4,107 matches
-
cai Împlătoșați, El dănțuie-n iatacuri de domnițe La mângâiosul cântec al lăutei. Dar eu, ce nu-s strunit pentru hârjoane Și nici nu mă răsfăț În dulci oglinzi, Eu, crunt ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc șontâc pe drum; Da
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de onoare al „Academiei Bârlădene”, a fost publicată în „Calendarul...” din Bârlad poezia „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, dar și în „Neamul românesc” din Iași, cu titlul „La plimbare” sub pseudonimul Baltazar, versurile: „... Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii, Legănându‐ se din șolduri, trece zveltă, zâmbitoare, Tu‐ ți plângi neamul pus pe cruce, la răspântie de pieire, Plâng de‐ nvăluirea Țării, în mormântul lor strămoșii... Ea cu farmece‐n privire Grațiile și le plimbă în costum de vânătoare: Fustă scurtă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mine și-mi vine mereu să te strâng tare, tare în brațe. Acum cu imaginea ta scumpă peste lume mă aflu într-un decor natural de excepție, cu dealuri înverzite și înflorite, într-o u șoară bătaie de vânt care leagănă florile spre mine, pierdut cu privirea înspre o culme muntoasă la baza căreia e un lac mare. Dinspre poiana apropiată triluri de privighetori îmi încântă auzul ... Mi-ești atât de dragă și atât de aproape ! Sunt, oare, un câștigător dacă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
personajului principal, care, instalat pe un raft pentru bagaje într-un vagon de tren supraaglomerat, părăsește lumea în care venise grav bolnav. Scriitorul construiește o imagine circulară prin faptul că amintește, în final, de cizmele fostului soldat Kostoglotov, care "se legănau, ca moarte, cu boturile în jos, deasupra coridorului", aceleași care îi atrăseseră atenția și doctoriței Vera Gangart, după ce bolnavul nou venit se instalase pe banca din holul clinicii. 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă Scriind romanul Primul cerc
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
omenești . Ar fi de dorit și chiar o rog în numele progr esul ui literar și al aspirațiilor cele mai nobile la care tinde sexul frumos, ca Maria N. de la Banca să descindă din sferele înalte ale păturei în care se leagănă cugetul senin al spiritului s ău, până la redacția ziarului Paloda și a și continua instructivele și amuzantele sale opere literare deja promise „Tutovei, căci lumea și în special societatea noastră numai atunci va progresa în domeniul literelor și științelor, când
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe cei prezenți de păcatele din anul trecut. Nădușeala curgea șiroaie de pe fețele credincioșilor prezenți și devotați. Era o fervoare gălăgioasă. „Dădeau din mâini, sărutându-le și frângându-le, loveau în cartea de rugăciune, se băteau în piept și-și legănau trupurile încoace și încolo, ca și evreii din Sap het și Tiberiada.” Așa stau în rugăciune toată noaptea și a doua zi până seara, când apar stelele. În ziua următoare, misionarii au fost oaspeții altor 12 sinagogi. Peste tot, toate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ajuns ca să se ridice copăcel în picioare, se naște din relația lui cu ideea de hoție, veșnica lui marotă, de care nu uită nici când doarme. Și cum să nu consideri paradoxală purtarea acestui popor când pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de mari tâlhari naționali, cărora le dă grijuliu să sugă euroi direct de la țâța bugetului, ba încă le mai dă și la felul doi piure de afaceri grase cu statul, îi cocoloșește cu drag și le prinde
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
copac Degeaba ne-am bucurat noi, cândva, că omul a coborât cu succes deplin din copacul precambrian, sănătos tun și cu mare disponibilitate de a trece fluierând în tabăra numită zoon politikon. Sărmanul copac n-a rămas liniștit să-și legene a doină frunza și ramul, fiindcă în vremurile noastre, aflate complet la cheremul acelui zoon politikon, tot mai mult se observă cum se cațără scroafa-n copac. Cum, necum, se cațără și basta! Mai ales că este ajutată, nu chiar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o zări la geam"), creată parcă dinadins tot de imaginația sa de voyeur ("o compunea și o descompunea pe retina sa, înaltă, mlădie, dominatoare"). La rândul ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a-i întreține interesul erotic, de vreme ce îmbracă "rochia de tul albastru, cu brațele goale până la cot", pe care o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
