3,489 matches
-
opresc. Aștept indicațiile Andreei. Întârzie. Trebăluiește ceva la cameră, o desface de pe trepied, o ține acum În mână, se plimbă cu ea. Până la urmă se urcă cu picioarele pe o măsuță, filmează de-acolo. Îi face un semn lui Leac. Leac Începe să vorbească, Îi văd buzele mișcându-se prin gaura cagulei, la Început nu Înțeleg, Îi spune și Andreea: Mai tare, Leac, și de la Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai asigurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Până la urmă se urcă cu picioarele pe o măsuță, filmează de-acolo. Îi face un semn lui Leac. Leac Începe să vorbească, Îi văd buzele mișcându-se prin gaura cagulei, la Început nu Înțeleg, Îi spune și Andreea: Mai tare, Leac, și de la Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai asigurările noastre că vei fi ascultat cu atenție. Pârvu Își dă din nou capul pe spate, Îl vede În sfârșit pe prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
grăsimea sub sfoară. Râde omul, râde, are și de ce. Oare când și-o fi compus Andreea textele? Cum de i-au ieșit În halul ăsta, doar a avut timp să le pritocească o vară Întreagă. Sunt sigur că nici lui Leac nu i-a arătat nimic. Deși, dacă stau să mă gândesc, singura lui replică a părut Învățată de dinafară. Dar mai bine nu stau să mă gândesc. * Plec În bucătărie, Îmi mai torn niște votcă, caut și după gheață, găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dau un brânci, scaunul se răstoarnă, Pârvu cade Într-o parte. Lovește cu capul una dintre vazele uriașe În care Andreea așezase lumânările, vasul se sparge, din tâmpla senatorului curge sânge. CAPITOLUL XIX. ÎN CARE CINEVA MOARE Mi-a povestit Leac cum s-a Întâmplat. Fiindcă eu, după ce-am vărsat sângele senatorului, am luat-o la fugă, am ținut-o așa până la Clara acasă. M-am vârât În pat și am Început să tremur, să transpir. Câteva ceasuri, cam până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rău, mi-e din ce În ce mai scârbă, un junghi Îmi străbate umerii, transpir din nou. Știu că e și cocaina de vină, dar cât o să dau vina numai pe ea?! Mă Întorc În baie, până să mă dezbrac Îmi sună mobilul. E Leac. Andreea a murit În noaptea aceea. Ultima priză din bucătărie a dat-o gata. Probabil chiar În clipa În care Pârvu se prăbușea peste vază. Mai apucase să prizeze și până la venirea noastră, a fost prea mult. Pârvu n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a dat-o gata. Probabil chiar În clipa În care Pârvu se prăbușea peste vază. Mai apucase să prizeze și până la venirea noastră, a fost prea mult. Pârvu n-a pățit mai nimic. L-au tăiat cioburile Într-adevăr, dar Leac i-a sărit În ajutor, l-a dezlegat, l-a Întins pe canapea. Ca să-i oprească hemoragia, a alergat În bucătărie după șervete, a găsit și acolo sânge pe pardosele, pe Andreea prăbușită. A rămas lângă ea, n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
canapea. Ca să-i oprească hemoragia, a alergat În bucătărie după șervete, a găsit și acolo sânge pe pardosele, pe Andreea prăbușită. A rămas lângă ea, n-a mai putut face nimic. Când a chemat Salvarea, Pârvu era și el acolo, Leac nu-l lăsase să plece, fiindcă asta avusese de gând senatorul de Îndată ce-și venise În fire și realizase catastrofa. Se speriase și el, ca și mine, Leac a dovedit Însă că are nervii tari, a evaluat pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
face nimic. Când a chemat Salvarea, Pârvu era și el acolo, Leac nu-l lăsase să plece, fiindcă asta avusese de gând senatorul de Îndată ce-și venise În fire și realizase catastrofa. Se speriase și el, ca și mine, Leac a dovedit Însă că are nervii tari, a evaluat pe loc situația. N-a avut nevoie să facă uz de forță, și-a dat pur și simplu seama că eu plecasem cu tot cu casetă, că-l aveam În continuare pe Pârvu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
plecasem cu tot cu casetă, că-l aveam În continuare pe Pârvu cu ceva la mână. Așa că și-au petrecut amândoi noaptea pe culoarele spitalului, Pârvu dând telefoane ca să aranjeze un simplu infarct. Nouă nu ni se va Întâmpla nimic, Îmi spune Leac la telefon. Pârvu, În schimbul casetei, va mușamaliza totul. Urmează să ne Întâlnim la Înmormântarea Andreei: de Îndată ce groparii vor astupa groapa, Pârvu o să-și capete caseta. - Ai grijă ce faci cu ea, pune-o bine! Te sun mai Încolo. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În schimbul casetei, va mușamaliza totul. Urmează să ne Întâlnim la Înmormântarea Andreei: de Îndată ce groparii vor astupa groapa, Pârvu o să-și capete caseta. - Ai grijă ce faci cu ea, pune-o bine! Te sun mai Încolo. Eu mă duc după Andreea. Leac trebuie s-o ridice pe prietena noastră de la morgă, s-o ducă acasă. După ce rezolvă asta fără ca cineva să-i pună vreo Întrebare, trebuie să mă sune din nou, să mă asigure că totul a mers cum trebuie. