, demne de un mare actor; lacrimile Îi trasează două brazde pe machiaj, În timp ce, pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]