duși undeva în spate la umbra uriașă a omului din fața sa pe care lumina lămpii o contura pe perete. Zise parcă de undeva de departe, cu gura altuia: - Și... - Nimic. Într-un târziu m-am trezit legănat, așa cum mă legăna mama când eram mic și de undeva am auzit un glas de femeie: „Doamne, ce mare este omul acesta și a căzut așa ca un copil”. De aproape de capul meu i-a răspuns un bărbat cu o voce indiferentă, ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de calculator, folosește poșta electronică, ar da o zi din viața sa ca să mai poată sta măcar o oră lângă izvorul tainic din pădurea Haragoja, întins într-un cot pe iarbă și privind la o bărcuță de hârtie care se leagănă pe undele cristaline ale apei izvorașului din codru. Când eram copil, deși eram un copil foarte sociabil, plecam uneori singur în pădure, în pădurea ce fusese cândva al satului, numită pădurea Haragoja. Nu era o pădure prea mare. De la un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
copac Degeaba ne-am bucurat noi, cândva, că omul a coborât cu succes deplin din copacul precambrian, sănătos tun și cu mare disponibilitate de a trece fluierând în tabăra numită zoon politikon. Sărmanul copac n-a rămas liniștit să-și legene a doină frunza și ramul, fiindcă în vremurile noastre, aflate complet la cheremul acelui zoon politikon, tot mai mult se observă cum se cațără scroafa-n copac. Cum, necum, se cațără și basta! Mai ales că este ajutată, nu chiar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sistemului. Într-o lume în care femeile așteaptă pe trotuare să fie transportate cu roabe și cărucioare de către bărbați, amintirile devin "adieri" de vânt. Una dintre femei se transformă din cauza vântului în ceva bizar: De îndată ce începea să sufle, ea își legăna capul de la dreapta la stânga, pătimaș, narcotică, unduioasă, ca o liană. Ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul. Nu știu cum făcea ca să atingă acele dimensiuni monstruoase. Gâtul i se lungea. Nu mai erau decât gâtul acela, tija aceea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
minte ordinea lor. Care din ele să fi fost prima? În timp ce tatăl său dărâmase un perete cu tot cu geam și nervos bolborosea ceva într-o limbă necunoscută, el, ajuns sub masă într-o stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de iarnă, când, întinzându-se să scoată acul cu ață ce atârna înfipt într-o carpetă deasupra sobei de teracotă, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cerceteze înăuntru, părea un început de joc al păpușilor care-ți putea oferi nenumărate surprize, totul era să aștepți, apoi niște degete osoase, arse de soare și vânt, care-l țineau cu putere, un bătrân voinic și drept, ce-și legăna mereu trupul, cercetând cu ochii iscoditori sala, iar cu cealaltă mână își netezea rar barba lungă, albă, curat pieptănată. Se mișca cu greu continuând să îngâne un cântec numai al său, iar din urmă intrară cinci femei una după alta
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
să se ridice , să protesteze și concomitent să ceară lămuriri asupra titlului. A fost prima lui mare așteptare la care ceilalți au rămas indiferenți și cu inflexiuni melodice demne de orice artist începu să recite un poem în proză, își legăna capul în mișcari largi încât barba îi netezea când un umar când altul. Cei din sala auzeau despre figurine, femei înlănțuite într-o horă unică pe întreg pământul, despre lut ars...La cuvântul ,,tsopar’’ bătrânul se opri brusc, scânteie ochii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
zgăul tău leagăn vlăstarelor noastre... Fu mreajă prea înmiresmată zvîrlită în calea simțurilor mele... De sîrgul ciolanelor tale o strachină veche se umple cu bruma poftită la ceasuri cînd vlaga din trup - încercată - sleiește... Spre dînsa mă cheamă un zvon legănat între buzele tale... Ce vînturi nebune mă mai frămîntau fără tine... Vîslire în sec este viața stigheră... Tot harul se iscă în tovărășie... Pustiului ducăurmele umbrelor dintre noi doi! Pînze ca ale vreunor păiangăni cu trupul cît hăul ne înfășurau
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