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să ne umple paharele, americănește. Plângea Încontinuu, Încerca să se ascundă de copile, nu reușea, deja aveau și ele mutre posomorâte, până la urmă le-a trimis să se joace În fața blocului. După ce ies fetele afară, Începem să plângem pe rând, Leac În hohote, Își dă acum drumul, eu vărs lacrimi ca să scap de rușine, mă Îneacă rușinea, Florin și Sorin liniștiți, În colțurile lor, Cătă lângă mine, de-abia lăcrimând, șoptindu-mi ceva. Încercăm să ne ținem firea, din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sper să nu-mi mai fie dat să văd. Unul Îl pocnea cu bâta, Îl lovea numai În burtă, celălalt, cu un box, Îi țintea fața. Eu eram pe balcon și fumam, ar fi trebuit să-l chem și pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-abia după ce Pârvu n-a mai mișcat, făcut terci și Întins pe șosea, mi-am chemat prietenii. Ei au chemat Salvarea. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chiar recomandabilă. Dar În ceea ce privește banii, e mai bine să vă abțineți. Mai ales, și cred că pot spune și asta În favoarea mea, că organizația noastră nu s-a dezintegrat, nu a falimentat după moartea Andreei. Ba chiar a prosperat. Florin, Leac și Cristina - care a moștenit partea Andreei -, au devenit tot mai bogați. Afacerea lui Florin extinzându-se, a absorbit o bună parte din forța de muncă pe care o pregătea Sorin la fundația lui. Cătă s-a reapucat de afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grea, sulița cea mică și pietrele de mână lungi, șlefuite până la luciu. Făcuseră o traistă În care vârâseră blănuri pentru orice fel de vreme, mai ales că iernile erau din ce În ce mai grele de la un timp Încoace. Apoi, Runa luase ierburile de leac pe care orice femeie din sat le cunoștea, și plecaseră În crucea nopții. Se strecuraseră În apropierea satului uriașilor și, preț de câteva zile, nu făcuseră altceva decât să se uite la ce și cum făceau oamenii aceia mereu Încruntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu să mestecăm din ierburile ei de leac și o luarăm iarăși din loc. Soarele se ridicase ca la vreo trei palme pe cer când, deodată, am auzit zvon de glasuri. - Ați auzit? - am Întrebat. Runa și Enkim nu auziseră nimic, dar ne-am și repezit undeva spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
brazi, cu vorbe ce veneau Încă de la Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un Început de boală, dar așa făceau toate ierburile de leac. - În curând o să-i vedem și pe cei aduși de Vinas, zise Runa deodată, arătându-ne malurile ce se apropiau, gâtuind apa care curgea. Bătrânele spun că apa se liniștește și că poți să intri În ea fără frică după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la subsuoară și mergea, șontâc-șontâc, dintr-o parte În alta a satului. În schimb, Runa le arătase oamenilor lui Minos cum Îi Înțepenise lui Enkim pășitorul cu crengi și cu argilă uscată și, mai mult, Îi Învățase toate ierburile de leac pe care le știa. Îți venea să crezi că ne pregăteam să Împărțim totul de parcă se apropia din nou Ceața Adâncă, iar noi, de frică, ne făcuserăm cuminți-cuminți. Trecură mai multe zile până când, Într-o seară răcoroasă, Minos trimise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urmăritorii erau la numai trei zile În urmă așa că trebuia să pornesc din nou la drum. - Știi bine că venim cu tine, Îmi ziseră cu același gând parcă. Am pus Într-o traistă blănuri, pietre de mână și ierburi de leac. Minos ne-a dat câte o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aflasem și că ți-au luat unii urma... Dar, nu știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă, din cei ce trăiesc numai prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții tăi de acasă. Dacă o să pună mâna pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și bătrânii. Dar, tot ei mi-au spus că oricine trece brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul Runei... - Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim nume de la toiagul Tatălui, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care zice că el e Tatăl din Cer. Ei mai zis: voi știți alte vorbe În minte. Voi știți forme: triunghi, pătrat. Noi știm vorbe pentru viscolele de pe munte. Femeile lui Vinas știu ierburi și mai știu să dea de leac. Fiecare cu limba lui. Nu-i așa, Scept? - tot Întrebau. Scept zicea că da. Dacă tot era să fie cuvinte, să fie fiecare neam cu cuvintele lui. Uriașii erau uriași, femeile, femei, muntenii, niște... era să zică proști, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pelticii ăia de munteni? Dacă vreți vorbe, spuneți vorbe de pădurari! Tatăl spune că suntem mulți oameni acum. Tatăl spune că ne trebuie multe limbi și că Moru doar minte. De ce să Înțeleagă pescarul ce spun femeile cu ierburi de leac? - Ah, și Minos ce-a spus? - Minos a zis la ei proști. Dacă fiecare neam e cu limba lui, cum mai vorbesc oamenii unii cu alții? Dar ceilalți: ca până acum, În minte. Vorbele din minte ajung, așa puține cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]