iaz cu papură și pește, apoi sînt păsări, iepuri, alte orătănii - fiecare exponat deci, este însoțit de cîteva lămuriri. Am notat una: ,,Albie de scăldat copii. Cînd nu mai este bună de scăldat, este bună de legănat. Cînd nici de legănat nu mai este bună, tot nu se azvîrle. Se pune sub streșina șurii cu paie și se ouă găinile în ea.“ ,,Dăinuirile... “ tot muzeu sînt. Pătrunzînd în ele, parcă sîmțăști că te afli în ieri și în zilele cîte au
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
determină „suprapunerea vocilor“ (stil indirect liber/indirect înlănțuit). - Dialogismul poate apărea și în creația lirică, mai ales în lirica populară, ca formă discursivă ce aduce în primplan cele două instanțe specifice: eul liric și tuul liric. (Replici, Revedere, Ce te legeni... de M. Eminescu). Monologul numește modul de expunere ce constă în redarea în stil direct a unei replici mai ample a unui personaj, sau a reflecțiilor atribuite unui personaj sau eului liric. Utilizarea monologului accentuează componenta retorică a discursului, evidențiată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
motivul sau durata călătoriei, dar vorbește despre întoarcerea în „patrie” a prietenului său, pe care îl urmărește cu gândul și cu rugăciunea în drumul lung și plin de primejdii, până la îndepărtata Dacie. Niceta va merge departe la dacii arctici, legănat de valurile Mării Egee până la Tesalonic, iar de acolo, înfruntând oboseala unui drum pe jos, va străbate câmpiile filipice ale Macedoniei, va ajunge la orașul Tomis și mai departe la Scupi, capitala Dardaniei, în apropiere de Remesiana. II. Aria misionară a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
existat niște oameni simpli (...) / Cărora le plăcea să spună / Seara în jurul focului poezii / "Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea a III-a" (...) / Au mai existat și niște codri adânci / Și un tânăr care vorbea de ei / Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt". "Au mai existat și niște tei (...) / Și pentru că toate acestea / Trebuiau să poarte un nume, / Li s-a spus / Eminescu". Rezultă astfel că Poetul e o expresie integratoare, totalizantă, a fenomenului românesc! Cu un enunț succint "Shakespeare a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
solidară cu temerarii, punea în pagină un energetism juvenil, o gestică atașantă, pe un fond naturistic embrionar. Iat-o, așadar, printre Învingători, grațioasă Diană într-o lume albă stimulând aventura: -"Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu / Mi-l legănam fericită în rând cu băieții..." Îndărătul acestei atitudini degajate acționează însă o feminitate de penumbre, vibrația frustă în fața lucrurilor, un "nu știu ce" șăgalnic dând culoare substantivelor și verbelor. Toate simțurile colaborează intensiv, făcând ca vizualitatea (generatoare de miraje), auzul (captând chemări
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire surdă indiferentă (...) / O să mă legăn în moartea mea ca-ntr-un hamac" (Scherzo). Persistă în metafizica Anei Blandiana ideea netemerii de moarte a dacilor, însă dacismul său, trecut prin Eminescu, se constituie într-o soluție iluzorie, într-un Amân mereu. Luciditatea destramă mitul: O, de-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să circule prin galaxii; un limbaj teatral-declamator, o grandilocvență cu suport ironic, acestea intră deliberat în dispozitivul contrastelor revelatoare. Enigmatica domnișoară Gabriela Șerban (de altminteri personaj real în Iașii din epocă) provoacă, fără voie, un eveniment cosmic: "Ce melancolice goarne legănau Universul în / după amiaza de toamnă în care străin / și stingher rătăceam printre turnuri și case... / Dar Gabriela Șerban nu știa / că cerul anume din goarnele sale sunase / singura mea întâlnire cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se succed comentarii ad hoc: Inocența, Nu te-ai dus de tot, M-ai privit îndelung, Mama îngenuncheată, Rochia ta roz, Nu te mai pot vedea, Va veni o vreme și altele în consens: "Vântul nu știa peste ce bate. Legăna crucea pe care scria / Că te-ai dus la treizeci și trei de ani nempliniți / Cu liniștea cu care legăna crângul de pomi înfloriți" (Atunci am înțeles). Temporalizare și localizare; pe scurt oase, prăpăstii, patruzeci de zile de învățătură în ale morții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]